33:1 Cap. 69 - Respingerea
33:2 Exagerarea dificultăţilor aparente. - Mulţi exagerează dificultăţile aparente şi apoi încep să se plângă şi să dea curs descurajării. Asemenea oameni au nevoie de o schimbare totală a vieţii. Ei au nevoie de auto - disciplinare, pentru a da dovadă de perseverenţă şi pentru a învinge toate sentimentele copilăreşti. Ei trebuie să înţeleagă că nu merită să - şi irosească viaţa în preocupări lipsite de însemnătate... Toţi oamenii trebuie să aibă o ţintă în viaţă. Coapsele minţii lor trebuie încinse şi gândurile lor trebuie educate, pentru a învăţa să se concentreze asupra obiectivelor şi să se orienteze spre ţintă. Mintea trebuie călăuzită pe căi drepte şi învăţată să urmeze planuri bine întocmite. În acest fel, fiecare pas făcut va fi un pas înainte... Succesul sau eşecul în viaţă depinde într - o mare măsură de maniera în care sunt disciplinate gândurile. - RH, 6 aprilie 1886
33:3 Nici un motiv pentru disperare. - Nimeni nu trebuie să se abandoneze într - o stare de descurajare şi disperare. Este posibil ca Satana să vină la voi cu sugestii cumplite, spunându - vă: "Cazul tău este fără speranţă. Situaţia ta este iremediabilă". Dar există speranţă în Hristos. Dumnezeu nu ne lasă să biruim prin propriile noastre puteri. El ne cere să venim cât mai aproape de El. Oricare ar fi povara cu care ne trudim, care apasă greu asupra sufletului şi trupului nostru, El aşteaptă să ne elibereze. - MH 249 (1905)
33:4 Atenţie la autocompătimire. - Trebuie să fim atenţi la auto - compătimire. Nu îngăduiţi niciodată să se strecoare în sufletul vostru simţământul că nu sunteţi preţuiţi aşa cum ar trebui, că eforturile voastre nu sunt apreciate sau că lucrarea voastră este prea dificilă. Fie ca amintirea suferinţelor îndurate de Domnul Hristos pentru noi să aducă la tăcere orice murmurare. Noi suntem trataţi mai bine decât a fost tratat Domnul nostru. - MH 476 (1905)
33:5 Autocompătimirea distruge caracterele celor ce o nutresc şi exercită o influenţă care alungă fericirea celorlalţi. - MS 27, 1902. (MM 177)
33:6 Abilitatea de a suporta neglijarea. - Sufletul care iubeşte pe Dumnezeu se ridică deasupra ceţii îndoielii; el trăieşte o experienţă vie, luminoasă, vastă şi profundă şi devine umil, asemenea lui Hristos. Viaţa lui este consacrată lui Dumnezeu, ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El va fi în stare să reziste încercării provocate de faptul că este neglijat, tratat rău sau respins, deoarece şi Mântuitorul lui a suferit toate aceste lucruri. Un asemenea creştin nu va fi iritat sau descurajat atunci când va fi presat de probleme, deoarece Isus nu a dat înapoi şi nici nu S - a lăsat pradă descurajării. Fiecare creştin adevărat va fi puternic, nu în virtutea propriei lui puteri sau a meritelor faptelor lui bune, ci în neprihănirea lui Hristos, care îi este atribuită prin credinţă. Este foarte important să fim umili şi smeriţi cu inima, să fim curaţi şi fără pată, aşa cum a fost Prinţul cerului când a umblat printre oameni. - RH, 3 decembrie 1889. (7BC 907)
33:7 A nu pune la inimă faptul că suntem neglijaţi. - Ceea ce ne distruge pacea este iubirea de sine. Când eul este viu, noi suntem gata să - l apărăm de insulte şi umilire; dar când eul este mort şi când viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu vom pune la inimă faptul că suntem neglijaţi sau jigniţi. Vom fi surzi la reproşuri şi orbi faţă de insulte şi dispreţ. - MB 16 (1896)
33:8 Descurajarea, un rezultat al lipsei de ocupaţie. - Adesea, simţămintele de descurajare sunt rezultatul lipsei de activitate. Mâinile şi mintea trebuie ocupate cu lucruri folositoare,
33:9 uşurând poverile altora; iar cei care caută să - i ajute pe alţii vor fi ei înşişi binecuvântaţi. Lenevia şi lipsa de ocupaţie lasă timp pentru cultivarea unor suferinţe imaginare şi, deseori, cei ce nu trec prin încercări şi greutăţi reale le vor inventa pentru viitor. - ST, 23 octombrie 1884. (CH 629)
33:10 Un cuvânt de mângâiere pentru un băiat orfan. - Oh, lumea aceasta este o lume nepăsătoare şi egoistă! Rudele tale, care ar fi trebuit să te iubească şi să fie prietenoase, cel puţin datorită părinţilor tăi, dacă nu din dragoste pentru tine, s - au închis în egoismul lor şi nu au manifestat nici un interes pentru tine. Dar Dumnezeu este aproape de tine şi va fi mai iubitor decât ar putea fi oricare dintre rudele tale pământeşti. El va fi prietenul tău şi nu te va părăsi niciodată. El este tatăl celor fără părinţi. Prietenia Lui îţi va aduce pace şi te va ajuta să suporţi cu curaj şi răbdare marea ta pierdere.
33:11 Caută să - L faci pe Dumnezeu tatăl tău şi nu vei mai avea niciodată nevoie de un prieten. Vei întâmpina încercări, dar fii statornic şi străduieşte - te să - ţi îmbogăţeşti credinţa. Vei avea nevoie de har, dar ochii îndurători ai lui Dumnezeu veghează asupra ta, ca să poţi rezista. Roagă - te mult şi stăruitor, cu încrederea că Dumnezeu te va ajuta. Fereşte - te de un spirit irascibil şi capricios şi de tendinţa de a - i irita pe alţii. Ca să inspiri curaj, ai nevoie de virtutea răbdării. Caută sfinţirea inimii. Fii un creştin consecvent. Nutreşte dragoste faţă de curăţie, cultivă simplitatea umilinţei şi îngăduie ca toate acestea să se împletească cu viaţa ta. - 2T 314 (1869)
33:12 Nu vă simţiţi niciodată singuri. - Dacă Îl veţi accepta pe Isus ca Tovarăş şi Prieten pentru totdeauna, niciodată nu veţi fi nişte singuratici şi nu vă veţi simţi singuri. - Lt 4, 1885
33:13 Neglijenţa distruge sufletul. - Un suflet poate fi pierdut nu numai din cauza împotrivirii, ci şi din cauza neglijenţei. - DA 323 (1898)
33:14 Fiţi toleranţi unii cu alţii. - Trebuie să fim toleranţi unii cu alţii, amintindu - ne de propriile noastre căderi. Faţă de unii, trebuie să manifestăm compasiune, cu discernământ; alţii trebuie salvaţi cu teamă, împingându - i
33:15 afară din foc. Nu toţi pot suporta aceeaşi disciplină rigidă. Nu toţi se pot adapta la ideile altora despre comportament. Temperamentele diferite şi mentalităţile diferite au nevoie de îngăduinţă. Dumnezeu ştie cum să Se poarte cu noi. Dar inima mea s - a îmbolnăvit când am văzut felul în care un frate îl trata pe un alt frate şi înclinaţia lui de a interpreta cuvintele celuilalt, pentru a - l acuza de ofensă...
33:16 Acum este un timp în care trebuie să ne dedicăm întru totul lucrării, nu să ne oprim pentru a ne pândi greşelile unii altora; ci fiecare să - şi cerceteze inima, să - şi mărturisească greşelile şi să - şi lase fraţii în grija Domnului. Fiecare va răspunde pentru propriile lui greşeli; şi, în timp ce unii sunt atât de preocupaţi să smulgă neghina din grădina fraţilor lor, în propria lor grădină, plantele otrăvitoare îşi adâncesc rădăcinile tot mai puternic. Fiecare să se străduiască să - şi păstreze propriul lui suflet şi să cultive un spirit fericit, mulţumit şi răbdător în cămin şi totul va fi bine. - Lt 12, 1863
33:17 Nu toţi gândesc la fel. - Cei care se ocupă de mintea altora trebuie să lucreze cu toată inima. Să ne amintim aceasta. Adesea, suntem ispitiţi să criticăm pe cineva care ocupă o poziţie mai înaltă, pe motivul că nu acţionează aşa cum credem noi că ar trebui. Dar cel care are atât de multe responsabilităţi de îndeplinit nu de critică are nevoie din partea colaboratorilor, ci de încurajarea, răbdarea, îngăduinţa şi rugăciunile lor. El are nevoie de prezenţa neîncetată a lui Hristos, deoarece nu beneficiază întotdeauna de sfatul unor oameni înţelepţi şi lipsiţi de prejudecăţi.
33:18 În confuzia multor griji şi solicitări, cel care poartă răspunderi poate face greşeli. Printre nenumăratele apeluri care - i solicită ajutorul, tu poţi avea impresia că cererea ta este neglijată. În această situaţie, adu - ţi aminte de poverile grele care apasă pe umerii aceluia despre care crezi că nu şi - a făcut datoria. Gândeşte - te că poate i - a fost imposibil să răspundă solicitării tale. Sau poate că ar fi fost o mare greşeală să răspundă acestei solicitări. - Lt 169, 1904
33:19 Domnul este alături de solii Săi. - Domnul doreşte ca toate fiinţele umane inteligente care se află în slujba Lui
33:20 să se abţină de la orice acuzaţie sau opoziţie severă. Noi suntem învăţaţi să ne purtăm înţelept cu cei ce sunt în afara bisericii. Lăsaţi în seama lui Dumnezeu lucrarea de judecare şi condamnare. Domnul Hristos ne invită: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (Matei 11,28. 29).
33:21 Toţi cei ce răspund invitaţiei lui Hristos vor lua jugul Său. Noi trebuie să manifestăm blândeţea şi umilinţa Domnului Hristos, indiferent de timpul sau locul în care ne aflăm. Dacă vom proceda astfel, Domnul va sta alături de solii Săi şi îi va face purtătorii glasului Său, iar cel care este purtătorul glasului lui Dumnezeu nu se va comporta astfel, încât să stârnească fiinţele omeneşti să spună cuvinte pe care Maiestatea cerului nu le - ar fi rostit niciodată în lupta împotriva diavolului. - Lt 38, 1894
33:22 Nu vă gândiţi la simţămintele neplăcute (sfat adresat unei persoane aflate într - un post de conducere). - Nu te gândi prea mult la simţămintele tale neplăcute. Ignoră - le. Dacă porneşti pe calea criticii şi a asprimii, vei deveni tot mai neînţelegător şi tot mai înclinat spre critică. Opreşte - te înainte de a începe. Nu oferi vrăjmaşului nici măcar un centimetru de teren în avans. - Lt 169, 1902