Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Minte Caracter şi Personalitate vol.2

Minte Caracter şi Personalitate vol.2, 32


32:1 Cap. 68 - Relaţii sociale

32:2 Un domeniu al educaţiei ce nu trebuie neglijat. - Sociabilitatea creştină nu este cultivată aproape deloc de către poporul lui Dumnezeu. Acest domeniu al educaţie nu trebuie neglijat sau trecut cu vederea în şcolile noastre. - 6T 172 (1900)

32:3 Avantajele sociale sunt talanţi. - Persoanele care au o mare putere de influenţă sunt responsabile înaintea lui Dumnezeu să exercite acest avantaj nu numai în favoarea prietenilor lor, ci şi în favoarea tuturor celor ce au nevoie de ajutorul lor. Avantajele sociale constituie un dar ce trebuie folosit spre binele tuturor celor ce se află în sfera noastră de influenţă. - COL 353 (1900)

32:4 Nu entităţi independente. - Elevii trebuie învăţaţi că ei nu sunt nişte entităţi independente, ci că fiecare este asemenea unei şuviţe care trebuie să se alăture altor şuviţe şi să formeze împreună o ţesătură. Cel mai potrivit loc în care poate fi învăţată în mod eficient această lecţie este căminul şcolii. Aici, elevii sunt înconjuraţi zilnic de ocazii care, dacă sunt folosite, îi vor ajuta într - o mare măsură în dezvoltarea sociabilităţii. Stă în puterea lor să folosească timpul şi circumstanţele pentru a - şi forma caractere care să le aducă succesul şi fericirea.

32:5 Cei care se închid în ei înşişi şi

32:6 cei care nu sunt dispuşi să se lase atraşi în binecuvântarea altora prin asocieri prieteneşti pierd multe binecuvântări; deoarece, prin schimbul de experienţă, mintea devine mai rafinată şi mai strălucită; prin interacţiunile sociale, se formează relaţii şi se leagă prietenii al căror rezultat constă în unitate sufletească şi o atmosferă a iubirii, care sunt plăcute în ochii Cerului. - 6T 172 (1900)

32:7 Importanţa relaţiilor sociale. - Relaţiile sociale constituie calea prin care creştinismul intră în legătură cu lumea. Toţi bărbaţii sau femeile care au gustat iubirea lui Hristos şi au primit în inimă iluminarea divină sunt însărcinaţi de Dumnezeu să răspândească lumină pe calea întunecoasă a celor ce nu cunosc o altă cale mai bună... Puterea socială, sfinţită prin Spiritul lui Hristos, trebuie folosită pentru a câştiga sufletele pentru Mântuitorul. - 4T 555 (1881)

32:8 Sociabilitatea trebuie cultivată. - Când neglijăm privilegiul prieteniei, care ne încurajează şi ne conferă putere în slujba lui Dumnezeu, noi favorizăm producerea unei pagube. Adevărurile Cuvântului Său îşi pierd importanţa şi relevanţa în mintea noastră. Inimile noastre nu mai sunt iluminate şi trezite prin influenţa lor sfinţitoare, iar noi scădem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult în asocierile pe care le realizăm în calitate de creştini. Cel care se izolează de alţii nu ocupă locul pe care Dumnezeu l - a rânduit pentru el. Cultivarea trăsăturilor sociabilităţii din natura noastră umană ne aduce simpatia celorlalţi, iar aceasta constituie o sursă a dezvoltării şi puterii în slujba lui Dumnezeu. - SC 101 (1892)

32:9 Isus a fost deosebit de sociabil. - Întreaga viaţă a Mântuitorului a fost caracterizată de o bunăvoinţă dezinteresată şi de frumuseţea sfinţirii. El este modelul nostru de bunătate. Încă de la începutul lucrării Sale, oamenii au început să înţeleagă mai clar caracterul lui Dumnezeu. Isus a aplicat învăţăturile pe care le predica în propria Lui viaţă. El a demonstrat ce înseamnă a fi consecvent fără a fi

32:10 fanatic şi obtuz, binevoitor fără a fi influenţabil, plin de compasiune fără a fi sentimental. Domnul era deosebit de sociabil: cu toate acestea, manifesta o rezervă care descuraja orice familiaritate nepoliticoasă. Cumpătarea Lui nu a condus niciodată la bigotism sau austeritate. El nu era asemenea lumii, dar era întotdeauna atent chiar şi faţă de nevoile celui mai neînsemnat dintre oameni. - CT 262 (1913)

32:11 Deschiderea socială şi demnitatea umană. - Simpatia şi deschiderea socială a lui Hristos dovedeau că El recunoştea demnitatea fiinţei umane şi Îl făceau un oaspete onorat la mesele vameşilor. Oamenii doreau din toată inima să devină vrednici de încrederea Lui. Pentru inimile lor însetate, cuvintele Lui erau o putere binecuvântată, dătătoare de viaţă. Ele trezeau noi imbolduri şi deschideau posibilitatea unei noi vieţi pentru aceşti renegaţi ai societăţii. - MH 26 (1905)

32:12 Ucenicii au învăţat adevăratele datorii sociale. - Domnul Hristos Şi - a învăţat ucenicii cum să se comporte în compania altora. El i - a instruit cu privire la îndatoririle şi regulile unei vieţi sociale adevărate, care sunt asemănătoare legilor Împărăţiei lui Dumnezeu. Prin exemplul Său, Domnul i - a învăţat ca, atunci când participă la o întrunire publică, să se abţină să spună ceva. Când se aflau la o masă festivă, conversaţia Lui era total diferită de tot ce auziseră în asemenea ocazii din trecut. Fiecare cuvânt pe care îl rostea Isus era o mireasmă de viaţă spre viaţă. El vorbea cu claritate şi simplitate. Cuvintele Lui erau ca nişte mere de aur într - un coş de argint. - RH, 2 octombrie 1900. (ML 190)

32:13 Să nu renunţăm la legăturile sociale. - Exemplul lui Hristos cu privire la felul în care Se interesa de nevoile omenirii ar trebui să fie urmat de toţi cei care vestesc Cuvântul Lui şi care au primit Evanghelia harului Lui. Noi nu trebuie să renunţăm la legăturile sociale. Nu trebuie să ne izolăm de semeni. Pentru a ajunge la toate categoriile sociale, este necesar să - i căutăm pe oameni acolo unde se află. Rareori se va întâmpla ca ei să ne caute şi să ne ofere acordul lor.

32:14 Inimile oamenilor nu pot fi mişcate de adevărul divin numai de la amvoane. Există un alt câmp de lucru, mai umil, probabil, dar pe deplin promiţător. Acesta se află în casa celui sărman şi în reşedinţa celui bogat; în salonul spitalului şi la întrunirile sociale dedicate plăcerilor nevinovate. - DA 152 (1898)

32:15 Nevoia părtăşiei. - Pierderea simţită când oamenii se sustrag de la adunările poporului lui Dumnezeu nu este mică. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne găsim locul în fiecare adunare a lui Dumnezeu, unde poporul Lui este chemat să fie prezent şi unde este oferit Cuvântul vieţii. Toţi oamenii au nevoie de lumină, şi când aud şi acceptă mesajele preţioase ale cerului, prin slujitorii rânduiţi de Dumnezeu, primesc tot ajutorul necesar pentru a putea fi pregătiţi să reverse asupra altora lumina primită. - Lt 117, 1896

32:16 Educaţia modelează structura societăţii. - Educaţia dată tinerilor modelează întreaga structură socială. Pretutindeni în lume, societatea se află într - o stare de dezordine şi pretutindeni este necesară schimbarea. Mulţi consideră că facilităţile educaţionale mai bune, o abilitate mai mare şi metodele mai recente vor aşeza lucrurile în ordine. Ei pretind că acceptă şi descoperiri autentice; cu toate acestea, acordă Cuvântului lui Dumnezeu o poziţie inferioară în marea lucrare a educaţiei. Ceea ce trebuie să fie pe primul loc este subordonat invenţiilor omeneşti. - 6T 150 (1900)

32:17 Influenţa socială în cămin. [Vezi capitolul 29, "Atmosfera căminului"] - Misiunea căminului se extinde dincolo de propriii lui membri. Căminul creştin este o parabolă ce ilustrează excelenţa adevăratelor principii ale vieţii. O asemenea ilustraţie va avea o puternică influenţă spre bine în lume. Influenţa unui cămin adevărat asupra inimilor şi vieţilor oamenilor este cu mult mai puternică decât orice predică ce ar putea fi ţinută. O dată ce tinerii pleacă

32:18 din sânul unui astfel de cămin, lecţiile pe care le - au învăţat se răspândesc. Principiile nobile ale vieţii sunt introduse în alte familii şi o influenţă înălţătoare este exercitată în societate. - MH 352 (1905)

32:19 Sociabilitatea este un factor de influenţă puternic. - Bunătatea şi sociabilitatea creştină constituie factori de influenţă plini de putere în câştigarea simpatiei celor tineri. - CT 208 (17 septembrie 1902)

32:20 Structura vieţii sociale se cutremură. - Doctrina care susţine că omul este liber de ascultarea cerinţelor lui Dumnezeu a slăbit deja puterea responsabilităţii morale şi a deschis porţile unui potop de nelegiuire în lume. Neascultarea de lege, risipa şi corupţia morală năvălesc asupra noastră asemenea unui val uriaş. Satana lucrează în familii. Steagul lui flutură chiar şi în căminele aşa - zis creştine. Există invidie, bănuială, ipocrizie, înstrăinare, concurenţă, ambiţie, ceartă, trădarea celei mai sfinte încrederi, îngăduinţă faţă de pofte. Întregul sistem al doctrinelor şi principiilor religioase, care ar fi trebuit să constituie fundamentul şi structura vieţii sociale, pare a fi o construcţie aflată în mijlocul unui cutremur, pe punctul de a se prăbuşi. - GC 585 (1888)

32:21 Prevederile lui Dumnezeu pentru prevenirea nedreptăţii sociale. - Domnul doreşte să aşeze bariere în calea iubirii nestăvilite după averi şi putere. Acumularea continuă a bogăţiei de către o singură categorie socială va duce la mari rele, la sărăcirea şi degradarea celorlalte categorii. Dacă nu ar exista o anumită oprelişte, puterea celor bogaţi ar monopoliza totul, iar săracii, deşi în toate celelalte privinţe sunt pe deplin valoroşi în ochii lui Dumnezeu, ar fi priviţi şi trataţi ca fiind inferiori fraţilor lor mai prosperi.

32:22 Conştienţa acestei nedreptăţi ar trezi nemulţumirile claselor mai sărace. Ar exista un simţământ de disperare, care ar tinde să demoralizeze societatea şi ar deschide uşile pentru crime de tot felul. Rânduielile pe care le - a stabilit Dumnezeu erau destinate să promoveze egalitatea socială. Prevederea anului sabatic

32:23 şi a jubileului repara, într - o mare măsură, tot ce fusese greşit în viaţa socială şi economică a naţiunii în acest interval de timp. - PP 534 (1890)

32:24 Stratificarea socială are scopul de a pune la încercare şi de a dezvolta caracterul. - Nu a fost în planul lui Dumnezeu ca sărăcia să dispară vreodată de pe pământ. El nu a prevăzut uniformizarea păturilor sociale, deoarece tocmai diversitatea ce caracterizează societatea umană constituie unul dintre mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru a pune la încercare şi pentru a dezvolta caracterul.

32:25 Mulţi au promovat cu entuziasm ideea că toţi oamenii ar trebui să se bucure în mod egal de binecuvântările trecătoare ale lui Dumnezeu, dar acest deziderat nu se află în planul Creatorului. Domnul Hristos a spus că săracii vor fi întotdeauna cu noi. Atât săracii, cât şi bogaţii sunt răscumpăraţi prin sângele Lui şi, de cele mai multe ori, în rândul celor ce se numesc urmaşi ai Lui, primii Îi slujesc cu toată inima, în timp ce aceia din a doua categorie se lasă atraşi fără încetare de bogăţiile pământeşti, iar Domnul Hristos este uitat. Grijile vieţii acesteia şi lăcomia după averi îi determină să piardă din vedere gloria vieţii veşnice. Dacă toţi ar ajunge egali din punct de vedere al posesiunilor pământeşti, aceasta ar fi cea mai mare nefericire ce s - ar abate asupra omenirii. - 4T 551, 552 (1881)

32:26 Dumnezeu şterge diferenţierile de rang. - Religia lui Hristos îl înalţă pe credincios în sfere mai înalte ale gândirii şi acţiunii şi, în acelaşi timp, îl înfăţişează înaintea întregului neam omenesc ca fiind obiectul cel mai de preţ al iubirii lui Dumnezeu, răscumpărat prin sacrificiul Fiului Său. La picioarele lui Isus, se întâlnesc atât cel sărac, cât şi cel bogat, cel învăţat şi cel ignorant, fără nici o deosebire în ce priveşte rangul sau avantajele lumeşti. Când privim la Cel străpuns de păcatele noastre, toate distincţiile pământeşti dispar.

32:27 Renunţarea la sine, umilinţa şi infinita compasiune a Aceluia care a fost înălţat mai presus de cer fac de ruşine mândria omenească, diferenţierile sociale şi iubirea de sine.

32:28 Prin unirea tuturor celor ce sunt sfinţiţi prin adevăr, religia curată şi neîntinată dovedeşte valoarea principiilor ei de natură cerească. Ca suflete răscumpărate şi dependente în aceeaşi măsură de Cel care le - a răscumpărat pentru Dumnezeu, toţi oamenii se regăsesc în aceeaşi condiţie. - GW 330 (1915)

32:29 Un remediu pentru relele sociale. - Prosperitatea şi succesul lui Iosafat, în calitate de conducător, se datora în mare măsură prevederilor înţelepte care asigurau împlinirea nevoilor spirituale ale supuşilor lui. Ascultarea de Dumnezeu constituie sursa unor mari beneficii. În conformarea faţă de cerinţele divine, există o putere transformatoare care aduce pace şi bunăvoinţă printre oameni. Dacă învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu ar fi fost instaurate ca principii călăuzitoare în viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei şi dacă mintea şi inima s - ar fi supus puterii lui restrictive, relele care există acum în viaţa politică şi socială a naţiunilor nu şi - ar fi găsit locul. Fiecare familie ar fi constituit o sursă de influenţă care ar fi făcut ca bărbaţii şi femeile să dobândească o înţelegere spirituală mai profundă şi o putere morală mai mare, şi astfel, atât indivizii, cât şi naţiunile ar fi fost aşezate pe o temelie sigură. - PK 192 (1917)

32:30 Cultivarea sociabilităţii aduce fericire. - Cei care locuiau departe de tabernacol erau nevoiţi să călătorească mai bine de o lună de zile pentru a participa la sărbătorile anuale. Acest exemplu de devoţiune este menit să accentueze importanţa închinării religioase şi necesitatea subordonării egoismului şi a intereselor noastre lumeşti faţă de cele spirituale şi veşnice.

32:31 Când neglijăm privilegiul prieteniei, care ne încurajează şi ne întăreşte în slujba lui Dumnezeu, noi favorizăm o mare pierdere. Adevărurile Cuvântului Lui îşi pierd prospeţimea şi relevanţa în mintea noastră. Inimile noastre nu mai sunt luminate şi trezite de influenţa sfinţitoare, iar noi scădem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult în asocierile pe care le realizăm în calitate de creştini. Cel care se izolează de alţii nu ocupă locul pe care Dumnezeu l - a rânduit pentru el. Cu toţii

32:32 suntem copiii aceluiaşi Tată şi depindem unii de alţii în realizarea fericirii. Cerinţele lui Dumnezeu şi nevoile omenirii ne îndatorează. Cultivarea sociabilităţii din natura noastră omenească constituie tocmai ceea ce ne aduce simpatia fraţilor şi ne conferă fericire şi satisfacţie în eforturile pe care le facem pentru a - i binecuvânta pe ceilalţi. - PP 541 (1890)

32:33 A nu fi guvernat de standarde omeneşti. - Nu voi înceta să prezint necesitatea ca fiecare om să facă tot ce poate mai bine, în calitate de creştin, în efortul lui de a se angaja într - un proces de educare pentru a - şi dezvolta intelectul, pentru a - şi lărgi capacitatea de gândire şi pentru a - şi forma un caracter nobil, până la limitele posibilităţilor omeneşti. În tot ce facem, trebuie să cultivăm o relaţie creştinească unii cu alţii. Să ne folosim toate resursele spirituale în vederea îndeplinirii unor planuri înţelepte, printr - o acţiune perseverentă. Darurile primite din partea lui Dumnezeu trebuie folosite pentru salvarea sufletelor. Relaţiile dintre noi nu trebuie guvernate de standarde omeneşti, ci de iubirea divină, acea iubire demonstrată în darul lui Dumnezeu pentru lumea noastră. - CT 256 (1913)

32:34 Dezvoltarea influenţei sociale pentru câştigarea sufletelor. - În mod deosebit, cei care au gustat iubirea lui Hristos trebuie să - şi dezvolte sfera de influenţă socială, deoarece, în felul acesta, pot câştiga suflete pentru Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie ascuns în adâncul inimilor lor şi păstrat în mod egoist, asemenea unei comori sfinte şi dragi de care să se bucure în exclusivitate ei înşişi; iar iubirea lui Hristos nu trebuie manifestată numai faţă de cei care sunt pe placul lor.

32:35 Elevii trebuie învăţaţi cu privire la spiritul creştinesc ce se exteriorizează prin sociabilitate şi prin preocuparea binevoitoare faţă de cei care se află într - o situaţie mai strâmtorată decât ei, chiar dacă aceste persoane nu fac parte din cercul lor de prieteni. Isus a dovedit un interes plin de iubire faţă de familia omenească şi a răspândit lumina unei pietăţi voioase, indiferent de timpul şi locul în care Se afla. Elevii trebuie sfătuiţi să meargă pe urmele lui Isus, manifestând simpatia creştină, grija şi iubirea faţă de prietenii lor tineri şi străduindu - se să - i atragă la Isus. Domnul Hristos va

32:36 fi în inimile lor asemenea unui izvor ale cărui ape se revarsă spre viaţă veşnică, înviorând sufletele tuturor celor ce vin în legătură cu ei. - 6T 172, 173 (1900)

32:37 Toţi suntem chemaţi să fim martori ai lui Isus. Puterea socială, sfinţită prin harul lui Hristos, trebuie investită în câştigarea sufletelor pentru Mântuitorul. Fie ca lumea să vadă că noi nu suntem absorbiţi în mod egoist în propriile noastre interese, ci dorim să le împărtăşim altora binecuvântările şi privilegiile noastre. Fie ca ei să vadă că religia noastră nu face din noi nişte persoane respingătoare şi dificile. Fie ca toţi cei ce declară că L - au găsit pe Hristos să slujească asemenea Lui pentru binele oamenilor. - DA 152 (1898)