31:1 Cap. 28 - Respectul de sine
31:2 Dezvoltarea respectului de sine. - Succesul nostru în lucrarea cu sufletele oamenilor va fi direct proporţional cu aprecierea pe care o manifestăm faţă de ei şi cu convingerea pe care aceştia o au cu privire la încrederea noastră în ei. Respectul manifestat faţă de sufletul omenesc care luptă cu păcatul reprezintă, prin Isus Hristos, metoda cea mai sigură pe care o putem folosi în vederea restaurării respectului de sine al omului decăzut. Ideile prestabilite cu privire la ceea ce ar putea deveni acest om constituie un suport sufletesc, a cărui valoare nici măcar noi înşine nu o putem aprecia pe deplin. - MS c1893. (FE 281)
31:3 Respectul faţă de demnitatea omului ca om. - Ori de câte ori nu există pericolul de a încălca principiile, respectul faţă de ceilalţi ne obligă să respectăm şi obiceiurile lor tradiţionale; dar adevărata amabilitate nu înseamnă sacrificarea principiilor de dragul regulilor convenţionale de politeţe. Adevărata amabilitate nu ţine cont de rangurile sociale, ci ne învaţă respectul de sine, respectul faţă de demnitatea omului ca om şi consideraţia faţă de orice membru al marii familii omeneşti. - Ed 240 (1903)
31:4 Păstrarea respectului de sine. - unii dintre cei cu care veţi veni în contact pot fi aspri şi lipsiţi de amabilitate, dar voi să nu fiţi, din acest motiv, mai puţin curtenitori şi politicoşi cu ei. Cel care doreşte să-şi păstreze respectul de sine trebuie să fie atent, pentru a nu răni în mod inutil respectul de sine al altora. Această regulă trebuie aplicată cu sfinţenie chiar şi faţă de cei mai neciopliţi şi mai
31:5 needucaţi oameni. Voi nu ştiţi ce intenţionează Dumnezeu să facă din aceşti aparent nepromiţători copii ai Săi. În trecut, persoane la fel de neînzestrate şi de neatrăgătoare au fost primite de Dumnezeu pentru a realiza o mare lucrare. Influenţând inimile, Duhul Său a trezit la viaţă toate capacităţile lor latente. În aceste pietre necioplite şi dure, El a văzut un material preţios, care va fi capabil să reziste încercărilor furtunii, căldurii şi presiunii. Dumnezeu nu priveşte la ceea ce priveşte omul. El nu judecă după aparenţe, ci cercetează inima şi judecă fără părtinire. - GW 122, 123 (1915)
31:6 Conştiinciozitatea dă naştere respectului de sine. - Oamenii principiilor nu au nevoie de încuietori şi chei; ei nu au nevoie să fie supravegheaţi. Se vor comporta onorabil şi corect în orice situaţie - indiferent dacă sunt singuri şi nevăzuţi sau dacă se află în public. Ei nu-şi vor păta sufletele în schimbul nici unui câştig material sau avantaj personal. Ei dezaprobă faptele josnice. Şi chiar dacă nu ar fi nimeni care să ştie faptele lor rele, ei înşişi le-ar cunoaşte, iar aceasta le-ar distruge respectul de sine. Aceia care nu sunt conştiincioşi în lucrurile mici nu se vor comporta altfel nici în situaţiile majore, în care sunt stabilite restricţii, legi şi pedepse. - SpTPH 62, 1879
31:7 Respectul de sine trebuie să fie cultivat cu consecvenţă. - Curăţia morală, respectul de sine şi împotrivirea fermă faţă de păcat trebuie să fie cultivate cu tenacitate şi consecvenţă. Un singur gest de familiaritate, o singură indecenţă pot pune în pericol sufletul, deschizând uşa ispitei şi slăbind capacitatea de a-i rezista. - HPMMW 26, 1885. (CH 295)
31:8 Respectul pentru alţii este dovada respectului de sine. - Respectul de sine este degradat prin îngăduinţa faţă de păcat; iar când acesta dispare, se diminuează şi respectul pentru ceilalţi; deoarece noi credem despre ceilalţi că sunt la fel de nelegiuiţi ca şi noi. - 6T 53 (1900)
31:9 Elevii îşi degradează respectul de sine prin obiceiuri dăunătoare. - Tinerii îşi pot pierde respectul şi stăpânirea de sine datorită unor obiceiuri dăunătoare. Ei nu sunt capabili să raţioneze corect cu privire la anumite aspecte care îi privesc în mod personal. Modul în care îşi tratează propriul trup şi propria minte este nesăbuit. Obiceiurile rele îi conduc la ruină. Datorită neglijenţei în cultivarea unor principii curate şi sănătoase, ajung să fie conduşi de viciile care le risipesc pacea, iar fericirea lor este spulberată. Anii dedicaţi studiilor sunt irosiţi, deoarece şi-au distrus propriile fiinţe. Ei şi-au folosit greşit capacităţile intelectuale şi fizice, iar templul trupului lor ajunge o ruină. Aceşti elevi sunt pierduţi atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru veşnicie. Ei au crezut că prin dobândirea cunoaşterii pământeşti vor câştiga o comoară, dar, abandonând Biblia, au sacrificat o comoară mai valoroasă decât orice altceva. - COL 108, 109 (1900)
31:10 Cuvintele nesăbuite afectează respectul de sine. - Aceia care îşi permit să folosească un asemenea vocabular [cuvinte nesăbuite] îşi vor pierde respectul şi consideraţia faţă de sine şi, pentru faptul că şi-au pierdut controlul de sine şi s-au exprimat în acest fel, vor avea remuşcări amare, regret şi ruşine. Cât de bine ar fi fost pentru ei, dacă nu ar fi rostit niciodată asemenea cuvinte! Cât de bine ar fi fost, dacă ar fi păstrat în inima lor uleiul harului, pentru a fi în stare să reziste tuturor provocărilor şi să suporte totul cu umilinţa şi răbdarea lui Hristos! - RH, 27 februarie 1913. (MYP 327)
31:11 Părinţii să nu-şi piardă niciodată respectul de sine prin cuvinte nechibzuite. - Niciodată să nu permiteţi ca de pe buzele voastre să iasă vreun cuvânt aspru, ameninţător şi pătimaş. Harul lui Hristos este la dispoziţia voastră, dacă îl cereţi. Duhul Său vă va lua în stăpânire inima şi conştiinţa, controlând cuvintele şi faptele voastre. Niciodată să nu vă pierdeţi respectul de sine prin cuvinte nesăbuite şi aspre. Asiguraţi-vă că exprimarea voastră este curată şi conversaţia voastră sfântă. Oferiţi-le copiilor voştri exemplul a ceea ce doriţi ca ei să devină... Păstraţi-vă o înfăţişare voioasă şi rostiţi cuvinte plăcute şi calme. - Lt 28, 1890. (CG 219)
31:12 Degradarea respectului de sine prin practicarea onaniei. Efectul unor asemenea obiceiuri degradante nu este acelaşi asupra tuturor minţilor. Există copii care deţin capacităţi morale deosebit de dezvoltate, dar care, prin asocierea cu alţi copii care practică auto-erotismul, sunt iniţiaţi în acest viciu. Foarte adesea, ca urmare, asemenea copii devin melancolici, nervoşi şi răutăcioşi; cu toate acestea, este posibil ca ei să nu-şi piardă respectul faţă de închinarea religioasă şi să nu manifeste un dezinteres evident faţă de lucrurile spirituale. Uneori, aceşti copii suferă intens datorită remuşcărilor şi se simt degradaţi în propriii lor ochi, pierzându-şi respectul de sine. - 2T 392 (1870)
31:13 Nu distrugeţi respectul de sine al altora. - Când cineva care a greşit devine conştient de starea sa, fiţi atenţi pentru a nu-i distruge respectul de sine. Nu-l descurajaţi prin indiferenţa şi neîncrederea voastră. Nu spuneţi: "Înainte de a-i acorda încrederea mea, voi aştepta să văd dacă se schimbă". Adesea, această lipsă evidentă de încredere îl va face pe cel greşit să se poticnească şi să rămână în greşeala lui. - MH 167, 168 (1905)
31:14 Autoîntreţinerea creşte respectul de sine. - Aceia care se luptă să iasă din sărăcie trebuie ajutaţi să-şi găsească un loc de muncă. Nici un om care este capabil să muncească nu trebuie învăţat să aştepte din partea altora mâncare, haine şi adăpost gratuit. Pentru propriul lor bine şi pentru binele celorlalţi, este necesară găsirea unor modalităţi prin intermediul cărora aceştia să poată plăti echivalentul bunurilor pe care le primesc. Încurajaţi orice efort în vederea autoîntreţinerii. Aceasta va întări respectul de sine şi un spirit de independenţă nobilă. Ocuparea minţii şi a trupului prin angajarea lor în activităţi folositoare este un element esenţial în apărarea împotriva ispitelor. - MH 177 (1905)
31:15 Simţământul posesiunii îi ajută pe cei săraci să-şi câştige respectul de sine. - Dacă cei săraci ar trăi simţământul de a fi proprietarii propriilor lor case, aceasta le-ar inspira o dorinţă puternică de a progresa.
31:16 Ei ar dobândi foarte curând îndemânare în organizarea şi administrarea bunurilor lor; copiii lor ar deprinde obiceiul de a fi harnici şi economi, iar intelectul le-ar fi dezvoltat. Ei ar simţi să sunt oameni, şi nu sclavi, şi ar fi capabili să-şi regăsească în mare parte respectul de sine pierdut şi independenţa morală. - HS 165, 166, 1886. (AH 373)
31:17 Autoeducaţia şi demnitatea. - Este important ca slujitorii Evangheliei să înţeleagă necesitatea autoeducaţiei pentru a-şi dezvolta însuşirile profesionale şi pentru a-şi păstra demnitatea. Dacă nu se vor angaja într-un proces continuu de formare intelectuală, vor cădea în mod sigur sub povara îndatoririlor lor. - 2T 500, 501 (1870)
31:18 Atenţie la autocompătimire. - Noi nu avem voie să ne auto-compătimim. Nu vă îngăduiţi niciodată simţământul că nu sunteţi preţuiţi aşa cum ar trebui să fiţi, că eforturile voastre nu sunt apreciate sau că munca voastră este prea dificilă. Faceţi ca amintirea suferinţelor îndurate de Hristos pentru noi să aducă la tăcere orice resentiment personal. Noi suntem trataţi mai bine decât Domnul nostru. "Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele!" (Ieremia 45,5). - MH 476 (1905)
31:19 Hristos restaurează respectul de sine. - Nu ar trebui să vă fie atât de greu să vă amintiţi faptul că Domnul doreşte să aduceţi la picioarele sale poverile şi necazurile voastre şi să le lăsaţi acolo. Mergeţi la El, spunând: "Doamne, poverile mele sunt prea grele pentru mine. Ai vrea să le porţi Tu pentru mine?" Iar El va răspunde: "Le voi lua Eu, 'Mă voi îndura de tine cu o îndurare veşnică'. Voi lua păcatele tale şi îţi voi da pacea. Încetează să-ţi distrugi respectul de sine; pentru că Eu am plătit pentru tine cu propriul meu sânge. Tu eşti al Meu. Voinţa ta lipsită de putere va fi întărită de Mine. Remuşcarea ta pentru păcat va fi îndepărtată de Mine." - Lt 2, 1914. (TM 519, 520)
31:20 Sfat adresat unei persoane care şi-a pierdut respectul de sine. - Isus te iubeşte şi mi-a dat un mesaj pentru tine.
31:21 Inima Lui tânjeşte după tine cu o duioşie infinită. El îţi trimite acest mesaj pentru ca tu să fii salvat de atacul veninos al vrăjmaşului. Poţi să-ţi redobândeşti respectul faţă de tine însuţi. Poţi sta în locul în care consideri că ţi se cuvine, nu asemenea unui învins, ci asemenea unui învingător, în şi prin influenţa înălţătoare a Duhului lui Dumnezeu. Prinde-te de mâna lui Dumnezeu şi nu-i mai da drumul niciodată. - Lt 228, 1903. (MM 43)
31:22 Cultivaţi respectul de sine. - Dumnezeu nu doreşte să vă subapreciaţi meritele, înjosindu-vă. Voi trebuie să cultivaţi respectul de sine printr-o conduită care să fie aprobată atât de către propria voastră conştiinţă, cât şi de către oameni şi îngeri... Aveţi privilegiul de a merge la Isus pentru a fi curăţiţi şi de a sta în faţa Legii fără pată şi fără părere de rău. "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului" (Romani 8,1). Deşi nu trebuie să avem o părere mai înaltă decât se cuvine despre noi înşine, Cuvântul lui Dumnezeu nu condamnă un respect de sine adecvat. Ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu, noi trebuie să avem un caracter demn, care nu are nimic comun cu mândria şi înălţarea de sine. - RH, 27 martie 1888. (HC 143)