30:1 Cap. 27 - Iubirea lui Dumnezeu
30:2 Dumnezeu este iubire. - Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4,16). Natura Sa, Legea Sa sunt iubire. Aşa a fost şi va fi pentru totdeauna. "Cel Prea Îna c, a cărui locuinţă este veşnică" (Isaia 57,15), Cel care "umblă pe cărări veşnice" (Habacuc 3,6), nu Se schimbă. La El "nu este nici schimbare, nici umbră de mutare" (Iacov 1,17).
30:3 Fiecare manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubirii infinite. Suveranitatea lui Dumnezeu implică plinătatea binecuvântării tuturor fiinţelor create...
30:4 Istoria marelui conflict dintre bine şi rău, de la începuturile sale în cer şi până la nimicirea finală a răzvrătirii şi la eradicarea totală a păcatului, este de asemenea o demonstraţie a iubirii neschimbătoare a lui Dumnezeu. - PP 33 (1890)
30:5 Iubirea lui Dumnezeu demonstrată în natură. - Natura şi revelaţia mărturisesc deopotrivă iubirea lui Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc este sursa vieţii, a înţelepciunii şi a bucuriei. Priviţi minunatele şi frumoasele lucruri din natură. Gândiţi-vă la miraculoasa lor adaptare la nevoile şi fericirea nu numai a omului, ci şi a tuturor fiinţelor vii. Strălucirea soarelui şi ploaia, care încălzesc şi împrospătează pământul, dealurile, mările şi câmpiile, toate ne vorbesc despre iubirea Creatorului.
30:6 Dumnezeu este Acela care poartă de grijă nevoilor de fiecare zi ale tuturor creaturilor Sale...
30:7 "Dumnezeu este iubire" stă scris pe fiecare boboc ce înfloreşte, pe fiecare fir de iarbă ce încolţeşte. Trilurile voioase ale păsărelelor, parfumul florilor delicat colorate, copacii înalţi ai pădurii, cu veşmântul lor verde şi bogat - toate mărturisesc despre grija părintească şi duioasă a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a-i face fericiţi pe copiii Săi. - SC 9, 10 (1892)
30:8 Poruncile sunt întemeiate pe principiul iubirii. - Preceptele Decalogului se adresează tuturor oamenilor şi au fost date pentru instruirea şi conducerea tuturor. Zece porunci scurte, cuprinzătoare şi pline de autoritate integrează totalitatea obligaţiilor omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni; şi toate sunt întemeiate pe marele principiu fundamental al iubirii. - PP 305 (1890)
30:9 Isus şi legea iubirii. - legea lui Dumnezeu are un caracter neschimbător şi, prin urmare, Hristos S-a dăruit pe sine ca jertfă în locul omului decăzut, iar lui Adam şi urmaşilor lui li s-a dat o ocazie de mântuire.
30:10 Dacă numai un singur precept al Legii lui Dumnezeu ar fi fost schimbat după alungarea lui Satana din cer, el ar fi câştigat pe pământ victoria pe care n-a reuşit s-o câştige în cer. Satana ar fi obţinut exact ce a dorit. Noi ştim că nu s-a întâmplat aşa... Legea... rămâne neschimbătoare, întocmai cum este tronul lui Dumnezeu, iar mântuirea fiecărui suflet este determinată de ascultare sau neascultare...
30:11 Prin legea iubirii, Isus a purtat păcatele noastre, a suportat pedeapsa noastră şi a băut paharul mâniei, care era destinat călcătorilor de lege... El a îndurat în locul nostru crucea renunţării la sine şi a sacrificiului, pentru ca noi să putem avea viaţă veşnică. Vom purta noi crucea pentru Isus? - Lt 110, 1896. (KH 289)
30:12 Natura plină de compasiune şi iubire a lui Hristos. - Viaţa lui Isus, de la început şi până în ultima ei clipă, a fost o viaţă de sacrificiu şi renunţare la sine. Pentru ca întreaga lume să poată primi mântuirea, dacă doreşte, El a realizat sacrificiul de sine cel mai măreţ pe cruce, în locul tuturor oamenilor. Viaţa lui Hristos era ascunsă în Dumnezeu, iar Dumnezeu S-a revelat pe Sine lumii, în caracterul Fiului Său...
30:13 În fiecare zi şi în fiecare faptă a vieţii Sale, era manifestată iubirea pentru o lume pierdută. Cei care sunt impregnaţi de spiritul Său vor lucra în acelaşi fel şi pentru aceleaşi fiinţe pentru care a lucrat Hristos. În Hristos, lumina şi iubirea lui Dumnezeu au îmbrăcat natura umană. Nici o fiinţă omenească nu a avut vreodată o natură atât de sensibilă ca Fiul cel sfânt şi fără păcat al lui Dumnezeu, care a stat ca reprezentant a ceea ce poate deveni omenescul prin părtăşia cu natura divină. - YI, 16 august 1894. (KH 288)
30:14 Iubirea lui Dumnezeu este un izvor de viaţă. - Iubirea lui Dumnezeu este mai mult decât o simplă negare; este un principiu pozitiv şi activ, un izvor de viaţă care se revarsă fără încetare spre binecuvântarea altora. Dacă iubirea lui Hristos sălăşluieşte în noi, nu vom manifesta nici cea mai vagă ură faţă de semeni, ci vom căuta să ne arătăm iubirea faţă de ei pe orice cale posibilă. - MB 58 (1896)
30:15 Universul exprimă iubirea lui Dumnezeu. - Cine ar putea cântări valoarea darului preţios pe care Tatăl ceresc l-a oferit lumii? Ucenicii s-au simţit incapabili de a exprima în cuvinte iubirea lui Hristos. Tot ce au putut spune a fost: "El este iubire". Întregul univers abia reuşeşte să ofere o imagine a acestei iubiri şi bunăvoinţe nelimitate a lui Dumnezeu.
30:16 Dumnezeu ar fi putut trimite pe Fiul Său în lume, pentru a o pedepsi. Dar ce har uimitor! Hristos nu a venit pentru a nimici, ci pentru a mântui. Apostolii nu au abordat niciodată acest subiect, fără ca inimile lor să nu fie copleşite de inspiraţia iubirii neasemuite a Mântuitorului. Ioan nu reuşeşte să găsească cuvintele pentru a-şi exprima simţămintele. El exclamă: "Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim
30:17 copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El" (1 Ioan 3,1). Noi nu vom putea calcula niciodată dimensiunile iubirii Tatălui. Nu există nici un etalon cu care să poată fi comparată. - Lt 27, 1901
30:18 Satana este răspunzător pentru imaginea unui Dumnezeu aspru şi sever. - Satana i-a determinat pe oameni să-şi formeze o concepţie despre Dumnezeu, în virtutea căreia principalul Său atribut este un spirit justiţiar sever - un judecător aspru, un creditor nemilos şi inflexibil. El a inventat imaginea unui Creator care pândeşte cu răutate greşelile oamenilor, pentru a-Şi putea revărsa judecăţile împotriva lor. Isus a venit printre oameni tocmai pentru a îndepărta această imagine întunecată, dezvăluind lumii iubirea infinită a lui Dumnezeu. - SC 11 (1892)
30:19 Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este un model. - Oricât de mult şi-ar iubi un păstor oile, el îşi iubeşte mai mult fiii şi fiicele. Isus nu este numai Păstorul nostru; El este "Tatăl nostru cel veşnic". El spune: "Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl, şi cum cunosc Eu pe Tatăl" (Ioan 10,14). Ce declaraţie sublimă! Unicul Fiu, Acela care este însăşi inima Tatălui, Cel pe care Dumnezeu L-a numit "omul care îmi este tovarăş" (Zaharia 13,7); comuniunea dintre El şi Dumnezeul cel veşnic este folosită pentru a reprezenta comuniunea dintre Hristos şi copiii Săi de pe pământ! - DA 483 (1898)
30:20 Dumnezeu îi iubeşte pe urmaşii lui Hristos întocmai cum Îl iubeşte pe unicul Lui Fiu. - MS 67, 1894
30:21 Iubirea lui Hristos este o putere vindecătoare. - Iubirea pe care Hristos o împărtăşeşte şi o inspiră fiinţei umane este o putere dătătoare de viaţă. Fiecare parte vitală a organismului - creierul, inima, sistemul nervos - este atinsă de puterea vindecătoare. Prin ea sunt puse în mişcare cele mai elevate energii ale fiinţei. Ea eliberează sufletul de vinovăţia, supărarea, teama şi îngrijorarea care
30:22 epuizează resursele vieţii. Ea aduce liniştea şi sentimentul de siguranţă. Ea inspiră în suflet o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate alunga - bucuria în Duhul Sfânt - o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă. - MH 115 (1905)
30:23 Contemplarea iubirii lui Dumnezeu. - Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru imaginile luminoase prin care ne este reprezentat. Să aşezăm laolaltă asigurările binecuvântate ale iubirii Sale şi să privim la ele fără încetare: Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui; învăluirea naturii divine în veşmânt omenesc, pentru a-l salva pe om de puterea lui Satana; triumful pe care l-a obţinut în locul nostru, deschizând astfel cerul pentru om şi dezvăluind înaintea ochilor omeneşti lăcaşul strălucirii slavei divine; înălţarea neamului omenesc din prăpastia ruinei în care fusese târât de păcat şi reaşezarea lui într-o relaţie armonioasă cu Dumnezeul cel infinit; absolvirea de către om a marelui examen divin şi înălţarea lui până la tronul cerului, prin credinţa în Răscumpărătorul şi prin îmbrăcarea lui în haina neprihănirii lui Hristos - acestea sunt scenele pe care Dumnezeu doreşte să le contemplăm. - SC 118 (1892)
30:24 Iubirea ne face fericiţi. - Iubirea lui Hristos ne aduce o fericire cerească. Nu avem cuvinte pentru a descrie o asemenea iubire. Ne gândim la viaţa Sa pe pământ, la sacrificiul Său pentru noi; ne gândim la lucrarea Sa cerească în calitate de Mijlocitor al nostru, la reşedinţele pe care le pregăteşte pentru aceia care Îl iubesc; şi tot ce putem face este să strigăm: "Cât de înaltă şi cât de adâncă este iubirea lui Hristos!" Plecându-ne umili la piciorul crucii, întrezărim o imagine a iubirii lui Dumnezeu şi rostim: "Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (1 Ioan 4,10). Dar, în meditaţia noastră cu privire la Hristos, noi nu facem decât să ne apropiem de departe de înţelesul infinit al iubirii Sale. Dragostea Sa este asemenea unui ocean imens, al cărui adânc este de neatins şi ale cărui ţărmuri sunt imposibil de descoperit. - RH, 6 mai 1902
30:25 Iubirea lui Dumnezeu cea fără margini. - Toată dragostea părintească, adunată la un loc de-a lungul generaţiilor
30:26 şi adusă în inimi, toate gesturile de duioşie care au luminat sufletele oamenilor, comparate cu iubirea infinită a lui Dumnezeu, sunt asemenea unei picături de apă aşezată lângă un ocean fără margini. Limba omenească nu găseşte cuvinte pentru a o descrie; penelul nu o poate picta. Chiar dacă meditaţi la ea toată viaţa; chiar dacă cercetaţi Scripturile literă cu literă pentru a o înţelege; chiar dacă vă angajaţi toate capacităţile cu care v-a înzestrat Dumnezeu în încercarea de a cuprinde cu mintea iubirea şi mila Tatălui ceresc; după tot ce aţi reuşit să realizaţi, mai rămâne încă o infinitate necunoscută. Puteţi studia această iubire timp de sute de ani, dar nu veţi putea înţelege niciodată pe deplin lungimea, lărgimea, adâncimea şi înălţimea iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost exprimată în dăruirea Fiului Său ca jertfă pentru lume. Nici măcar veşnicia nu va putea revela pe deplin o asemenea iubire. Cu toate acestea, dacă studiem Biblia şi medităm la viaţa lui Hristos şi la planul Său de răscumpărare, aceste subiecte măreţe se vor dezvălui înţelegerii noastre din ce în ce mai mult. - 5T 740 (1889)
30:27 Progresivitatea iubirii de Dumnezeu. - Pe măsură ce se vor desfăşura, anii veşniciei vor aduce o revelaţie tot mai bogată şi mai glorioasă cu privire la Dumnezeu şi Hristos. Pe măsură ce cunoaşterea progresează, vor creşte şi dragostea, reverenţa şi fericirea. Cu cât oamenii învaţă mai mult despre Dumnezeu, cu atât sporeşte admiraţia lor pentru caracterul Său. - GC 678 (1911)
30:28 Secţiunea a VI-a
30:29 Egoismul şi respectul de sine