22:4 Dumnezeu a rânduit o cale potrivită. - Îngerii lui Dumnezeu veghează cu cel mai profund interes asupra copiilor, pentru a vedea ce fel de caractere dezvoltă. Dacă noi am fi fost trataţi de Domnul Hristos aşa cum îi tratăm noi pe semenii sau copiii noştri, ne-am poticni şi am cădea în descurajare. Am văzut că Domnul Isus cunoaşte slăbiciunile şi infirmităţile noastre şi că El Însuşi a împărtăşit experienţa noastră în toate privinţele, cu excepţia păcatului; prin urmare, El a prevăzut deja o cale care să se potrivească propriilor noastre capacităţi şi puteri şi, asemenea lui Iacov, a călătorit cu pas domol, potrivindu-Şi ritmul pe măsura puterii şi a rezistenţei copiilor Lui, pentru ca, însoţindu-ne pe calea experienţei, să poată fi călăuza neîncetată a vieţii noastre, mângâindu-ne şi încurajându-ne prin prezenţa Sa. Domnul nu dispreţuieşte, nu neglijează şi nici nu lasă în urmă mieluşeii turmei Sale. El nu ne îndeamnă să înaintăm, părăsindu-i pe cei care nu reuşesc să ţină pasul cu noi. El nu a mers atât de grăbit, încât noi şi copiii noştri să rămânem în urmă, fără putinţa de a merge alături de El. Oh, nu! Ci Domnul a făcut ca drumul spre viaţă să poată fi accesibil chiar şi unor copii. Iar părinţii sunt chemaţi, în Numele lui Isus, să-şi îndrume copiii pe întregul parcurs al căii înguste. Dificultăţile căii pe care a rânduit-o Dumnezeu pentru noi nu depăşesc puterea şi capacităţile copiilor. - 1T 388, 389 (1863)