33:28 În timp ce comemorăm umilinţa manifestată faţă de noi de către Mântuitorul, gândurile se leagă între ele; un întreg lanţ de amintiri se trezeşte, amintiri cu privire la marea bunătate a lui Dumnezeu şi cu privire la amabilitatea şi favoarea prietenilor noştri de pe pământ. Binecuvântări uitate, daruri nemeritate, gesturi de amabilitate peste care am trecut cu vederea ne revin în memorie. Rădăcinile amărăciunii, care au înăbuşit floarea preţioasă a iubirii, sunt conştientizate. Defectele de caracter, datoriile neglijate, nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu, atitudinea rece faţă de fraţi ne sunt descoperite cu claritate. Gândurile noastre nu sunt marcate de înălţare de sine şi autocompătimire, ci de o severă remuşcare şi umilinţă. Mintea este motivată să înlăture orice barieră care a produs înstrăinarea. Vorbirea de rău şi gândurile răutăcioase sunt alungate. Păcatele sunt mărturisite şi iertate. Harul lui Hristos pătrunde în suflet şi preia conducerea, iar iubirea Sa atrage inimile una spre alta, într-o unitate binecuvântată. - DA 650, 651 (1898)