27:1 Cap. 24 - Iubirea în cămin
27:2 Sursa unei prietenii adevărate. - Simţămintele pe care le avem unii faţă de alţii izvorăsc din relaţia noastră comună cu Dumnezeu. Noi suntem o familie, ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. Comparată cu această afecţiune sinceră, sfântă şi demnă, curtoazia de suprafaţă şi prietenia nestatornică şi lipsită de semnificaţie a lumii sunt asemenea plevei faţă de bobul de grâu. - Lt 63, 1896. (SD 101)
27:3 A iubi aşa cum a iubit Isus înseamnă a manifesta dăruire de sine în orice timp şi în orice loc te-ai afla, printr-o înfăţişare binevoitoare şi prin cuvinte pline de bunătate... Iubirea veritabilă este o însuşire preţioasă a cărei natură este cerească şi a cărei mireasmă plăcută este din ce în ce mai intensă, pe măsură ce se răspândeşte asupra celor din jur. - MS 17, 1899. (SD 101)
27:4 Iubirea uneşte inimile. - Iubirea şi răbdarea trebuie să fie reciproce. Atunci căsătoria, în loc de a fi sfârşitul dragostei, va fi ceea ce este de fapt, chiar începutul iubirii. Căldura adevăratei prietenii, iubirea care uneşte inimile este pregustarea bucuriilor cerului... În loc de a pretinde iubire, fiecare dintre cei doi trebuie să o dăruiască. - MH 360, 361 (1905)
27:5 Sentimentele pot fi sincere şi totuşi nedemne de încredere. - Sentimentele pot fi curate precum cristalul şi frumoase în puritatea lor, dar, cu toate acestea, ele pot fi nedemne de încredere, deoarece nu au fost încă supuse testului încercărilor. Faceţi din Hristos cel dintâi, cel din urmă şi cel mai ales obiect al afecţiunii voastre. Priviţi la El fără încetare şi, pe măsură ce este supusă testului încercărilor, dragostea voastră faţă de El va deveni, pe zi ce trece, tot mai profundă şi mai puternică şi, o dată cu dragostea faţă de Dumnezeu, va creşte şi dragostea voastră unul faţă de celălalt. "Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă" (2 Corinteni 3,18) - 7T 46 (1902)
27:6 Iubirea nu poate dura fără a fi exteriorizată. - Dacă imboldurile de amabilitate şi generozitate sunt reprimate, ele dispar, iar inima devine rece şi însingurată... Iubirea nu poate dura multă vreme dacă nu este exteriorizată. Nu lăsaţi ca inimile celor care sunt legaţi de voi să tânjească după amabilitate şi simpatie. - MH 360 (1905)
27:7 Planta iubirii trebuie îngrijită cu gingăşie. - Planta preţioasă a iubirii trebuie să fie îngrijită cu gingăşie şi ea se va dezvolta, devenind puternică, viguroasă şi plină de roade şi se va manifesta în toate aspectele caracterului. - Lt 50, 1893
27:8 Manifestarea iubirii nu trebuie să fie sufocată. - Încurajaţi exprimarea iubirii faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii. Motivul pentru care există în lume atât de mulţi oameni cu inimile reci şi lipsite de sensibilitate este acela că manifestarea afecţiunii a fost considerată o slăbiciune şi a fost descurajată şi reprimată. Sensibilitatea naturală a acestor persoane a fost sufocată în copilărie; şi, dacă iubirea divină nu va topi egoismul lor rece, fericirea le va fi pentru totdeauna spulberată. Dacă dorim ca spiritul amabil al lui Isus şi simpatia pe care îngerii o manifestă faţă de noi să fie şi ale copiilor noştri, trebuie să le încurajăm manifestările de generozitate şi iubire încă din copilărie. - DA 516 (1898)
27:9 Iubirea nu este pasiune. - Iubirea este o însuşire de natură cerească. Ea nu este iraţională, nu este oarbă, ci este curată şi sfântă.
27:10 Pasiunea inimii fireşti este cu totul altceva. În timp ce iubirea curată Îl implică pe Dumnezeu în toate lucrările ei şi se află într-o armonie desăvârşită cu Duhul lui Dumnezeu, pasiunea este încăpăţânată, lipsită de raţiune, grăbită şi refractară tuturor restricţiilor, făcând din obiectul afecţiunii un idol.
27:11 În toate manifestările comportamentului celui care iubeşte cu adevărat, se va vedea harul lui Dumnezeu. Fiecare pas pe calea ce duce la unirea căsătoriei, trebuie să fie caracterizat de simplitate, sinceritate, moralitate şi spiritualitate. - RH, 25 septembrie 1888. (MYP 459)
27:12 Pregătirea pentru reuşita căsătoriei. - Adevărata iubire este un principiu înalt şi sfânt, având un caracter cu totul diferit de acea dragoste care răsare dintr-un impuls şi moare îndată ce este serios încercată. Pregătirea tinerilor în vederea întemeierii propriei lor familii, încă din casa părintească, este o datorie creştină. Aici trebuie să înveţe renunţarea la sine şi manifestarea bunătăţii, a simpatiei şi a unui spirit curtenitor. În felul acesta, iubirea va fi păstrată cu căldură în inimă şi cel care va pleca dintr-un asemenea cămin pentru a deveni capul propriei sale familii va şti cum să-i aducă fericirea celei pe care a ales-o drept tovarăşă de viaţă. În loc de a fi sfârşitul iubirii, căsătoria va fi doar începutul ei. - PP 176 (1890)
27:13 Iubirea şi stăpânirea de sine conduc la unitatea familiei. - Părinţii trebuie să exemplifice iubirea şi bunăvoinţa Tatălui ceresc în propriul lor caracter şi în viaţa de familie, astfel încât căminul lor să fie plin de lumină şi căldură. Pentru copii, aceasta va fi o moştenire mai preţioasă decât pământurile sau banii. Iubirea căminului părintesc va rămâne vie în inimile lor şi, când vor privi înapoi spre casa copilăriei, îşi vor aminti de ea ca de un lăcaş al păcii şi fericirii, asemănător cerului. Fiecare membru al familiei are propriile lui trăsături de caracter şi adesea există ocazii în care trebuie să înveţe răbdarea şi îngăduinţa; dar, prin iubire
27:14 şi stăpânire de sine, cu toţii se pot uni într-o relaţie cât se poate de armonioasă. - PP 176 (1890)
27:15 Caracteristicile adevăratei iubiri (sfat adresat unui soţ ambiţios şi neînţelegător). - Iubirea adevărată şi curată este preţioasă, iar influenţa ei este cerească. Ea este profundă şi statornică. Manifestările ei nu sunt ocazionale şi spasmodice. Ea nu este o pasiune egoistă. Iubirea aduce roade şi te va determina la un efort continuu de a face ca soţia ta să fie fericită. Dacă ai o asemenea iubire, efortul ţi se va părea normal. Atunci când vei pleca la plimbare sau la vreo întâlnire, ţi se va părea la fel de natural precum respiraţia să îţi iei soţia cu tine şi să încerci să o faci să se simtă bine în cercul tău de prieteni. Tu consideri că realizările ei spirituale sunt inferioare realizărilor tale, dar eu am văzut că Dumnezeu este mai mulţumit de spiritul ei decât de al tău.
27:16 Tu nu eşti vrednic de soţia ta. Ea este prea bună pentru tine. Ea este ca o floare sensibilă şi fragilă ce are nevoie de o îngrijire atentă şi tandră. Ea doreşte cu sinceritate să împlinească voia lui Dumnezeu, dar are un spirit mândru şi este timidă, temându-se de reproşuri. Expunerea la critică şi observaţii este ca moartea pentru ea. Acordă-i respect, iubire şi bunăvoinţă, împlinindu-ţi legământul căsătoriei, şi ea va renunţa la atitudinea retrasă şi timidă spre care este înclinată din fire. - 2T 416 (1870)
27:17 Sufletul tânjeşte după o iubire mai înaltă. - Soţia ta ar trebui să facă eforturi serioase pentru a cultiva simplitatea şi pentru a renunţa la atitudinea ei retrasă. Dacă vei căuta trezirea şi dezvoltarea unor însuşiri mai înalte ale gândirii şi spiritului tău, vei înţelege mai bine nevoile unei femei; vei înţelege că sufletul tânjeşte după o iubire mai curată şi mai înaltă decât pornirile inferioare de natură animalică. Aceste pasiuni au fost încurajate şi dezvoltate în tine prin practicare. Dorinţele sufletului ei vor fi împlinite numai dacă vei căuta în temere de Dumnezeu să-ţi stăpâneşti pornirile trupului şi să te apropii de soţia ta cu o iubire mai curată şi mai nobilă. Dăruieşte-i inima ta şi acordă-i un respect înalt. - 2T 415 (1870)
27:18 Dragostea exprimată în cuvinte şi fapte. - L__ trebuie să cultive dragostea faţă de soţia sa; o dragoste care să-şi găsească expresia în cuvintele şi faptele sale. El ar trebui să cultive o afecţiune duioasă. Soţia sa are o fire sensibilă şi dependentă, iar nevoile sufletului ei trebuie să fie împlinite. Fiecare expresie amabilă, fiecare cuvânt iubitor de apreciere şi încurajare va fi reţinut de ea şi va fi răsplătit prin binecuvântări ce se vor revărsa asupra soţului ei. Natura lui insensibilă are nevoie de o legătură strânsă cu Hristos, pentru ca spiritul său distant, inflexibil şi rece să fie modelat de iubirea divină.
27:19 Exprimarea simpatiei şi a tandreţei faţă de soţie, prin cuvinte şi gesturi, nu constituie o slăbiciune sau un sacrificiu al bărbăţiei şi demnităţii; iar aceasta nu trebuie să se limiteze doar la cercul familiei, ci să se extindă şi asupra relaţiilor cu ceilalţi. L __ are o lucrare de făcut în ceea ce-l priveşte şi nimeni altcineva nu poate realiza această lucrare. El poate deveni puternic în Domnul prin îndeplinirea unor mari responsabilităţi în lucrarea Sa. Simţămintele şi iubirea lui au nevoie să fie orientate către Hristos şi lucrurile cereşti, iar caracterul lui să fie format pentru viaţa veşnică. - 3T 530, 531 (1875)
27:20 Mici gesturi care dezvăluie adevărata iubire. - Iubirea nu poate exista multă vreme dacă nu este exteriorizată prin fapte, tot aşa precum focul nu poate rămâne aprins dacă nu este alimentat cu combustibil. Frate C, tu ai considerat că este nedemn să îţi manifeşti tandreţea prin gesturi amabile şi să cauţi ocazii de a-ţi dovedi afecţiunea pentru soţia ta prin cuvinte duioase şi printr-o atenţie binevoitoare. Simţămintele tale sunt schimbătoare şi deosebit de influenţabile, în funcţie de circumstanţe... Când pleci de la locul de muncă, lasă acolo grijile, frământările şi încurcăturile legate de afacerile tale. Adu în sânul familiei o înfăţişare binevoitoare, simpatie, amabilitate şi iubire. Aceasta va produce mai mult bine decât toţi banii cheltuiţi pentru soţia ta pe medicamente şi doctori. Va fi sănătate pentru trup şi putere pentru suflet. - 1T 695 (1868)
27:21 Răbdarea, bunăvoinţa şi iubirea trebuie să rămână strălucitoare în inimă, chiar dacă zilele pot fi uneori atât de înnorate. - MH 393 (1905)
27:22 Puterea exemplului părintesc. - Cea mai bună cale de a-i învăţa pe copii respectul faţă de tată şi mamă este aceea de a le oferi ocazia să-l vadă pe tată manifestând gesturi amabile faţă de mamă şi pe mamă acordându-i respect şi onoare tatălui. Privind la iubirea părinţilor lor, copiii sunt călăuziţi la păzirea poruncii a cincia şi a implicaţiilor ei: "Copii, ascultaţi de părinţii voştri în Domnul: pentru că aşa este bine". - RH, 15 noiembrie 1892. (AH 198, 199)
27:23 Iubirea lui Isus oglindită în părinţi. - Când le-a câştigat încrederea şi i-a învăţat să o iubească şi să o asculte, mama le-a predat copiilor ei prima lecţie de creştinism. Ei trebuie să Îl iubească pe Mântuitorul şi să se încreadă în El aşa cum îşi iubesc părinţii, se încred în ei şi îi ascultă. Iubirea pe care părinţii o manifestă prin buna educare şi prin grija atentă faţă de copii oglindeşte iubirea lui Isus faţă de poporul Său credincios. - ST, 4 aprilie 1911. (AH 199)
27:24 Iubirea mamei este o ilustrare a iubirii lui Hristos. - În timp ce îi învaţă să o asculte pentru că o iubesc, mama îi învaţă pe copiii ei primele lecţii de vieţuire creştină. Iubirea mamei reprezintă pentru copil iubirea lui Hristos, iar micuţii care se încred şi ascultă de mama lor învaţă să se încreadă şi să asculte de Mântuitor. - DA 515 (1898)
27:25 Influenţa căminului creştin nu este niciodată uitată. - Căminul care este înfrumuseţat prin iubire, simpatie şi amabilitate este un loc pe care îngerii îl vizitează cu plăcere şi în care Dumnezeu este preamărit. Influenţa anilor copilăriei şi ai tinereţii, petrecuţi într-un cămin creştin bine păzit, reprezintă cea mai sigură apărare împotriva corupţiei morale a lumii. În atmosfera
27:26 unui asemenea cămin, copiii vor învăţa să-şi iubească atât părinţii de pe pământ, cât şi pe Tatăl ceresc. - MS 126, 1903. (AH 19)
27:27 Relaţiile din familie trebuie să aibă o influenţă sfinţitoare. Căminele creştine, întemeiate şi conduse în armonie cu planul lui Dumnezeu, sunt un ajutor minunat pentru formarea unui caracter creştin... Părinţii şi copiii trebuie să se unească în slujirea iubitoare a lui Hristos, singurul care poate păstra iubirea omenească în curăţie şi nobleţe. - MS 16, 1899. (AH 19)