39:32 Motivele definesc caracterul faptelor. - Ceea ce defineşte caracterul faptelor noastre este motivaţia, care fie le conferă o înaltă valoare morală, fie le transformă într-o cumplită ruşine. Lucrurile pe care Dumnezeu le consideră cele mai preţioase nu sunt acelea care par măreţe în ochii oamenilor şi pe care aceştia le laudă. Adesea, îndeplinirea cu credincioşie a micilor îndatoriri ale vieţii şi gesturile mărunte şi neobservate sunt considerate a fi de cea mai mare valoare înaintea lui Dumnezeu. O inimă credincioasă şi iubitoare Îi este mai dragă lui Dumnezeu decât cel mai costisitor dar. Sărmana văduvă a sacrificat tot ce avea pentru a oferi puţinul pe care l-a putut dărui. Ea s-a lipsit pe sine însăşi de hrană, pentru a susţine o cauză pe care o iubea. Dar fapta ei a fost însoţită de credinţa că Tatăl ceresc nu va uita nevoile ei arzătoare. Această atitudine, caracterizată de o credinţă copilărească şi de un spirit neegoist, a câştigat aprecierea şi aprobarea Mântuitorului. - DA 615 (1898)