7:1 Cap. 4 - Influenţele spirituale şi mintea
7:2 Religia şi sănătatea. - Religia personală este de cea mai mare importanţă. Ioan îi scria lui Gaiu: "Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte şi sufletul tău" (3 Ioan 2). Sănătatea fizică depinde într-o mare măsură de sănătatea sufletească; prin urmare, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, înfăptuiţi toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu. Religia personală este exteriorizată prin comportament, prin cuvinte şi prin fapte. Ea determină o dezvoltare care va ajunge până la acea treaptă finală a desăvârşirii, care se bucură de aprecierea Domnului: "Voi aveţi totul deplin în El" (Coloseni 2,10). - Lt 117, 1901
7:3 Adevărata religia aduce putere, linişte şi echilibru. - Adevărata religie nu este sentiment, ci manifestarea concretă a iubirii şi milei, prin fapte. O asemenea religie este necesară în vederea sănătăţii şi fericirii. Ea pătrunde în templul profanat al sufletului şi alungă elementele păcătoase care l-au invadat. Preluând conducerea fiinţei, sfinţeşte şi iluminează inima cu razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii. Ea deschide spre cer ferestrele sufletului şi permite pătrunderea slavei iubirii lui Dumnezeu. Liniştea şi echilibrul se instaurează o dată cu ea. Deoarece atmosfera cerului constituie un factor activ, când umple sufletul omenesc, puterile sale fizice, mintale şi morale sporesc, iar chipul lui Hristos,
7:4 nădejdea slavei, este reprodus în interiorul fiinţei. - RH, 15 octombrie 1901. (WM 38)
7:5 Dumnezeu este sursa vieţii şi a bucuriei. - Dumnezeu este sursa vieţii, a luminii şi bucuriei universului. Binecuvântările Sale se revarsă asupra tuturor fiinţelor create, asemenea razelor de lumină care emană din soare şi asemenea torentelor de apă care ţâşnesc din izvoare. Ori de câte ori viaţa lui Dumnezeu sălăşluieşte în inima oamenilor, ea se va revărsa asupra celor din jur, oferind binecuvântare şi iubire. - SC 77 (1892)
7:6 Toate fiinţele îşi primesc viaţa de la Dumnezeu. - Toate fiinţele create trăiesc în virtutea voinţei şi a puterii lui Dumnezeu. Ele primesc viaţă din viaţa Fiului lui Dumnezeu. Oricât de capabile şi talentate ar fi şi oricât de vaste ar fi însuşirile lor, ele se află într-o continuă dependenţă de energia pe care o primesc din partea Sursei de viaţă a întregii existenţe. Izvorul vieţii este Hristos. Numai Cel care este Singurul deţinător al nemuririi şi care locuieşte în lumină şi viaţă ar fi putut declara: "Eu am puterea să-Mi dau viaţa, şi am puterea să o iau iarăşi". - MS 131, 1897 (5BC 1113)
7:7 Satana se foloseşte de influenţa unei minţi asupra alteia. - Satana şi-a instaurat împărăţia în aceasta lume încă de la alungarea sa din cer. El depune o activitate neobosită pentru a corupe loialitatea fiinţelor umane faţă de Dumnezeu şi, pentru realizarea acestui deziderat, Satana aplică aceeaşi metodă pe care a folosit-o în cer, şi anume influenţa unei minţi asupra altei minţi. În felul acesta, oamenii devin ispititorii semenilor lor. Ei împărtăşesc simţămintele puternice şi perverse ale lui Satana şi exercită o capacitate copleşitoare de dominare. Sub înrâurirea unor asemenea simţăminte, ei se reunesc în partide, confederaţii şi societăţi secrete care acţionează prin intermediul agenţiilor internaţionale. Dar Dumnezeu nu le va mai tolera multă vreme. - Lt 114, 1903
7:8 Planurile lui Satana sunt alcătuite cu minuţiozitate pentru a determina folosirea capacităţilor în vederea satisfacerii intereselor egoiste. - Asemenea unui vânător, Satana întinde capcane şi curse, special concepute pentru a captura sufletele oamenilor. Planurile sale sunt alcătuite cu minuţiozitate, astfel încât să-i determine pe oameni să-şi utilizeze capacităţile dăruite de Dumnezeu în vederea satisfacerii intereselor lor egoiste, în loc de a le consacra pentru slava lui Dumnezeu. Dumnezeu a prevăzut ca oamenii să fie angajaţi într-o lucrare care le-ar fi adus
7:9 pace şi bucurie şi le-ar fi asigurat un profit veşnic; dar Satana doreşte ca noi să ne concentrăm eforturile asupra unor lucruri care sunt perisabile şi nu oferă nici un câştig. - RH, 1 septembrie 1910 (HC 200)
7:10 Păcătuirea nu a instituit o nouă structură raţională şi afectivă. - Nu trebuie să presupunem că, o dată cu păcătuirea lui Adam, Dumnezeu ar fi instituit în constituţia fiinţei umane o nouă structură raţională şi afectivă, deoarece aceasta ar însemna că Dumnezeu S-a implicat în implantarea tendinţelor spre păcat în natura umană. Domnul Hristos Şi-a început lucrarea de convertire îndată ce omul a căzut în păcat, pentru ca, prin ascultare de Legea lui Dumnezeu şi prin credinţă în Domnul Hristos, omul să aibă posibilitatea de a redobândi chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. - MS 60, 1905
7:11 Fiecare trebuie să aleagă unul dintre cele două stindarde. - Aici se desfăşoară o bătălie teribilă. Două mari puteri se luptă una împotriva celeilalte - Prinţul lui Dumnezeu, Isus Hristos, şi prinţul întunericului, Satana. Ne aflăm în faţa unui conflict deschis. În această lume nu există decât două tabere; şi fiecare fiinţă umană se va alinia sub unul dintre cele două stindarde - sub stindardul prinţului întunericului sau sub stindardul lui Isus Hristos. - Lt 38, 1894
7:12 Păcatul afectează întreaga fiinţă - Păcatul se extinde asupra întregii fiinţe; şi în aceeaşi măsură acţionează şi harul. - Lt 8, 1891
7:13 Inima pervertită a degradat însuşirile nobile ale sufletului. Toţi aceia care doresc să înveţe ştiinţa mântuirii trebuie să devină elevi umili ai şcolii lui Hristos, pentru ca templul sufletului să poată fi un locaş permanent al şederii Celui Prea Înalt. Dacă vrem să fim educaţi de Hristos, sufletul nostru trebuie să fie golit de toate pretenţiile sale orgolioase, astfel încât Domnul Hristos să-Şi poată întipări propriul Său chip în adâncurile lui. - Lt 5, 1898. (HC 105)
7:14 Crucea conferă minţii o imagine de sine corectă. - Ce anume ar putea face ca mintea omenească să-şi poată forma o corectă imagine cu privire la sine? Doar crucea de pe Calvar. Când privim la Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, orice tendinţă a slăvirii de sine se va prăbuşi în ţărână.
7:15 În timp ce privirile noastre se îndreaptă în sus, inima se umple de un spirit al nevredniciei care o conduce la umilinţă. Când contemplăm crucea, suntem înzestraţi cu puterea de a înţelege darurile minunate pe care aceasta le-a pus la dispoziţia tuturor credincioşilor. Dumnezeu în Hristos, dacă este privit ţintă, va risipi mândria omenească, iar în locul înălţării de sine, se va instaura o umilinţă adevărată. - Lt 20, 1897 (HC 114)
7:16 Omul este făcut desăvârşit în Hristos. - Hristos Îşi aduce ucenicii într-o legătură vie cu Sine şi cu Dumnezeu Tatăl. Prin acţiunea Duhului Sfânt asupra minţii umane, omul este desăvârşit în Hristos Isus. Unitatea cu Hristos stabileşte în relaţia dintre ucenicii Săi o unitate care reprezintă, în faţa lumii, cea mai convingătoare dovadă a maiestăţii, a excelenţei morale a lui Isus şi a puterii Sale de a înlătura păcatul. - MS 111, 1903 (5B 1148)
7:17 Numai Dumnezeu îl poate ridica pe om pe scara vredniciei morale. - Unitatea omului cu Hristos este unicul factor care îi conferă valoare în ochii lui Dumnezeu, deoarece, prin neprihănirea lui Hristos, omul este înălţat pe scara vredniciei morale şi Singurul care poate realiza aceasta este Dumnezeu. Onoarea şi măreţia lumească nu deţin o valoare mai mare decât aceea pe care le-a acordat-o Însuşi Creatorul. Înţelepciunea lor este nebunie, iar tăria lor este fragilitate şi slăbiciune. - Lt 9, 1873. (HC 149)
7:18 Egoismul şi rezultatele lui. - Esenţa imoralităţii este egoismul şi, pentru că fiinţele umane au cedat în faţa puterii egoismului, în lumea de azi se vede lipsa loialităţii faţă de Dumnezeu. Naţiuni, familii şi persoane individuale sunt întru totul animate de dorinţa de a aşeza eul în centrul intereselor lor. Omul urmăreşte cu pasiune să-şi domine semenii. Izolându-se pe sine de Dumnezeu şi de semeni, în egoismul său, omul îşi urmează propriile înclinaţii nestăpânite. El acţionează de parcă binele celorlalţi ar fi dependent de supunerea lor faţă de supremaţia sa. - RH, 25 iunie 1908. (CS 24)
7:19 Biruinţa poate fi câştigată. - Prin cultivarea unor principii sfinte, omul poate câştiga victoria
7:20 asupra predispoziţiei spre rău. Dacă se supune Legii lui Dumnezeu, simţurile lui încetează să mai fie denaturate şi deviate; capacităţile lui încetează să mai fie pervertite şi irosite, prin exercitarea lor în vederea atingerii unor obiective de natură să îl îndepărteze de Dumnezeu. În şi prin harul acordat de Cer, cuvintele, gândurile şi energiile pot fi curăţite; poate fi format un nou caracter, iar degradarea produsă de păcat poate fi învinsă. - MS 60, 1905
7:21 Lipsa de consecvenţă este începutul ispitei. - Începutul căderii în ispită constă în păcatul de a-i îngădui minţii să oscileze şi în păcatul unei lipse de consecvenţă în ce priveşte încrederea voastră în Dumnezeu. Cel rău pândeşte neîncetat, pentru a prinde ocazia de a crea o imagine greşită a lui Dumnezeu şi de a ne atrage gândurile spre ceea ce este interzis.
7:22 Dacă va reuşi, Satana vă va absorbi mintea cu lucrurile lumeşti. El se va strădui să vă incite simţămintele, să vă trezească pasiunile şi să vă ataşeze afecţiunile de ceea ce este spre răul vostru; dar vouă vă revine responsabilitatea de a vă controla toate emoţiile şi pasiunile, aducându-le la o supunere lucidă faţă de raţiune şi conştiinţă. Atunci Satana îşi va pierde puterea de dominare a minţii.
7:23 Lucrarea lui Hristos ne solicită să ne angajăm într-o luptă continuă cu răul spiritual din caracterele noastre. Tendinţele naturale trebuie să fie învinse. Apetitul şi pasiunea trebuie să fie stăpânite, iar voinţa trebuie să fie aşezată întru totul de partea lui Hristos. - RH, 14 iunie 1892. (HC 87)
7:24 Nimeni nu trebuie să ajungă la disperare datorită tendinţelor ereditare. - Satana este întotdeauna pregătit şi vigilent pentru a deruta şi înşela. El foloseşte orice mijloc de încântare, prin care să atragă omul pe calea largă a neascultării. Satana se străduieşte să dezorienteze conştiinţa, inspirându-i simţăminte confuze. El îşi aplică falsele lui inscripţii pe indicatoarele pe care Dumnezeu le-a fixat pentru a călăuzi pe calea cea bună. Tocmai datorită existenţei unor asemenea instrumente ale răului, care se luptă să eclipseze orice rază de lumină îndreptată spre suflet, Dumnezeu a însărcinat fiinţe cereşti, care au misiunea de a-i călăuzi, de a-i păzi şi de a-i conduce
7:25 pe aceia care urmează să fie moştenitorii slavei. Nimeni nu trebuie să ajungă la disperare datorită înclinaţiilor ereditare spre rău, ci, atunci când Duhul lui Dumnezeu îl convinge de păcat, cel care a săvârşit greşeala trebuie să se pocăiască, să mărturisească păcatul şi să renunţe la rău. Îngerii păzitori sunt pregătiţi să îndrume sufletele cu conştiinciozitate pe căile cele drepte. - MS 8, 1990. (6BC 1120)
7:26 Părtaş la păcat prin asociere. - Sufletul care a fost derutat datorită unor influenţe negative şi care, prin asocierea cu alţii, a ajuns să fie părtaş la păcat şi să acţioneze în contradicţie cu voinţa şi caracterul lui Dumnezeu nu trebuie să se descurajeze. "Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai pe sus de ceruri" (Evrei 7,26). Domnul Hristos nu este doar Preotul şi Mijlocitorul nostru, ci şi Jertfa adusă pentru păcatele noastre. El S-a dăruit pe sine o singură dată pentru toţi. - Lt 11, 1897
7:27 Lucrarea lui Satana este aceea de a descuraja; lucrarea lui Hristos este de a umple inima cu credinţă şi speranţă. - Să nu credeţi nici măcar o clipă că ispitele lui Satana ar putea contribui în vreun fel oarecare la realizarea binelui vostru personal. Fugiţi de ele ca şi cum aţi fugi de vrăjmaşul însuşi. Lucrarea lui Satana este aceea de a vă descuraja sufletul, pe când lucrarea lui Hristos este de a umple inima cu credinţă şi speranţă. Satana ne sugerează gândul că încrederea noastră este întemeiată pe premise false, şi nu pe Cuvântul sigur şi neschimbător al lui Hristos, care nu poate să mintă. - MS 31, 1911. (HC 85)
7:28 Un remediu pentru fiecare categorie de ispite. - Pentru fiecare categorie de ispite, este pregătit un remediu specific. În bătălia împotriva eului şi împotriva naturii noastre păcătoase, noi nu suntem lăsaţi să luptăm singuri, prin intermediul propriilor noastre puteri limitate. Domnul Hristos este un ajutor loial şi atotputernic. Ştiind că există o asemenea putere, pregătită şi pusă la dispoziţia noastră, nici unul dintre noi nu ar trebui să se descurajeze sau să fie învins. - RH, 8 aprilie 1884. (HC 88)
7:29 Sângele lui Hristos este singura cale de vindecare a sufletului. - Legea lui Iehova este foarte cuprinzătoare şi vastă. Isus le-a declarat
7:30 ucenicilor Săi în mod clar că Legea sfântă a lui Dumnezeu poate fi încălcată nu numai prin cuvinte şi prin fapte, ci şi prin gânduri, simţăminte şi dorinţe. O inimă care Îl iubeşte pe Dumnezeu mai presus de orice nu va fi înclinată să restrângă semnificaţia Legii Sale la nivelul superficial al unor reguli exterioare. Când înţelege forţa spirituală a Legii, sufletul supus şi loial dovedeşte o ascultare deplină, care ia în considerare principiile lui Dumnezeu sub toate aspectele lor. Adevărata putere a Poruncilor va deveni o fortăreaţă a sufletului numai în cadrul unei asemenea ascultări. Atunci, păcatul va părea extrem de respingător. Autojustificarea, înălţarea de sine şi falsul simţământ al valorii personale vor înceta să existe. Siguranţa întemeiată pe propriile merite va dispărea, iar în suflet, se va instaura o profundă convingere cu privire la păcat şi o adâncă insatisfacţie cu privire la sine. Stăpânit de simţământul nevredniciei, sufletul va apela cu disperare la sângele Mielului lui Dumnezeu, ca singura cale de vindecare a sa. - Lt 51, 1888. (HC 140)
7:31 Întâmpinând provocarea ispititorului. - Satana va veni la tine spunându-ţi că eşti păcătos. Dar tu să nu îi îngădui să-ţi copleşească mintea cu ideea că, datorită faptului că eşti păcătos, Dumnezeu te-a părăsit. Răspunde-i: "Da, sunt un păcătos şi tocmai din această cauză am nevoie de un Mântuitor. Eu am nevoie de iertare şi de înţelegere, dar Domnul Hristos mi-a declarat că nu voi pieri, dacă voi veni la El. În scrisoarea pe care mi-a trimis-o, stă scris că 'Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte şi să ne curăţească de orice nelegiuire' (1 Ioan 1,9). Eu mă voi încrede în Cuvântul lui Dumnezeu şi voi asculta îndemnurile Lui." Când Satana îţi spune că eşti pierdut, răspunde-i: "Da, dar Isus a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Cu cât păcatul meu este mai mare, cu atât mai mare este nevoia mea de un Mântuitor." - Lt 98b, 1896
7:32 Îndepărtarea atenţiei de la confuzie spre lucrările mâinilor lui Dumnezeu. - Dumnezeu Îşi invită creaturile să-şi abată atenţia de la confuzia şi incertitudinea din jurul lor şi să admire lucrările mâinilor Lui. Stelele cerului sunt vrednice de contemplare. Dumnezeu le-a făcut pentru binecuvântarea omului şi, când studiem lucrările Sale, îngerii ni se vor alătura, iluminându-ne mintea şi apărând-o de înşelăciunea satanică. - MS 96, 1899. (4BC 1145)
7:33 Influenţa religiei. - Adevărata religie înnobilează mintea, rafinează gusturile, sfinţeşte judecata şi îl face pe cel ce le are părtaş al purităţii şi sfinţeniei cerului. Ea ne apropie de îngeri şi ne izolează din ce în ce mai mult de spiritul şi de influenţa lumii. Adevărata religie influenţează toate faptele noastre şi toate relaţiile noastre sociale şi ne conferă "duhul unei minţi puternice", iar rezultatul este fericirea şi pacea. - ST, 23 octombrie 1884. (CH 629, 630)
7:34 Dezvoltarea capacităţilor intelectuale. - Aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Daniel, dezvoltarea capacităţilor intelectuale este direct proporţională cu dezvoltarea caracterului spiritual. - RH, 22 martie 1898. (4 BC 1168)
7:35 Îmbunătăţirea sănătăţii fizice. - Când mintea îşi dezvoltă capacităţile şi când voinţa este aşezată de partea lui Dumnezeu, se produce o minunată îmbunătăţire a sănătăţii fizice. - Medical Missionary (Misionarul medical), noiembrie-decembrie 1892. (CH 505)
7:36 Conştienţa unei conduite corecte este cel mai bun medicament. - Conştienţa faptului că avem o conduită corectă este cel mai bun medicament pentru un trup şi o minte bolnave. Simţământul binecuvântării lui Dumnezeu conferă sănătate şi putere. Cel care are sufletul liniştit şi mulţumit în Dumnezeu se află pe calea directă spre sănătate. Gândul că privirile Domnului sunt îndreptate asupra noastră şi că urechile Sale sunt dispuse să asculte rugăciunile noastre ne oferă o satisfacţie temeinică. A şti că avem un prieten care nu dezamăgeşte niciodată şi căruia Îi putem încredinţa toate secretele sufletului nostru produce o fericire pe care cuvintele nu o vor putea exprima niciodată. - ST, 23 octombrie 1884. (CH 628)
7:37 Iubirea lui Isus înconjoară sufletele cu o atmosferă plăcută. - Sufletele acelora care Îl iubesc pe Isus vor fi înconjurate de o atmosferă curată, plăcută. Există oameni care îşi ţin flămânde propriile suflete. Aceştia vor fi mult ajutaţi de un cuvânt plăcut sau de aprecieri sincere. Darurile cereşti, oferite gratuit şi din abundenţă de Dumnezeu, trebuie
7:38 să fie oferite la fel de către noi celor care sunt în sfera noastră de influenţă. Astfel, noi vom arăta acea dragoste care este de origine cerească şi care se dezvoltă pe măsură ce este folosită pentru binecuvântarea altora. În acest mod, noi Îl slăvim pe Dumnezeu. - MS 17, 1899. (HC 231)
7:39 Rezultatele unui singur moment de necugetare. - Un singur semnal de alarmă înlăturat din conştiinţă, tolerarea un singur obicei rău, o singură neglijare a înaltelor exigenţe ale slujirii pot fi începutul devierii pe o cale care vă va duce în rândul slujitorilor lui Satana, deşi, în tot acest timp, aţi considerat şi aţi pretins că Îl iubiţi pe Dumnezeu şi cauza Sa. Un singur moment de necugetare, un singur pas greşit pot schimba întregul traseu al existenţei voastre într-o direcţie rea. - 5T 398 (1885)
7:40 Dumnezeu nu face nici o minune pentru a înlătura roadele necredinţei. - Dumnezeu ne avertizează, ne sfătuieşte şi ne mustră, oferindu-ne posibilitatea de a ne corecta greşelile, înainte ca acestea să se înrădăcineze, devenind o a doua natură a noastră. Dar, dacă refuzăm să fim corectaţi, Dumnezeu nu intervine pentru a ne opri din drumul pe care noi înşine l-am ales. El nu face nici o minune pentru a opri creşterea şi rodirea seminţelor semănate de noi.
7:41 Omul care manifestă o necredinţă arogantă sau o indiferenţă apatică faţă de adevărul divin nu va face altceva decât să culeagă roadele seminţelor pe care el însuşi le-a semănat. Mulţi au trecut printr-o ase-menea experienţă. Cultivând neglijenţa, indiferenţa şi opoziţia faţă de adevăr, ei au ajuns să asculte cu o insensibilitate stoică adevăruri care altădată le tulburaseră sufletele. O răceala ca de gheaţă, o duritate ca de fier, o structură impenetrabilă şi insensibilă ca de piatră - toate acestea îşi regăsesc expresia în caracterul multora care pretind a fi creştini.
7:42 Acesta este modul în care trebuie să fie înţeles faptul că Domnul i-a împietrit inima lui faraon. Dumnezeu i-a vorbit regelui egiptean prin intermediul lui Moise, oferindu-i cele mai convingătoare dovezi ale puterii Sale divine; dar monarhul a refuzat cu încăpăţânare să primească lumina care l-ar fi condus la pocăinţă. Dumnezeu nu a
7:43 exercitat nici o influenţă supranaturală prin care să împietrească inima regelui răzvrătit, ci, datorită opoziţiei sale faţă de adevăr, Duhul Sfânt S-a retras, iar el a fost lăsat în întunericul şi necredinţa pe care şi le-a ales singur. Prin respingerea continuă a influenţei Duhului Sfânt, oamenii se separă de Dumnezeu. Când toate modalităţile de iluminare a minţii lor sunt epuizate, nici o descoperire divină nu îi mai poate smulge din necredinţă. - RH, 20 iunie 1882. (3BC 1151)
7:44 Controlează circumstanţele, în loc să fii tu controlat de ele. - Există rele pe care omul le poate atenua, dar care nu pot fi niciodată înlăturate. El trebuie să învingă obstacolele şi să controleze circumstanţele, în loc de a se lăsa determinat de acestea. Talentele sale trebuie să fie exercitate ori de câte ori este posibil, cu scopul de a instaura armonia şi ordinea, în locul confuziei. Dacă se va ruga, Dumnezeu îi va acorda ajutorul Său. Omul nu este lăsat singur, să lupte împotriva încercărilor şi ispitelor numai prin intermediul propriilor sale puteri. Ajutorul vine de la Cel care este Atotputernic. Isus a părăsit curţile împărăteşti ale cerului, a suferit şi a murit într-o lume degradată de păcat, tocmai pentru a-l învăţa cum să suporte provocările vieţii şi cum să învingă ispita. Viaţa Sa este un model desăvârşit pentru noi. 5T 312 (1885)
7:45 Dumnezeu doreşte ca mintea să fie pe deplin înnoită - Reziduul ideilor şi al practicilor îndoielnice trebuie să fie întru totul îndepărtat. Dumnezeu doreşte ca mintea noastră să fie pe deplin înnoită, iar inima noastră, umplută cu bogăţiile adevărului. - MS 24, 1901. (HC 106)
7:46 Să tratăm în mod înţelept diferitele mentalităţi. - Nevoia noastră, a tuturor, este aceea de a cerceta aspectele fundamentale ale caracterului şi comportamentului uman, pentru a şti cum să tratăm în mod prudent şi înţelept diferitele tipuri de mentalităţi, astfel încât să putem folosi cele mai bune metode prin care să-i conducem pe oameni la o corectă înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu şi a modului de a trăi o viaţă creştină adevărată. Trebuie să citim Biblia împreună cu ei şi să le îndepărtăm atenţia de la lucrurile trecătoare, îndrumându-i spre acelea care le vor aduce binecuvântări veşnice. Fiecare copil al lui Dumnezeu are datoria de a deveni misionar şi de a se afla în mijlocul celor care au nevoie de ajutor. Dacă cineva este
7:47 împovărat de ispită, cazul lui trebuie abordat cu atenţie şi tratat în mod înţelept, deoarece sunt în joc interesele lui veşnice, iar cuvintele şi faptele celor ce lucrează pentru el pot fi o mireasmă de viaţă spre viaţă sau un duh de moarte spre moarte. - 4T 69 (1876)
7:48 Ucenicii lui Isus sunt caracterizaţi de principialitate. - Viaţa celor care se află la picioarele lui Isus şi învaţă de la El este condusă de principii statornice şi precise. - RH, 20 iunie 1882. (HC 160)