19:1 Cap. 55 - Durerea
19:2 Nu Dumnezeu provoacă suferinţa. - Nu Dumnezeu este Acela care provoacă suferinţa şi durerea, ci omul a adus asupra lui însuşi această situaţie, prin propria lui ignoranţă şi prin păcat. - 6T 280 (1900)
19:3 Suferinţa este produsă de păcat. - Neascultarea continuă a omului, de - a lungul a şase mii de ani de păcat, a adus boala, suferinţa şi moartea şi toate roadele acestora. Iar pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, ispitele care promovează îngăduirea plăcerilor şi a apetitului vor fi mult mai puternice şi mult mai greu de învins. - 3T 492 (1895)
19:4 Durerile şi suferinţele sunt protestul organismului. - Mulţi trăiesc într - o continuă stare de încălcare a legilor sănătăţii şi nu sunt conştienţi de legătura dintre menţinerea sănătăţii şi obiceiurile lor cu privire la mâncare, băutură şi muncă. Ei nu - şi vor da seama de caracterul greşit al stilului lor de viaţă, până când natura nu va protesta, prin dureri şi suferinţe, faţă de abuzurile la care este supusă. Ei vor ajunge să trăiască în mod corect abia după ce ajung suferinzi şi vor începe să apeleze la mijloacele simple de întreţinere a sănătăţii pe care le - au neglijat - folosirea apei şi a unei diete corespunzătoare - şi care nu fac altceva decât să - i ofere organismului ajutorul pe care ar fi trebuit să - l primească cu mult timp înainte. Dacă se va apela la această modalitate de tratare, în general, bolnavul va fi vindecat fără a suferi dezechilibre. - HL (Partea a 3 - a) 61, 1865. (2SM 451)
19:5 Necumpătarea este o cauză a suferinţelor. - mulţi sunt atât de dedaţi la necumpătare, încât nimic nu i - ar putea determina să facă vreo schimbare a stilului de viaţă şi a îngăduinţei lor faţă de pofte. Aceşti oameni ar prefera mai degrabă să - şi sacrifice sănătatea şi să moară prematur decât să - şi înfrâneze apetitul necumpătat. Există, de asemenea, mulţi ignoranţi cu privire la relaţia dintre sănătate şi alimentaţie. Dacă ar fi luminaţi, aceştia ar avea curajul moral de a renunţa la apetit şi s - ar hrăni cu mai multă grijă, alegând doar alimente sănătoase, iar stilul de viaţă i - ar scuti de multă suferinţă. - 4SG 130, 1864. (CD 158)
19:6 Dureri cauzate de procesul de refacere. - Deseori, efortul organismului de a transmite viaţă şi vigoare acelor părţi ale trupului care au ajuns parţial atrofiate datorită inactivităţii produce dureri. - 3T 78 (1872)
19:7 Suferinţe exagerate de imaginaţie. - Dacă ai fi renunţat la gustul pentru lecturi uşoare şi pentru satisfacerea plăcerilor personale şi dacă ai fi dedicat mai mult timp exerciţiului fizic şi ai fi fost mai preocupat de folosirea unei alimentaţii sănătoase şi corespunzătoare nevoilor organismului, ai fi evitat multă suferinţă. O parte a acestei suferinţe era rezultatul imaginaţiei. Dacă ţi - ai fi propus şi te - ai fi străduit să rezişti tendinţei de a te lăsa în voia slăbiciunilor tale, nu ai fi suferit aceste spasme nervoase. Mintea ta trebuie să fie abătută de la propria persoană, spre îndatoririle casnice pe care le ai, în păstrarea curăţeniei, a ordinii şi a bunului gust. - 2T 434 (1870)
19:8 Cei bolnavi tind să fie nerăbdători. - Există lucruri pe care nimeni nu le poate face pentru cei suferinzi atât de bine cum le pot face ei înşişi. Ei trebuie să înceapă să se elibereze de povara pe care au aşezat - o asupra organismului lor. Trebuie să îndepărteze cauza suferinţelor lor. Să postească puţin şi să - i ofere stomacului posibilitatea de a se odihni. În stări febrile, să folosească apa şi compresele umede, pentru a scădea temperatura corpului. Aceste remedii vor veni în sprijinul organismului, în efortul lui de a elimina impurităţile.
19:9 Dar, în general, persoanele care suferă dureri devin nerăbdătoare. Ele nu sunt dispuse să exercite renunţarea la sine şi să suporte puţină foame şi nici să aştepte desfăşurarea lentă a procesului prin care natura recuperează energiile consumate prin suprasolicitare. Aceste persoane sunt hotărâte să se vindece dintr - o dată şi de aceea îşi administrează medicamente puternice. - HL (Partea a 3 - a) 60, 1865. (2SM 450, 451)
19:10 Suferinţe independente de voinţa personală. - Există unii care au o gândire şi o conştiinţă curate, dar suferă din motive absolut independente de voinţa lor. - AM 23, 1864. (CG 445)
19:11 Isus cunoaşte suferinţa. - Ce gând minunat este acela că Isus cunoaşte toate durerile şi suferinţele noastre! El a suferit în toate lucrurile ca şi noi. Unii dintre prietenii noştri nu ştiu nimic despre durerea şi suferinţa umană. Ei nu sunt niciodată bolnavi şi prin urmare nu pot înţelege pe deplin simţămintele celor bolnavi. Dar Isus este sensibil faţă de simţămintele noastre de neputinţă. - MS 19, 1892. (2SM 237)
19:12 Dumnezeu este interesat în mod vital de suferinţa omului. - Cel care neglijează tratarea bolnavilor în Sabat nu va fi considerat fără vină. Ziua de odihnă sfântă a lui Dumnezeu a fost creată pentru om, iar actele de milă sunt într - o armonie perfectă cu scopul Sabatului. Dumnezeu nu doreşte ca fiinţele create de El să sufere nici măcar o oră din durerea care ar putea fi uşurată în Sabat şi în oricare altă zi. - DA 207 (1898)
19:13 Încredere în timpul durerilor. - Din cauza durerilor pe care le suporţi, mintea ta poate fi adesea străbătută de gânduri confuze. Prin urmare, nu încerca să gândeşti, ci odihneşte - te şi dovedeşte faptul că sufletul tău I - a fost consacrat lui Dumnezeu, ca unui Creator loial. Este privilegiul tău ca, atunci când treci prin slăbiciuni şi suferinţe, să nu arăţi nici o umbră de neîncredere cu privire la iubirea lui Dumnezeu faţă de tine şi cu privire la credincioşia cu care El Îşi împlineşte făgăduinţele; şi este privilegiul tău să dovedeşti că ţi - ai încredinţat sufletul şi trupul în mâinile Lui, cu convingerea că El va păzi ceea ce I - a fost încredinţat.
19:14 Îngăduie ca mintea ta să mediteze îndelung la bunătatea lui Dumnezeu şi la marea iubire pe care El a manifestat - o faţă de noi în lucrarea Sa răscumpărătoare. Dacă Dumnezeu nu ne - ar fi iubit şi dacă nu ne - ar fi considerat preţioşi, nu ar fi adus pentru noi marele sacrificiu de pe cruce. El este plin de bunătate şi har în toate lucrările Sale. Îngăduie ca inima şi mintea ta să se liniştească şi odihneşte - te asemenea unui copil în braţele mamei sale. Braţele Lui veşnice sunt întinse spre tine. Isus a suferit în toate lucrurile ca şi noi...
19:15 Dacă vă manifestaţi încrederea în Dumnezeu, cel slab nu va pune la îndoială credinţa şi convingerile voastre. Isus a trimis pacea Sa peste voi.
19:16 "Cel care primeşte puterea lui Dumnezeu prin veşnicul Lui Fiu este tare"...
19:17 Cuvântul harului este asemenea manei pentru sufletul credincios. Făgăduinţele preţioase ale Cuvântului sunt viaţă, pace şi bucurie. - Lt 16, 1896
19:18 Suferinţa nu este o scuză pentru acţiunile necreştineşti. - În ultimele nopţi, nu am dormit decât foarte puţin. Am încercat să - L caut pe Isus şi să - mi încredinţez viaţa în mâinile Marelui Medic. El mi - a spus: "Harul Meu îţi este de ajuns". Harul lui Hristos îi învaţă pe oameni să rostească cuvinte frumoase, indiferent de circumstanţe. Oricât de grea ar fi, suferinţa nu este o scuză pentru acţiuni necreştineşti. - MHS 19, 1892
19:19 A te ridica deasupra durerii. - Adesea, cei bolnavi pot rezista în faţa bolii prin simplul fapt de a refuza alimentaţia şi rămânerea într - o stare de inactivitate. Pentru a se ridica deasupra durerilor lor, lăsaţi - i să se implice în activităţi potrivite cu puterea lor. Printr - o astfel de activitate şi cu ajutorul aerului curat şi al razelor soarelui, mulţi bolnavi aflaţi într - o stare de slăbiciune avansată îşi vor putea recăpăta sănătatea şi puterea. - MH 246 (1905)
19:20 Folosirea mijloacelor de tratament nu este o dovadă a necredinţei. - Aceia care cred că, dacă se roagă pentru vindecare, nu ar trebui să folosească mijloacele simple de tratament, oferite de Dumnezeu pentru uşurarea suferinţelor şi pentru sprijinirea naturii în lucrarea ei de recuperare a sănătăţii, pe motivul că aceasta ar fi o dovadă a necredinţei, se află pe o poziţie neînţeleaptă. Folosirea tratamentelor medicale nu este o negare a încrederii, ci se află într - o armonie perfectă cu planurile lui Dumnezeu.
19:21 Când Ezechia era bolnav, profetul lui Dumnezeu i - a adus vestea că trebuie să moară. El a strigat către Domnul, iar Domnul a ascultat rugăciunea slujitorului Său, înfăptuind o minune pentru el şi trimiţându - i mesajul că viaţa îi va fi prelungită cu cincisprezece ani. Deşi un singur cuvânt al lui Dumnezeu, o singură atingere a degetului divin ar fi fost suficientă pentru vindecare, totuşi lui Ezechia i - au fost date îndrumări speciale, şi anume să ia o turtă de smochine şi să o pună pe locul afectat de boală. Respectând aceste îndrumări, Ezechia a fost vindecat. Noi trebuie să acţionăm în conformitate cu lucrările Providenţei în toate aspectele vieţii. - HPMMW 54, 1882. (CH 381, 382)
19:22 Plăcerea de a provoca dureri este satanică. - Faptul că "toată firea suspină şi suferă durerile naşterii" (Romani 8,22) se datorează păcatului omului. Prin păcat, suferinţa şi moartea au venit nu numai asupra neamului omenesc, ci şi asupra tuturor animalelor. De aceea, omul este cel căruia îi revine datoria de a căuta să uşureze, şi nu să mărească povara suferinţei pe care a adus - o prin păcat asupra creaturilor lui Dumnezeu. Acela care se poartă violent cu animalele, pe motivul că acestea se află în stăpânirea lui, este un laş şi un tiran.
19:23 Plăcerea de a provoca dureri altora, indiferent dacă este vorba de oameni sau de animale, este satanică. Mulţi cred că, deoarece sărmanele animale nu - şi pot descrie suferinţele îndurate din partea lor, acestea nu vor fi niciodată dezvăluite. Dar dacă ochii lor s - ar deschide asemenea ochilor lui Balaam, ei ar vedea că îngerul lui Dumnezeu este prezent şi va depune mărturie împotriva lor în curţile cerului. Raportul faptelor lor este trimis în cer şi vine ziua în care se va pronunţa o pedeapsă împotriva tuturor celor care se poartă brutal cu creaturile lui Dumnezeu. - PP 443 (1890)
19:24 Nu provocaţi dureri adânci. - Oh, nu îngăduiţi rostirea nici unui cuvânt care să producă dureri adânci! Sufletului împovărat de o viaţă a păcatului, care nu ştie unde să mai găsească alinare, faceţi - i cunoştinţă cu Mântuitorul cel plin de compasiune. Luaţi - l de mână, ridicaţi - l, vorbiţi - i cuvinte de încurajare şi speranţă. Ajutaţi - l să se prindă de braţul Mântuitorului. - MH 168 (1905)
19:25 Teroarea sufletească îndurată de Hristos a fost mai mare decât durerea fizică. - Durerea sfâşietoare nu a fost decât o mică parte a agoniei iubitului Fiu al lui Dumnezeu.
19:26 Păcatele lumii se aflau asupra Lui şi, în timp ce suferea pedeapsa pentru călcarea legii, inima Lui era chinuită de simţământul mâniei lui Dumnezeu. Acestea au fost durerile care au sfâşiat sufletul Său. Simţământul că Tatăl Îşi întorsese faţa de la El - că propriul Lui Părinte iubit L - a lepădat - a adus asupra Lui o stare de disperare.
19:27 Omul nevinovat care suferea pe Calvar a trăit pe deplin şi adânc separarea pe care păcatul o realizează între Dumnezeu şi om. El a fost împresurat de forţele întunericului şi lupta cu Satana, care declara că Hristos Se află în mâinile sale, că puterea lui este superioară puterii Fiului lui Dumnezeu, că Tatăl Şi - a repudiat propriul Lui Fiu şi că de acum a încetat să se bucure de aprecierea Tatălui, care nu Îl va trata cu nimic mai favorabil decât pe el însuşi. El strecura îndoială, insinuând că, dacă Tatăl L - ar fi iubit, nu L - ar lăsa să moară, deoarece Dumnezeu ar fi putut să - L salveze. - 2T 214 (1869)