17:1 Cap. 53 - Controversele - aspecte pozitive şi negative
17:2 Unitatea este un rod al relaţiei cu Dumnezeu. - Dumnezeu este întruparea bunăvoinţei, a milei şi a iubirii. Aceia care se află într - o relaţie autentică cu El nu pot fi în conflict cu semenii. Locuind în suflet, Duhul Său va crea armonie, iubire şi unitate. Opusul acestora există doar printre copiii lui Satana. Stârnirea invidiei, a certurilor şi a geloziei este lucrarea lui Satana. În Numele Domnului, îi întreb pe toţi aceia care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos: Ce fel de roade aduceţi? - 5T 28 (1882)
17:3 Semănarea disensiunilor şi roadele lor. - Acela care răspândeşte seminţele disensiunii şi certurilor va culege, în propriul lui suflet, roadele mortale ale acestora. Însuşi actul de a căuta să descoperi răul la alţii dezvoltă acest rău tocmai în cel care îl caută. - MH 492 (1905)
17:4 Satana este încântat de dispute. - Satana se străduieşte fără încetare să provoace neîncredere, înstrăinare şi răutate printre oamenii lui Dumnezeu. Adesea, vom fi ispitiţi să simţim că drepturile ne sunt încălcate în mod abuziv, când, de fapt, nu există nici o cauză reală pentru asemenea simţăminte... Disputele, certurile şi acţiunile în justiţie între fraţi sunt o dezonoare pentru cauza adevărului. Aceia care întreprind astfel de acţiuni expun biserica la batjocurile vrăjmaşilor ei şi determină triumful puterilor întunericului. Ei Îl străpung din nou pe Hristos, expunându - L în faţa ruşinii publice. - 5T 242, 243 (1882)
17:5 Controversele duc la conflicte. - Specialitatea lui Satana a fost dintotdeauna aceea de a stârni controverse care să degenereze în certuri inutile. El ştie foarte bine că o asemenea lucrare va ocupa în întregime gândurile şi timpul oamenilor. Ea dă naştere unei atmosfere de conflict, care stinge în mintea multora simţământul convingerii, atrăgându - le atenţia asupra diferitelor opinii, acuzaţii şi prejudecăţi, care vor închide uşa inimii lor în faţa adevărului. - RH, 11 septembrie 1888. (Ev 155)
17:6 Certurile dintre fraţi întârzie cea de - a doua venire. - Necredinţa, murmurarea şi răzvrătirea, manifestate timp de patruzeci de ani, au închis porţile ţării Canaanului în faţa poporului Israel din vechime... Necredinţa, spiritul lumesc, neconsacrarea şi certurile dintre cei ce se declară a fi poporul Domnului sunt tocmai ceea ce ne - a ţinut şi ne ţine încă în această lume a păcatului şi durerii atât de mulţi ani. - MS 4, 1883. (Ev 696)
17:7 Nu este timp pentru conflicte şi certuri. - Bărbaţii şi femeile care declară că Îi slujesc Domnului se mulţumesc să - şi ocupe timpul interesându - se de lucruri de mică importanţă şi complăcându - se într - o atmosferă conflictuală. Dacă ar fi consacraţi lucrării Maestrului, nu s - ar antrena în disensiuni şi certuri asemenea unor copii recalcitranţi şi indisciplinaţi. Fiecare resursă personală ar fi implicată total în slujire. Fiecare persoană şi - ar ocupa postul la datorie, lucrând cu trup şi suflet ca misionar al crucii lui Hristos... Lucrătorii ar răspândi, în activitatea lor de slujire, spiritul rugăciunilor şi al compasiunii unei biserici redeşteptate. Ei ar urma călăuzirea Domnului Hristos şi nu ar avea timp pentru conflicte şi certuri. - RH, 10 septembrie 1903
17:8 Nu vă angajaţi în controverse cu privire la lucruri lipsite de importanţă. Duhul iubirii şi harului Domnului Isus Hristos va uni inimă cu inimă, dacă fiecare inimă va deschide ferestrele spre cer şi le va închide pe cele orientate către cele pământeşti. - Lt 183, 1899
17:9 Conflictele s - ar putea linişti. - Puterea harului lui Dumnezeu va face pentru un suflet mai mult decât ar putea face o controversă care durează o viaţă întreagă. Câte lucruri ar putea fi rezolvate prin puterea adevărului şi câte conflicte încărunţite de ani şi - ar putea găsi liniştea, prin acceptarea unor căi de tratare mai bune! Măreţul principiu "pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui" va fi aplicat cu mult mai eficient, dacă aceia care cred în Hristos conlucrează cu Dumnezeu. Atunci, lucrurile mărunte de care unii se ocupă cu precădere, dar care nu sunt stabilite în mod definit prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, vor înceta să prevaleze în faţa lucrurilor cu adevărat importante. - Lt 183, 1899
17:10 Controversa stârneşte spiritul de apărare. - Prin modul în care S - a comportat faţă de Toma, Domnul Isus le - a oferit urmaşilor Lui o lecţie. Exemplul Lui ne învaţă cum să - i tratăm pe aceia care sunt slabi în credinţă şi îşi manifestă în mod evident îndoiala. Domnul Isus nu l - a mustrat pe Toma şi nici nu S - a angajat în controversă cu el, ci S - a descoperit pe Sine Însuşi înaintea celui ce se îndoia. Toma fusese total lipsit de înţelepciune în stabilirea condiţiilor credinţei lui, dar Domnul, prin atenţia şi iubirea Sa generoasă, a înlăturat toate barierele. Necredinţa este rareori învinsă prin controverse. Controversele nu fac decât să declanşeze un spirit de apărare şi determină căutarea unor noi puncte de sprijin şi argumente în favoarea necredinţei. Dar, dacă în iubirea şi harul lui Isus îngăduim ca El să Se descopere pe Sine ca fiind Mântuitorul cel răstignit, de pe multe buze lipsite de bunăvoinţă se va auzi recunoaşterea rostită de Toma: "Domnul meu şi Dumnezeul meu". - DA 808 (1898)
17:11 Nici o controversă în preajma celor bolnavi. - Când ne aflăm alături de cei suferinzi, nu trebuie să rostim nici un cuvânt sau părere care să genereze controverse. Bolnavii trebuie să fie îndrumaţi spre Acela care este doritor să - i mântuiască pe toţi cei ce vin la El prin credinţă. Cu răbdare şi amabilitate, să ne străduim să venim în ajutorul sufletului care se luptă între viaţă şi moarte. - MH 120 (1905)
17:12 Controversa este inutilă. - Noi nu suntem chemaţi să intrăm în controversă cu cei care susţin teorii false. Controversa este inutilă. Domnul Hristos nu a intrat niciodată
17:13 în conflict. Singura armă folosită de Răscumpărătorul lumii au fost cuvintele "stă scris". Declaraţiile Domnului Isus şi ale solilor Lui să fie singurele noastre argumente. Noi ştim că mărturia lor este adevărată. - LS 93 (1915)
17:14 Controversa nu convinge. - Predicile combative, însoţite de multe argumente, rareori înmoaie inima şi cuceresc sufletul. - Lt 15, 1892. (Ev 172)
17:15 Abordarea pozitivă este mai convingătoare. - Nu cultivaţi un spirit de controversă. Discursurile care condamnă nu realizează prea mult bine. Cea mai sigură cale de a învinge doctrinele false este aceea de a predica adevărul. Urmăriţi o abordare pozitivă şi lăsaţi ca adevărurile preţioase ale Evangheliei să fie cele care să distrugă forţa răului. Manifestaţi un spirit amabil şi binevoitor faţă de cei ce greşesc şi apropiaţi - vă de inimile lor. - Lt 190, 1902. (Ev 304)
17:16 O controversă care trezeşte mintea. - Solii aleşi ai lui Dumnezeu au fost respinşi şi persecutaţi în toate timpurile. Dar, în ciuda încercărilor suferite de ei, cunoaşterea lui Dumnezeu a fost răspândită pretutindeni. Fiecare ucenic al lui Hristos trebuie să intre în rânduri şi să ducă mai departe aceeaşi lucrare, ştiind că vrăjmaşul ei nu poate face nimic împotriva adevărului şi că toate atacurile lui nu fac decât să favorizeze acest adevăr. Dumnezeu doreşte ca adevărul să fie scos în evidenţă şi să devină subiectul cercetărilor şi dezbaterilor, chiar dacă uneori este dispreţuit. Mintea oamenilor trebuie să fie stârnită; fiecare controversă, fiecare respingere, fiecare efort de a restrânge libertatea conştiinţei constituie mijloace prin care Dumnezeu intenţionează să trezească mintea, care altfel ar fi putut rămâne adormită. - MB 33 (1896)
17:17 Influenţa neînţelegerilor dintre părinţi asupra copiilor. - În mare parte, părinţii creează atmosfera căminului lor, şi acolo unde există neînţelegeri între tată şi mamă, copiii devin părtaşi ai aceluiaşi spirit. Faceţi ca atmosfera căminului vostru să strălucească de amabilitate şi duioşie. Dacă v - aţi înstrăinat de Dumnezeu şi nu aţi reuşit să fiţi nişte creştini adevăraţi, pocăiţi - vă; deoarece caracterul pe care îl dezvoltaţi
17:18 înaintea timpului strâmtorării va fi acelaşi caracter pe care îl veţi avea la venirea lui Hristos. - Lt 18b, 1891. (AH 16)
17:19 Încăpăţânarea aduce necazuri. - Familia voastră poate fi fericită sau nenorocită. Totul depinde de voi înşivă. Comportamentul vostru va decide viitorul vostru. Amândoi aveţi nevoie de o cizelare a asperităţilor caracterului. Nu rostiţi cuvinte de care să vă fie ruşine în ziua Domnului... Dacă insistaţi asupra unor lucruri care nu merită atenţia, rezultatul va fi neprielnic. Calea spre cer este o cale a păcii. Această cale este atât de uşoară şi simplă, pentru ca omul umil, care se teme de Dumnezeu, să poată umbla pe ea fără să se împiedice şi fără să alunece. Este o cale strâmtă, iar oamenii cu temperamente diferite pot merge pe ea umăr lângă umăr numai dacă păşesc pe urmele Căpeteniei mântuirii lor. - 4T 502, 503 (1880)
17:20 Criticile generează răzvrătire. - Cuvintele aspre şi furioase nu îşi au originea în cer. Criticile şi frecuşurile nu sunt de nici un folos. Dimpotrivă, ele stârnesc cele mai neplăcute simţăminte în inima omului. Când copiii voştri se răzvrătesc şi greşesc şi sunteţi tentaţi să le vorbiţi şi să - i trataţi cu asprime, nu vă grăbiţi să - i certaţi. Daţi - le ocazia să reflecteze şi aşteptaţi până când starea voastră de spirit se linişteşte.
17:21 Dacă veţi discuta calm, cu bunătate şi duioşie cu copiii voştri, atât voi, cât şi ei veţi fi binecuvântaţi de Domnul. Şi puneţi - vă întrebarea: "Cine va regreta în ziua judecăţii lui Dumnezeu că a fost răbdător şi bun cu copiii lui? - MS 114, 1903. (CG 246)
17:22 Apropierea de Hristos conduce la unitate. - A provoca dezbinare în familie şi în biserică înseamnă a te despărţi de Hristos. A veni la Hristos înseamnă a te apropia de semeni. Secretul adevăratei unităţi în biserică şi în familie nu este diplomaţia, nu este abilitatea tactică, nu este un efort supraomenesc de a învinge dificultăţile - deşi va fi multă nevoie de toate acestea - , ci este unirea cu Hristos.
17:23 Imaginaţi - vă un cerc larg, cu multe
17:24 raze care îl traversează de la margine spre centru. Pe măsură ce se apropie de centru, razele se apropie tot mai mult una de cealaltă.
17:25 Aşa se întâmplă şi în viaţa creştinului. Cu cât ne apropiem de Hristos, cu atât vom fi mai aproape unul de celălalt. Dumnezeu este slăvit atunci când poporul Lui se uneşte într - o activitate armonioasă. - Lt 49, 1904. (AH 179)
17:26 Armonia între părinţi este esenţială. - Între soţ şi soţie trebuie să se manifeste o încredere desăvârşită. Ei trebuie să - şi stabilească împreună responsabilităţile şi să conlucreze pentru cel mai mare bine al copiilor lor. Niciodată părinţii nu trebuie să - şi critice reciproc planurile sau să - şi pună la îndoială părerile în prezenţa copiilor. Soţia să fie atentă pentru a nu îngreuia misiunea tatălui pentru copiii lor. Iar soţul să susţină eforturile soţiei, oferindu - i sfaturi înţelepte şi încurajări iubitoare. - MH 393, 394 (1905)
17:27 Nici un conflict. - Dacă taţii şi mamele se află în conflict, acţionând unul împotriva celuilalt şi contracarându - şi reciproc influenţa, atmosfera din familie va fi deprimantă şi nici tatăl, nici mama nu vor beneficia de respectul şi încrederea care sunt esenţiale unei familii bine organizate... Copiii sunt foarte receptivi în sesizarea oricărui lucru care poate pune sub semnul îndoielii regulile şi buna orânduială a casei şi îndeosebi acele reguli care se opun acţiunilor lor. - RH, 13 martie 1894. (AH 312)
17:28 O educaţie pozitivă în cămin. - Nu aveţi nici un drept să tulburaţi fericirea copiilor voştri, înconjurându - i cu o atmosferă întunecată printr - un spirit de critică şi prin pedepsirea aspră a micilor lor greşeli. Caracterul greşit al unei fapte trebuie prezentat în adevăratele lui dimensiuni, iar pentru a preveni repetarea ei, este necesară o atitudine statornică şi perseverentă; dar copiii nu trebuie să rămână într - o stare de disperare, ci să li se inspire curajul şi credinţa că pot fi mai buni şi pot beneficia de aprobarea şi încrederea voastră. Este posibil ca ei să dorească să facă binele; ei îşi pot propune în inimile lor să fie ascultători, dar au nevoie de încurajare şi ajutor. - ST, 10 aprilie 1884. (CG 279)
17:29 Pace în biserică. - Faceţi să existe pace în cămin şi va fi pace şi în biserică. Dacă această experienţă preţioasă va fi trăită în biserică, ea va constitui modalitatea de a instaura o atmosferă de bunăvoinţă şi amabilitate. Neînţelegerile vor înceta. Iar în relaţiile dintre membri se va observa adevărata politeţe creştină. Cunoscând acest lucru, lumea va şti că ei au fost cu Isus şi că au învăţat de la El. Ce impresie ar face biserica în ochii lumii, dacă membrii ei ar trăi ca nişte adevăraţi creştini! - MS 60, 1903. (CG 549)
17:30 Moartea şterge simţămintele de disensiune. - Cât de repede dispar simţămintele de disensiune, când moartea face ca ochii să se închidă şi când mâinile sunt împreunate peste pieptul tăcut! Nu mai există resentimente. Nu mai există ranchiună. Greşelile şi ofensele sunt iertate şi uitate. Câte cuvinte iubitoare le sunt adresate celor decedaţi! Cât de multe lucruri bune din viaţa lor ne vin în memorie! Aprecierile şi laudele sunt acum exprimate fără reţineri; dar cuvintele răsună în urechi care nu aud şi ajung la inimi care nu le simt... Cât de mulţi sunt aceia care, stând tăcuţi şi înmărmuriţi la căpătâiul celui decedat, îşi amintesc cu ruşine şi durere cuvinte şi fapte ce au adus tristeţe inimii care de acum a încetat pentru totdeauna să bată!
17:31 De aceea, să apreciem toată frumuseţea, iubirea şi bunătatea de care ne putem bucura atâta timp cât suntem în viaţă. Să fim mulţumitori, răbdători, amabili şi iertători în relaţiile noastre unii cu alţii. Să îngăduim ca toate acele gânduri şi simţăminte care îşi găsesc expresia atunci când ne aflăm în preajma celor care mor să fie exprimate în relaţia noastră de zi cu zi faţă de fraţii şi surorile care trăiesc. - 5T 490 (1889)
17:32 În cer nu există conflict. - Nimeni să nu creadă că, dacă este întemeiat din punct de vedere teoretic în adevărul prezent, nu va greşi. Dar, dacă face greşeli, să fie gata să le corecteze. Să evităm tot ce ar putea genera neînţelegeri şi ceartă, deoarece înaintea noastră se află cerul, iar acolo nu vor exista conflicte între locuitori. - RH, 8 august 1907. (CH 244)
17:33 Mai multă iubire şi mai puţină critică. - Diferenţele de opinie vor exista întotdeauna, deoarece nici o minte nu este construită astfel încât să gândească identic cu o alta. Tendinţele, ereditare şi cultivate, trebuie să fie supravegheate cu atenţie, deoarece altfel vor conduce la controverse chiar şi asupra unor lucruri minore. Lucrătorii lui Hristos trebuie să se asocieze într - un spirit de simpatie amabilă şi iubire. Nimeni să nu creadă că a - şi menţine propriile lui păreri şi a presupune că el este singura fiinţă care a primit de la Domnul discernământ şi intuiţie reprezintă o virtute. Bunătatea creştină acoperă nenumărate lucruri pe care unii le pot considera ca fiind defectele celuilalt. Este nevoie de mult mai multă iubire şi de mult mai puţin spirit de critică. Când Duhul Sfânt lucrează în mod vizibil în inimile slujitorilor Domnului, ei manifestă amabilitatea şi dragostea lui Hristos. - Lt 183, 1898
17:34 Atacul la persoană. - Unii dintre fraţii noştri au rostit şi scris lucruri care ar putea fi interpretate drept opoziţie faţă de guvernarea şi legile ţării. A ne expune pericolului de a fi greşit interpretaţi constituie o greşeală. Nu este înţelept să căutăm fără încetare greşeli în actele îndeplinite de cei ce ne guvernează. Nu este lucrarea noastră aceea de a ataca instituţii sau personalităţi publice. Dacă nu dorim să fim consideraţi ca nişte răzvrătiţi împotriva autorităţilor civile, va trebui să exercităm o mai mare atenţie în exprimare. Este adevărat că lucrarea noastră presupune o luptă, dar armele noastre trebuie să fie acelea care se găsesc într - un clar "aşa zice Domnul". Lucrarea noastră este aceea de a pregăti un popor care să stea în picioare în marea zi a lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne lăsăm atraşi în acte care ar putea încuraja controverse şi ar da naştere la conflicte în rândul celor ce nu împărtăşesc convingerile noastre religioase. - 6T 394 (1900)
17:35 În faţa necredinţei şi a învăţătorilor care dezbină. - Mi s - a arătat că îngerii răi se vor preface în credincioşi şi vor acţiona în mijlocul lor, pentru a inspira un puternic spirit de necredinţă. Să nu îngăduim ca aceasta să ne descurajeze, ci să venim cu inimile deschise la Domnul, pentru a primi ajutor împotriva agenţilor lui Satana. Aceste puteri ale răului vor participa la întrunirile noastre nu pentru a primi o binecuvântare, ci pentru a lupta împotriva influenţei
17:36 Duhului lui Dumnezeu. Nu acceptaţi nici o intervenţie pe care ar putea să o întreprindă acestea, ci aduceţi - vă aminte şi repetaţi făgăduinţele bogate ale lui Dumnezeu, care sunt "da şi amin" în Hristos Isus. Noi nu trebuie să dăm atenţie acelor cuvinte omeneşti care ar putea confirma lucrarea îngerilor răi, ci să repetăm cuvintele lui Hristos. - Lt 46, 1909