21:1 Cap. 57 - Ura şi răzbunarea
21:2 Gândurile ascund fapte. - Spiritul urii şi al răzbunării şi - a avut originea în Satana, şi acest spirit l - a determinat să - L omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine cultivă lipsa bunătăţii şi dorinţa de a face rău altora împărtăşeşte acelaşi spirit, iar roadele lui vor duce la moarte. Aşa cum planta există în germenul seminţei, tot astfel fapta cea rea există în gândul răzbunării. "Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş n - are viaţa veşnică rămânând în el" (1 Ioan 3,15). - MB 56 (1896)
21:3 Spiritul urii este înjositor. - Mi - a fost arătat că Satana a fost, la început, un înger fericit şi nobil. Apoi, mi - a fost arătat aşa cum este el acum. Satana continuă să aibă o înfăţişare regească. Trăsăturile lui sunt încă nobile, deoarece este un înger căzut. Dar expresia feţei lui este marcată de anxietate, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, furie, viclenie şi toate celelalte trăsături rele... Am văzut că, până în prezent, Satana s - a dedicat pe deplin răului şi că toate trăsăturile lui pozitive au fost degradate şi fiecare însuşire rea a fost dezvoltată. - EW 152 (1882)
21:4 Istoria lumii este un conflict dintre ură şi iubire. - Vrăjmăşia lui Satana împotriva Domnului Hristos a fost şi este manifestată şi împotriva urmaşilor Lui. Aceeaşi ură îndreptată contra Legii lui Dumnezeu şi aceeaşi strategie de înşelare, prin care eroarea este prezentată astfel încât să pară adevăr, prin care legile lui Dumnezeu
21:5 sunt înlocuite cu legi omeneşti, iar oamenii sunt îndrumaţi să se închine creaturii în locul Creatorului, pot fi observate de - a lungul întregii istorii de până acum. Eforturile lui Satana de a denatura imaginea caracterului lui Dumnezeu, de a - i determina pe oameni să - şi formeze o concepţie falsă despre Creator, pentru ca, în acest fel, oamenii să - L privească cu teamă şi ură în loc de iubire; eforturile de a înlătura legea divină, îndrumându - i pe oameni să se considere liberi de responsabilitatea de a respecta cerinţele ei; persecuţia celor care au îndrăznit să reziste în faţa înşelăciunilor lui, toate s - au desfăşurat în mod sistematic de - a lungul tuturor veacurilor. Ele pot fi observate atât în timpul patriarhilor şi profeţilor, cât şi în timpul apostolilor, martirilor şi reformatorilor. - GC x (1888)
21:6 Fărădelegea aşează pe om în armonie cu Satana. - Când omul a încălcat legea divină, natura lui a devenit rea şi el a ajuns în armonie, nicidecum în dezacord cu Satana. - GC 505 (1888)
21:7 Ura va exista atât cât va exista păcatul. - Ura faţă de principiile curate ale adevărului şi reprimarea şi persecuţia susţinătorilor lor vor exista atâta timp cât vor exista păcatul şi păcătoşii. Urmaşii lui Hristos şi supuşii lui Satana nu se pot împăca. - GC 507 (1888)
21:8 Dezaprobarea păcatului trezeşte ură. - Acelaşi spirit care a instigat răzvrătirea în cer continuă să inspire răzvrătirea de pe pământ... Dezaprobarea păcatului încă mai trezeşte spiritul urii şi al opoziţiei. Când soliile de avertizare ale lui Dumnezeu se adresează conştiinţei, Satana îi determină pe oameni să se justifice şi să caute simpatia altora care comit păcatul. În loc să - şi corecteze greşelile, ei îşi manifestă indignarea împotriva persoanei care le adresează mustrarea, ca şi când aceasta ar fi singura cauză a dificultăţii. Acesta este spiritul care s - a evidenţiat dintotdeauna împotriva celor ce îndrăznesc să condamne păcatul, din zilele neprihănitului Abel şi până în timpul nostru. - GC 500 (1888)
21:9 Invidia trezeşte ură. - Deşi Saul era într - o permanentă alertă, pentru a găsi ocazia de a - l distruge pe David, în prezenţa lui era plin de teamă,
21:10 întrucât era evident că Domnul este cu David. Caracterul nepătat al lui David stârnea furia regelui; chiar viaţa şi prezenţa lui însemnau pentru el o mustrare directă, deoarece, prin contrast, propriul lui caracter era aşezat într - o lumină nefastă. Ceea ce făcea ca viaţa lui Saul să fie foarte nefericită şi punea în pericol cauza tronului său nu era altceva decât propria lui invidie.
21:11 Cât de nespus de mari sunt dezastrele pe care le - a produs această trăsătură rea de caracter în lumea noastră! Vrăjmăşia care a existat în inima lui Saul este aceeaşi vrăjmăşie care a stârnit inima lui Cain împotriva fratelui lui Abel, pentru că faptele lui Abel fuseseră neprihănite şi pentru că Dumnezeu l - a onorat pe Abel, iar faptele lui Cain fuseseră rele, iar Domnul nu l - a putut binecuvânta. Invidia este rodul mândriei, iar dacă este nutrită în inimă, aceasta va conduce la ură şi chiar la răzbunare şi crimă. Instigând furia lui Saul împotriva lui David, care nu - i făcuse niciodată vreun rău, Satana şi - a dezvăluit încă o dată propriul său caracter. - PP 651 (1890)
21:12 Un simţământ păcătos. - Legea lui Dumnezeu condamnă gelozia, invidia, ura, răutatea, răzbunarea, pofta şi ambiţia care invadează sufletul, dar care nu şi - au găsit exprimarea în fapt, nu pentru că nu ar fi existat voinţa, ci pentru că nu s - a ivit ocazia. Toate aceste simţăminte păcătoase vor fi luate în considerare în ziua în care "Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău" (Eclesiastul 12,14). - ST, 15 aprilie 1886 (1SM 217)
21:13 Uciderea există mai întâi în inimă. - Domnul Isus abordează fiecare poruncă în mod separat şi explică profunzimea şi amploarea cerinţelor ei. În loc de a diminua o iotă din forţa morală a poruncilor, El arată cât de cuprinzătoare sunt principiile legii şi dezvăluie greşeala fatală pe care o înfăptuiesc evreii printr - o ascultare superficială şi exterioară. Domnul declară că Legea lui Dumnezeu este încălcată prin gândul rău sau prin privirea păcătoasă. Cel care ia parte chiar şi la cel mai mic act de nedreptate încalcă legea şi îşi degradează propria lui natură morală. Uciderea există mai întâi în minte. Cel care îngăduie urii să
21:14 se strecoare în inimă păşeşte pe calea uciderii şi darurile lui de bunăvoie sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. - DA 310 (1898)
21:15 O încălcare a poruncii a şasea. - Toate actele de nedreptate care tind să scurteze viaţa - spiritul urii şi răzbunării sau îngăduirea oricărei pasiuni care duce la fapte ce produc rău altora sau care ne determină chiar şi numai să dorim răul cuiva (pentru că "oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş") - ... sunt, într - o măsură mai mare sau mai mică, încălcări ale celei de a şasea porunci. - PP 308 (1890)
21:16 Satana inspiră cu propriile lui resurse de ură. - Când lui Satana i se permite să modeleze voinţa, el se foloseşte de aceasta pentru a - şi realiza propriile lui scopuri. El sugerează teorii ale necredinţei şi stârneşte inima omenească să lupte împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Printr - un efort perseverent şi insistent, el caută să le inspire oamenilor propriile lui resurse de ură şi vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi să - i organizeze împotriva rânduielilor şi a cerinţelor Cerului şi împotriva lucrărilor Duhului Sfânt. Satana înrolează sub stindardul lui toate instrumentele răului şi, sub conducerea lui ingenioasă, le duce pe câmpul de luptă împotriva binelui. - RH, 10 februarie 1903. (MYP 54)
21:17 Lumea L - a urât pe Domnul Hristos deoarece era diferit. - Deosebirea dintre caracterul Domnului Hristos şi caracterul celorlalţi oameni din zilele Lui era evidentă în toate privinţele şi, datorită acestei deosebiri, lumea L - a urât. Lumea L - a urât pentru bunătatea Lui şi pentru integritatea Lui fermă. Iar Domnul Hristos a declarat că cei care manifestă aceleaşi atribute vor fi urâţi în acelaşi fel. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul timpului, această ură faţă de urmaşii lui Hristos va fi din ce în ce mai accentuată şi mai evidentă.
21:18 Domnul Hristos a luat natura umană şi a suportat ura lumii pentru a le putea descoperi oamenilor că este posibil să trăiască fără păcat, iar cuvintele, acţiunile şi spiritul lor pot fi sfinte în ochii lui Dumnezeu. Dacă vom experimenta această putere în vieţile noastre, vom deveni creştini desăvârşiţi. Dacă vom rămâne fără încetare în lumina cerului,
21:19 Îl vom reprezenta pe Domnul Hristos. Ceea ce a făcut ca Domnul Hristos să fie deosebit de lume şi a provocat ura acesteia a fost neprihănirea revelată în viaţa Lui. - MS 97, 1909
21:20 Ura izvorăşte din dorinţa de răzbunare. - Satana a contrazis toate afirmaţiile făcute de Fiul lui Dumnezeu şi a folosit oameni ca agenţi ai săi pentru a umple viaţa Mântuitorului cu necazuri şi suferinţe. Înşelăciunile şi falsurile prin care Satana căuta să împiedice lucrarea Domnului Isus, ura manifestată prin fiii neascultării, acuzaţiile lui nemiloase împotriva Aceluia a cărui viaţă era reprezentarea unei bunătăţi incomparabile, toate izvorau dintr - o adâncă dorinţă de răzbunare. Focul invidiei şi răutăţii, urii şi răzbunării a izbucnit împotriva Fiului lui Dumnezeu pe Calvar, în timp ce toţi priveau scena cu o oroare tăcută. - GC 501 (1888)
21:21 Ura faţă de părinţi (sfaturi adresate unei tinere). - În mod deosebit, trebuie să - ţi mărturiseşti cu umilinţă lipsa ta de respect faţă de părinţi. Nu există nici o justificare pentru atitudinea ta necorespunzătoare în relaţiile tale cu ei. Aceasta este pur şi simplu de natură satanică, iar tu ţi - ai permis să te comporţi astfel, deoarece mama ta nu te - a pedepsit. Simţămintele tale depăşesc limita unei dezaprobări neofensatoare; ele sunt o manifestare categorică a lipsei de respect, a urii, răutăţii, invidiei şi geloziei, care se evidenţiază în acţiunile tale şi produc suferinţă şi necaz părinţilor tăi. Tu nu îi faci fericiţi şi nici măcar puţin mulţumiţi. Sentimentele tale sunt schimbătoare. Uneori, inima ta se înmoaie, iar apoi, când le observi greşelile, se închide total faţă de ei, iar îngerii nu - ţi pot inspira nici măcar un singur simţământ de iubire.
21:22 Eşti stăpânită de un demon şi eşti plină de ură. Dumnezeu a notat toate cuvintele tale marcate de ură şi lipsă de consideraţie, toate faptele tale răutăcioase la adresa părinţilor, pe care El ţi - a poruncit să - i respecţi, iar dacă nu vei recunoaşte acest mare păcat şi nu te vei pocăi, te vei prăbuşi din ce în ce mai adânc, până când nu vei mai putea fi salvată din căile tale rele. - 2T 82, 83 (1868)
21:23 Satana se bucură când stăpâneşte mintea copiilor. - Cât de dureros este să vezi copii ai unor părinţi temători de Dumnezeu, care sunt neascultători şi indisciplinaţi, nemulţumitori şi răutăcioşi, plini de dorinţa de a - şi satisface propriile lor înclinaţii şi indiferenţi faţă de suferinţa şi necazul pe care le produc părinţilor lor. Satana se bucură atunci când reuşeşte să pună stăpânire pe inimile copiilor şi, dacă i se permite, el le va inspira propriul lui spirit marcat de ură. - YI, 10 august 1893. (MYP 333)
21:24 Spiritul urii este condamnat. - Nimeni nu - şi poate urî fratele şi nici chiar vrăjmaşul, fără a suporta condamnarea din partea lui Dumnezeu. - YI, 13 ianuarie 1898
21:25 Răzbunarea nu aduce satisfacţii. - Aduceţi - vă aminte că replicile răzbunătoare nu vor face pe nimeni să se simtă ca şi când ar fi câştigat o victorie. Îngăduiţi - I lui Hristos să vorbească prin voi. Nu pierdeţi binecuvântarea care vine din faptul că refuzaţi să gândiţi răul. - 7T 243 (1902)
21:26 Întunecarea puterii de înţelegere. - Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia şi gelozia v - au întunecat puterea de înţelegere, iar adevărul, care ar fi putut să vă ofere o înţelepciune care duce la mântuire, şi - a pierdut capacitatea de a vă impresiona şi conduce mintea. - 2T 605, 606 (1871)
21:27 Untdelemnul iubirii vindecă amărăciunea. - Nu îngăduiţi ca resentimentul să vă conducă la răutate. Nu permiteţi ca jignirea pe care aţi suferit - o să se transforme într - o rană din ce în ce mai adâncă şi să genereze cuvinte otrăvitoare, care întinează gândurile celor ce le aud. Nu îngăduiţi gândurilor amare să vă umple mintea fără încetare... Mergeţi la fratele vostru şi, cu umilinţă şi sinceritate, vorbiţi cu el despre lucrurile care v - au nemulţumit...
21:28 Conversaţia dintre cel jignit şi cel care a greşit se află în atenţia întregului cer... Untdelemnul iubirii vindecă amărăciunea şi durerile provocate de o greşeală. Spiritul lui Dumnezeu uneşte inimă cu inimă, şi când armonia se instaurează în relaţiile dintre fraţi, cerul cântă de bucurie. - 7T 261, 262 (1902)
21:29 Inima în care ura este înlocuită de iubire. - Nu poziţia socială, naţionalitatea sau originea familială şi nici poziţia şi privilegiile religioase
21:30 sunt cele ce dovedesc faptul că suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci iubirea, o iubire ce cuprinde întreaga omenire. Chiar şi păcătoşii, a căror inimă Îl respinge în mod categoric pe Duhul lui Dumnezeu, vor răspunde la bunătate; deoarece, dacă ei răspund cu ură faţă de ură, vor putea răspunde, de asemenea, cu iubire faţă de iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu este Acela care poate înlocui ura cu iubirea. A fi binevoitor cu cel nemulţumitor şi cu cel rău, a face binele fără să aştepţi nimic în schimb este semnul regalităţii cerului şi certificatul prin care copiii Celui Prea Înalt îşi dezvăluie statutul nobil pe care îl deţin. - MB 75 (1896)