29:1 Cap. 65 - Indolenţa
29:2 Obligaţia de a dezvolta intelectul la maxima lui capacitate. - Dumnezeu pretinde ca însuşirile noastre intelectuale să fie cultivate. În planul lui Dumnezeu, slujitorii Săi trebuie să fie mai inteligenţi şi să aibă un discernământ mai clar decât oamenii lumeşti. Dumnezeu este nemulţumit de aceia care sunt neglijenţi şi indiferenţi faţă de nevoia de a deveni nişte lucrători eficienţi şi bine pregătiţi din punct de vedere intelectual. Domnul ne porunceşte să - L iubim cu toate puterile noastre şi cu toată inima noastră. Această lege ne obligă să ne dezvoltăm intelectul până la maxima lui capacitate, pentru a - L iubi pe Creatorul nostru, investind toate capacităţile fiinţei noastre. - COL 333 (1900)
29:3 Omul descoperă fericirea în muncă. - Edenul era un cer în miniatură, iar Adam găsea multe subiecte de meditaţie în lucrările lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Dumnezeu nu l - a creat pe om numai pentru a contempla lucrările Lui glorioase; şi de aceea, nu l - a înzestrat doar cu minte şi inimă pentru a medita, ci şi cu mâini pentru a lucra. Dacă fericirea omului ar fi putut fi găsită într - o stare de inactivitate, Creatorul nu i - ar fi încredinţat lui Adam o lucrare precisă. Omul trebuia să descopere fericirea atât prin meditaţie, cât şi prin muncă fizică. - RH, 24 februarie 1874. (1BC 1082)
29:4 Lipsa activităţii este cel mai mare blestem. - Biblia nu oferă nici un argument în favoarea inactivităţii. Aceasta este cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. - COL 343 (1900)
29:5 Plăcere în îndeplinirea responsabilităţilor cotidiene. - Unii consideră că bogăţia şi lipsa activităţii constituie adevărate binecuvântări; dar cei care sunt permanent ocupaţi şi care pornesc cu plăcere la îndeplinirea responsabilităţilor cotidiene sunt cei mai fericiţi oameni şi se bucură de cea mai bună sănătate. Oboseala sănătoasă care rezultă dintr - o muncă bine organizată le asigură beneficiile unui somn odihnitor. Atât verdictul prin care Dumnezeu a hotărât ca omul să trudească pentru pâinea cea de toate zilele, cât şi făgăduinţa fericirii şi a slavei viitoare au fost rostite de pe acelaşi tron şi ambele constituie o binecuvântare. - YI, 5 decembrie 1901. (ML 168)
29:6 Fericirea în îndeplinirea datoriilor încredinţate. - Adevărata fericire este găsită numai de cei buni şi care înfăptuiesc binele. Cei credincioşi în împlinirea totală a datoriilor care le - au fost încredinţate se bucură de cea mai profundă şi mai adevărată satisfacţie. - YI, 5 decembrie 1901. (ML 168)
29:7 Lenevia poate duce la descurajare. - Adesea, simţămintele de descurajare nu sunt altceva decât rezultatul leneviei. Inactivitatea îi oferă minţii timp pentru a stărui asupra necazurilor imaginare. Mulţi oameni, care nu au nici o problemă reală şi nici o încercare în prezent, trăiesc în aşteptarea unor necazuri viitoare sigure. Dacă ar căuta să uşureze poverile altora, ei ar uita de propriile lor poveri. Munca energică, ce solicită atât puterile fizice, cât şi pe cele intelectuale, se va dovedi o binecuvântare inestimabilă pentru minte şi trup. - ST, 15 iunie 1882
29:8 Dezvoltarea caracterului. - Aduceţi - vă aminte că, indiferent de poziţia în care slujiţi, veţi da pe faţă motivaţia ce stă la baza dezvoltării caracterului vostru. Indiferent de lucrarea pe care o realizaţi, executaţi - o cu sârguinţă şi precizie; învingeţi înclinaţia de a căuta lucrări uşoare. - MH 499 (1905)
29:9 Mintea să fie educată să nu privească la eul personal. - Mintea trebuie educată astfel încât să nu privească la eul personal, ci să stăruie asupra unor subiecte înălţătoare şi nobile. Nu risipiţi orele preţioase ale vieţii, visând cu ochii deschişi la cine ştie ce lucrări măreţe pe care le veţi înfăptui în viitor, în timp ce neglijaţi micile datorii din prezent. - ST, 15 iunie 1882
29:10 Inactivitatea este dăunătoare sănătăţii. - Bolnavii nu ar trebui să se complacă într - o stare de inactivitate. Aceasta este extrem de dăunătoare sănătăţii. Ei au nevoie să - şi exercite puterea voinţei şi să învingă aversiunea faţă de mişcarea fizică şi teama de a - şi asuma toate responsabilităţile. Până când nu se vor desprinde de această stare de letargie şi până când nu se vor angaja în mod energic în activitate, aceşti suferinzi nu vor avea nici o şansă de a - şi redobândi sănătatea. - ST, 15 iunie 1882
29:11 Prea nepăsător pentru a - şi folosi talentele. - Cei care sunt atât de nepăsători, încât nu conştientizează responsabilităţile ce le revin şi nu - şi folosesc talentele, nu vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu, iar abilităţile pe care le - au avut, le vor fi luate şi date lucrătorilor zeloşi, care îşi dezvoltă talanţii prin utilizarea lor continuă. - 4T 458, 459 (1880)
29:12 O muncă bine organizată este esenţială pentru succes. - Unii tineri cred că fericirea supremă constă în a - şi petrece viaţa fără să facă nimic. Ei cultivă o atitudine de ură faţă de orice lucrare folositoare şi îi invidiază pe cei care îşi dedică vieţile amuzamentului şi plăcerilor... Rezultatul unei asemenea concepţii şi al unui asemenea stil de viaţă constă în nefericire şi necazuri. Inactivitatea şi abandonarea responsabilităţilor au condus la pierzare mulţi tineri.
29:13 O muncă bine organizată este esenţială pentru succesul fiecărui tânăr. Dumnezeu nu ar fi adus niciodată asupra unor bărbaţi şi femei un blestem mai mare decât acela care a venit asupra lor prin trăirea unei vieţi lipsite de activitate. Inactivitatea va distruge atât sufletul, cât şi trupul. Inima, caracterul moral şi energiile fizice sunt epuizate. Intelectul suferă, iar inima se deschide în faţa ispitei, asemenea unui bulevard, cufundându - se în tot felul de vicii. Cel indolent îl ademeneşte pe diavol să - l ispitească. - MS 2, 1871. (HC 222)
29:14 Ravagiile obiceiului indolenţei (sfat adresat părinţilor). - Voi aţi fost orbi faţă de puterea pe care o avea vrăjmaşul asupra copiilor voştri. Munca în casă, chiar până la oboseală, nu le - ar fi provocat nici măcar a cincizecea parte din pagubele produse de obiceiul indolenţei. Dacă ar fi fost învăţaţi dinainte să - şi ocupe timpul cu activităţi folositoare, ar fi fost salvaţi de multe dintre pericolele pe care le - au avut de întâmpinat. Ei nu ar fi fost cuprinşi de stări de nelinişte şi de dorinţa de a schimba atmosfera şi de a ieşi în societate. Ei ar fi scăpat de multe tendinţe vanitoase şi de ispita de a se angaja în distracţii nefolositoare, în lecturi uşuratice şi în conversaţii frivole şi lipsite de sens. Modul în care şi - ar fi petrecut timpul le - ar fi adus mai multă satisfacţie şi ar fi fost mult mai puţin ispitiţi să caute compania sexului opus şi să - şi justifice comportamentul greşit. Vanitatea şi iubirea de sine, inutilitatea şi păcatele voite sunt rezultatul acestei indolenţe. - 4T 97, 98 (1876)
29:15 Folosirea tuturor puterilor. - O parte din marea luptă pentru viaţa veşnică, i - a fost încredinţată omului; el trebuie să răspundă la lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta necesită un efort serios de a străbate puterile întunericului, iar Duhul lucrează în om, pentru a - l ajuta să reuşească. Dar omul nu este o fiinţă pasivă, care urmează să fie mântuită în timp ce zace în indolenţă. El este somat să - şi pună în mişcare toate resursele şi toate însuşirile, angajându - se în lupta pentru nemurire; totuşi, Dumnezeu este Cel care îi oferă reuşita.
29:16 Nici o fiinţă umană nu poate fi mântuită, atâta timp cât se află într - o stare de nepăsare. Domnul ne îndeamnă: "Nevoiţi - vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea" (Luca 13,24). "Largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află" (Matei 7,13.14). - MS 16, 1896