20:7 Mânia sfântă a lui Dumnezeu. - Indignarea Domnului Hristos era îndreptată împotriva ipocriziei, a păcatelor flagrante prin care oamenii îşi nimiceau propriile suflete, înşelând poporul şi dezonorându - L pe Dumnezeu. Dincolo de aparenţele care ascundeau adevăratele interese ale preoţilor şi conducătorilor, El a văzut lucrarea unor agenţi satanici. Domnul a denunţat păcatul în mod deschis şi tăios, dar nu a rostit nici un cuvânt jignitor şi răutăcios. El simţea o mânie sfântă împotriva prinţului întunericului, dar nu manifesta o stare de spirit iritată. Tot astfel, creştinul care trăieşte în armonie cu Dumnezeu şi are atributele plăcute ale iubirii şi harului va simţi o indignare justă împotriva păcatului; dar nu se va lăsa condus de pasiune în replicile adresate acelora care îl provoacă. Chiar şi atunci când discută cu unii care se dovedesc a fi mânaţi de o pasiune josnică în susţinerea unor erori, în Hristos, creştinul va continua să - şi păstreze calmul şi stăpânirea de sine. - DA 619, 620 (1898)