23:1 Cap. 20 - Atmosfera căminului
23:2 Influenţele căminului afectează societatea. - Biserica este inima societăţii, iar familia este inima naţiunii. Bunăstarea unei societăţi depinde de succesul bisericii, prosperitatea unei naţiuni depinde de influenţa familiei. - MH 349 (1905)
23:3 Un mijloc eficient pentru formarea caracterului. - Dumnezeu a prevăzut ca familiile de pe pământ să constituie simbolul familiei cereşti. Căminul creştin, întemeiat şi condus în conformitate cu planul lui Dumnezeu, este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru formarea caracterului şi pentru progresul lucrării Sale. - 6T 430 (1900)
23:4 Închinarea în familie. - Eu am avut parte de părinţi pioşi, care s-au străduit prin orice mijloace să ne apropie de Tatăl nostru ceresc. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, familia noastră se aduna la rugăciune. Intonam cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu. Eram opt copii în familie şi părinţii noştri foloseau orice ocazie pentru a ne învăţa să Îi dăruim inimile noastre lui Isus. - MS 80, 1903
23:5 Unitatea în cămin sporeşte influenţa familiei în exterior. - Cu cât membrii unei familii sunt mai uniţi în activitatea pe care o desfăşoară în
23:6 cadrul căminului, cu atât mai înălţătoare şi mai încurajatoare va fi influenţa pe care tatăl, mama, fiii şi fiicele o vor exercita asupra celor din exterior. - Lt 189, 1903. (AH 37)
23:7 O autoritate consecventă. - Dacă nu va fi menţinută printr-o severitate consecventă, autoritatea va fi privită de mulţi cu dispreţ şi nemulţumire. Una dintre cele mai mari rele pe care un părinte sau un educator o poate aduce copiilor este aşa-zisa bunătate, manifestată prin flatare şi toleranţă. În fiecare familie, fermitatea, consecvenţa, solicitarea unor servicii folositoare sunt esenţiale. - PK 236 (1917)
23:8 Familia, o pildă vie. - Dumnezeu ar dori ca familiile noastre să constituie nişte simboluri ale familiei cereşti. Părinţii şi copiii trebuie să-şi aducă aminte de aceasta în fiecare zi, comportându-se unii cu alţii ca nişte membri ai familiei lui Dumnezeu. Atunci, vieţile lor vor avea un asemenea caracter, încât vor constitui pentru lume o pildă vie cu privire la ceea ce pot să devină acele familii care Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale. Domnul Hristos va fi glorificat; pacea, harul şi iubirea Sa se vor răspândi în atmosfera căminului ca un parfum preţios. - RH, 17 noiembrie 1896. (AH 17)
23:9 Principiul păcii. - Dacă pacea Domnului Hristos domneşte în fiecare suflet, nu va exista nici o manifestare irascibilă în familie. Nu va exista nici o lipsă de amabilitate, nici o conversaţie tăioasă şi necivilizată. De ce? Deoarece noi credem şi acţionăm ca şi cum am fi membri ai familiei regale, copii ai Împăratului Ceresc, legaţi de Isus Hristos prin legătura puternică a iubirii - o iubire care lucrează prin credinţă şi purifică sufletul. Iubirea faţă de Domnul Hristos ne determină să ne străduim fără încetare să biruim egoismul, să fim o binecuvântare, o mângâiere, un sprijin temeinic şi un ajutor pentru sufletele pe care El le-a răscumpărat prin sângele Său.
23:10 Eu nu pot înţelege de ce nu încercăm noi într-un mod mai stăruitor să aducem pacea lui Hristos mai degrabă în căminele noastre decât să trudim pentru aceia care nu au nici o legătură directă cu noi; deoarece, dacă religia noastră se va manifesta mai întâi în familie, ea îşi va extinde apoi influenţa în exterior. Ea va fi purtată cu voi pretutindeni.
23:11 O veţi duce cu voi în biserică. O veţi manifesta atunci când mergeţi la muncă. Ea va fi cu voi oriunde veţi fi. Lucrul de care avem noi nevoie este acel principiu al păcii care să domnească în spiritul, în viaţa şi în caracterul nostru, modelându-le după exemplul pe care Domnul Hristos ni l-a oferit prin viaţa Sa. - MS 36, 1891
23:12 Iubirea demonstrată prin fapte. - Fiecare cămin creştin trebuie să fie o lumină pentru cei din afară. Faptele lui trebuie să constituie o demonstraţie a iubirii. Aceasta trebuie să emane din toate activităţile desfăşurate în cadrul familiei, manifestându-se prin bunătate şi înţelegere, amabilitate neegoistă şi tandreţe. Există familii în care acest principiu este respectat cu atenţie - familii care se închină lui Dumnezeu şi în care domneşte adevărata iubire. Din aceste familii, rugăciunea de dimineaţă şi seară se înalţă spre Dumnezeu asemenea unei jertfe plăcute, iar harul şi binecuvântările Sale coboară ca roua dimineţii asupra slujitorilor Lui umili. - PP 144 (1890)
23:13 Creştinismul manifestat în cămin luminează pretutindeni în exterior. - Efortul de a atinge idealul căminului - ca simbol al căminului ceresc - ne pregăteşte pentru o lucrare care se va desfăşura într-o sferă mai largă. Educaţia primită prin manifestarea unei atitudini amabile faţă de membrii familiei ne va face să ştim cum putem atinge inimile care au nevoie să înveţe principiile unei religii adevărate. Biserica are nevoie de toate resursele spirituale cultivate care pot fi obţinute, pentru ca toţi membrii ei şi în special tinerii familiei lui Dumnezeu să poată fi bine păziţi de cel rău. Adevărul trăit în cămin se descoperă de la sine într-o activitate dezinteresată, în folosul celor din exterior. Cel care este un adevărat creştin în familie va fi o lumină strălucitoare pretutindeni unde se află. - ST, 1 septembrie 1898. (AH 38, 39)
23:14 Înnobilarea societăţii începe în familie. - Restaurarea şi înnobilarea omenirii începe în cămin. Lucrarea părinţilor este mai importantă decât oricare alta. Societatea este compusă din familii şi de aceea nu poate fi diferită de ceea ce sunt cei ce ocupă rolul de capi ai familiei. "Din inimă ies izvoarele vieţii" (Proverbele 4,23). - MH 349 (1905)
23:15 Lucruri care fac căminul atractiv. - Manierele plăcute, conversaţiile amabile şi deschise şi faptele iubitoare vor lega inimile copiilor de ale părinţilor lor cu funiile de mătase ale afecţiunii şi vor contribui la efortul de a face căminul atractiv, mai mult decât cele mai rare bijuterii care ar putea fi cumpărate cu aur. - ST, 2 Oct. 1884. (ML 200)
23:16 Curăţenia în cămin. - Legea principală a cerului este ordinea, iar Domnul aşteaptă de la copiii Săi să ofere în căminele lor o reprezentare a ordinii şi armoniei care domnesc în curţile cerului. Adevărul nu va păşi niciodată cu picioarele lui delicate în locuri murdare şi nespălate. Adevărul nu face din oameni nişte fiinţe neîngrijite, dezordonate şi respingătoare. El îi înnobilează pe toţi aceia care îl acceptă, ridicându-i până la nivelul cel mai înalt al demnităţii. Influenţa lui Hristos determină progresul necontenit al rafinamentului manierelor personale...
23:17 Cel care a fost atât de pretenţios, încât a poruncit copiilor lui Israel să înlăture orice urmă a practicilor necurate, nu va fi cu nimic mai îngăduitor faţă de lipsa de curăţenie din căminele poporului Său din zilele noastre. Dumnezeu priveşte cu neplăcere la necurăţia de orice natură. Cum Îl putem invita noi pe Domnul în casele noastre, dacă nu este totul ordonat şi curat? - RH, 10 iunie 1902. (CH 101)
23:18 Stabilirea locuinţei. - Decât să le lăsaţi copiilor voştri drept moştenire averi, mai bine v-aţi preocupa să le dăruiţi un trup sănătos, o minte viguroasă şi un caracter nobil. Aceia care înţeleg ce anume constituie adevăratul succes al vieţii vor fi înţelepţi la timpul potrivit. În deciziile pe care le vor lua cu privire la familiile lor, ei vor urmări cele mai înalte valori ale vieţii.
23:19 În loc să alegeţi să locuiţi acolo unde nu se pot vedea decât lucrările mâinilor omeneşti, unde imaginile şi sunetele sugerează fără încetare gânduri nelegiuite şi unde tulburarea şi confuzia produc nelinişte şi îngrijorare, stabiliţi-vă în locuri în care puteţi privi lucrurile create de Dumnezeu. Căutaţi odihna sufletului acolo unde se află frumuseţea, liniştea şi pacea naturii. Îngăduiţi-le ochilor voştri să se delecteze cu imaginea câmpiilor verzi, a dealurilor şi livezilor. Priviţi cerul albastru, neîntunecat de praful şi fumul oraşelor şi respiraţi aerul înviorător al cerului. Mergeţi acolo unde, departe de distracţiile şi agitaţiile vieţii citadine, puteţi
23:20 să le oferiţi copiilor tovărăşia voastră, unde puteţi să-i învăţaţi să-L cunoască pe Dumnezeu prin lucrările mâinilor Sale şi educaţie pentru o viaţă folositoare şi demnă - MH 366, 367 (1905)
23:21 Mobilele scumpe nu înseamnă un cămin. - Patru pereţi şi mobile scumpe, draperiile mătăsoase, oglinzile elegante şi picturile rafinate nu înseamnă un "cămin", dacă simpatia şi iubirea lipsesc. Acest cuvânt sacru nu poate fi atribuit nici unei vile strălucitoare, dacă bucuria vieţii de părtăşie este necunoscută...
23:22 În realitate, confortul şi bunăstarea materială a copiilor sunt ultimele lucruri căutate într-o asemenea casă. Ei sunt neglijaţi de către mamă, al cărei timp este dedicat în întregime cu păstrarea aparenţelor şi satisfacerea pretenţiilor societăţii moderne. Mintea acestor copii este lipsită de educaţie; ei deprind obiceiuri rele şi devin irascibili şi nemulţumiţi. Negăsind în propriile lor case nici o plăcere, în afara nenumăratelor restricţii supărătoare, ei evadează din cercul intim al familiei cât mai repede cu putinţă, avântându-se în lumea cea mare, lipsiţi de orice reţinere, fără o educaţie întipărită prin influenţa căminului şi fără vreo îndrumare iubitoare din partea familiei. - ST, 2 octombrie 1884. (AH 155)
23:23 Căutarea greşelilor deschide poarta pentru Satana. - Taţi şi mame, acordaţi o atenţie deosebită comportamentului vostru în cămin. Conversaţia voastră să fie plăcută şi încurajatoare. Vorbiţi întotdeauna cu bunătate, ca şi cum aţi fi în prezenţa Domnului Hristos. Nu exprimaţi nici un cuvânt de acuzare, nu fiţi căutători de greşeli. Cuvintele tăioase lovesc şi rănesc sufletul. Oamenii au tendinţa de a rosti cuvinte aspre. Aceia care cedează acestei înclinaţii îi deschid lui Satana o uşă pentru a intra în inimile lor şi pentru a-i face să fie dornici de a găsi şi de a ţine minte greşelile şi erorile celor din jur. Ei sesizează şi reţin deficienţele semenilor şi cuvintele pe care le adresează produc o scădere a încrederii acelora care fac tot ce le stă în putere pentru a-şi îndeplini cât mai bine datoriile pe care le au ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Adesea, în inimile lor sunt semănate seminţele descurajării, deoarece alţii îşi exprimă părerea că, dacă ar fi avut ocazia de a fi însărcinaţi cu acele răspunderi, ei ar fi putut realiza o lucrare mai bună. - Lt 169, 1904
23:24 Influenţa defectelor părinţilor. - Unii oameni consideră că este ceva normal să fie egoişti, pretenţioşi, răutăcioşi, aroganţi şi dictatoriali. Ei nu au învăţat niciodată lecţia stăpânirii de sine - nu se abţin de la manifestarea simţămintelor lor neplăcute - şi se exteriorizează fără să ţină cont de consecinţe. Asemenea oameni vor suporta rezultatul comportamentului lor, fiind martori la nefericirea şi suferinţa celor din jur şi la preluarea în caracterul copiilor lor a propriilor trăsături dezagreabile. - HL (Partea a 2-a) 36, 1865. (2SM 430)
23:25 Îngerii nu se simt atraşi de căminele în care domneşte discordia. - Îngerii nu se simt atraşi în acele cămine în care domneşte discordia. Taţii şi mamele trebuie să renunţe la obiceiul de a căuta greşelile celorlalţi şi de a fi mereu nemulţumiţi. Ei trebuie să-şi educe copiii să spună cuvinte plăcute, care aduc lumină şi bucurie. Nu suntem noi elevi în şcoala lui Hristos? Hotărâţi-vă să manifestaţi o bunăvoinţă practică în cadrul căminului şi atunci veţi vedea că faptele şi cuvintele voastre vor deschide porţile fericirii.
23:26 Părinţi, începeţi să manifestaţi darurile spirituale pe care le cultivaţi în biserică şi în familiile voastre, deoarece, dacă vă veţi comporta astfel, copiii voştri vor vedea că sunteţi împreună lucrători cu îngerii cerului. Vegheaţi zi de zi pentru a vă asigura de realitatea convertirii în vieţile voastre. Pregătiţi-vă atât pe voi înşivă, cât şi pe copiii voştri pentru viaţa veşnică din Împărăţia lui Dumnezeu. Îngerii vă vor oferi un ajutor plin de putere. Chiar dacă sunteţi ispitiţi de Satana, nu vă lăsaţi înfrânţi. Străduiţi-vă să nu rostiţi nici un cuvânt de care ar putea să profite Satana. - MS 93, 1901
23:27 Pledoarie pentru mai multă ospitalitate. - Manifestarea adevăratei ospitalităţi se vede într-o mică măsură, chiar şi în rândul acelora care mărturisesc a fi creştini. Oportunitatea exprimării unui spirit de ospitalitate nu este considerată un privilegiu şi o binecuvântare, aşa cum ar trebui să fie. Există, de asemenea, în poporul nostru prea puţină sociabilitate, prea puţină dispoziţie pentru întâlniri de familie, care să nu fie privite fie cu reţinere, fie cu o dorinţă de a face impresie. Unii se scuză, afirmând că "se produce prea mult deranj". Dar nu s-ar produce atâta deranj, dacă aţi spune în mod deschis: "Noi nu am făcut pregătiri speciale, dar sunteţi bineveniţi în casa noastră,
23:28 pentru a ne bucura de ce avem". Primirea cu bunăvoinţă a unui oaspete neaşteptat este mult mai apreciată decât cele mai bine organizate pregătiri. - 6T 343 (1900)
23:29 Lucrurile care aduc fericire în cămin. - Un ton plăcut în vorbire, amabilitatea şi afecţiunea sinceră care îşi regăsesc expresia în fiecare faptă, alături de seriozitate, sârguinţă, ordine şi economie, fac ca până şi o colibă să devină unul dintre cele mai fericite cămine. Creatorul priveşte cu aprobare un asemenea cămin. - ST, 2 octombrie 1884. (AH 422)
23:30 Cultivarea unor maniere cu adevărat frumoase. - În cămin, există o mare nevoie a cultivării unui comportament cu adevărat manierat. Aceasta constituie o mărturie puternică în favoarea adevărului. Indiferent în ce condiţii ar putea să se manifeste, vulgaritatea limbajului şi a comportamentului este un indiciu al unei inimi corupte. Adevărul care vine din cer nu îl degradează niciodată pe primitor, nu îl face niciodată să fie aspru şi necivilizat. Adevărul exercită o influenţă care înnobilează şi educă manierele. Când este primit în inimă, el face ca tânărul să fie respectuos şi politicos. Politeţea creştină este cultivată numai ca rezultat al lucrării Duhului Sfânt. Ea nu constă în plecăciuni şi gesturi simandicoase, artificiale şi lipsite de sinceritate. Acest gen de politeţe le aparţine doar celor lumeşti, dar este mult inferioară şi lipsită de succes în comparaţie cu politeţea creştină veritabilă.
23:31 Adevăratul rafinament şi adevărata politeţe sunt dobândite numai prin cunoaşterea şi experimentarea practică a Evangheliei lui Hristos. Adevărata amabilitate înseamnă manifestarea bunătăţii şi a bunăvoinţei faţă de orice om, indiferent dacă acesta deţine o poziţie socială înaltă sau joasă, dacă este bogat său sărac. - MS 74, 1900. (AH 422, 423)