19:1 Cap. 16 - Influenţe prenatale
19:2 Importanţa influenţelor prenatale. - Efectul influenţelor prenatale este privit de către mulţi părinţi ca fiind o problemă trecătoare, dar Cerul nu îl consideră astfel. Mesajul transmis prin îngerul lui Dumnezeu şi prezentat de două ori în maniera cea mai solemnă ne demonstrează că acestui aspect trebuie să i se acorde cea mai mare atenţie din partea noastră. - MH 372 (1905)
19:3 Un spirit de mulţumire are efecte asupra fătului. - Indiferent de mediul sau circumstanţele în care se află, fiecare femeie care este pe cale de a deveni mamă trebuie să favorizeze o dispoziţie sufletească de fericire, satisfacţie şi mulţumire continuă, ştiind că toate eforturile ei în acest sens îi vor fi răsplătite înzecit în caracterul fizic şi moral al copilului pe care îl aşteaptă. Printr-o cultivare atentă, ea se poate obişnui cu o gândire voioasă, încurajând în felul acesta buna dispoziţie şi răspândind propria ei stare de spirit asupra familiei şi asupra tuturor celor aflaţi în preajmă.
19:4 Procedând astfel, sănătatea ei fizică va fi îmbunătăţită. Organismul ei se va umple de viaţă, iar sângele nu va circula lent şi insuficient, aşa cum s-ar întâmpla dacă ar ceda unei stări depresive şi triste. Atât sănătatea ei mintală, cât şi cea fizică sunt înviorate de echilibrul şi bucuria sufletului. - RH, 25 iulie 1899. (CH 79)
19:5 Simţămintele mamei modelează înclinaţiile copilului nenăscut. - Gândurile şi simţămintele mamei vor avea o influenţă puternică asupra moştenirii pe care o dă copilului ei. Dacă permite ca mintea să-i fie preocupată de simţămintele personale, dacă este îngăduitoare faţă de propriul ei egoism, dacă este irascibilă şi capricioasă, înclinaţiile copilului ei vor demonstra acest fapt. Pe această cale, mulţi au primit ca patrimoniu ereditar o sumă de înclinaţii spre rău aproape de nebiruit. - ST, 13 septembrie 1910. (Te 171)
19:6 Dacă aderă în mod categoric la principii corecte, dacă este cumpătată şi stăpână pe sine, dacă este bună, amabilă şi altruistă, mama îi poate transmite copilului ei aceleaşi trăsături preţioase de caracter. - MH 373 (1905)
19:7 Influenţa prenatală a păcii sufleteşti. - Femeia care aşteaptă să devină mamă ar trebui să-şi păstreze sufletul în atmosfera iubirii lui Dumnezeu. Mintea ei are nevoie de pace; sufletul ei trebuie să-şi găsească liniştea în iubirea lui Isus, prin încrederea în cuvintele Domnului Hristos. Ea trebuie să-şi amintească faptul că o mamă este o împreună lucrătoare cu Dumnezeu. - ST, 9 aprilie 1896. (AH 259)
19:8 Tatăl trebuie să cunoască legile sănătăţii. - Resursele fizice ale unei mame ar trebui menajate cu duioşie. În loc de a epuiza puterile ei preţioase în munci istovitoare, grijile şi poverile ei ar trebui uşurate. Adesea, soţul şi tatăl nu cunoaşte legile funcţionării organismului uman, de înţelegerea cărora depinde bunăstarea şi sănătatea familiei lui. Absorbit în lupta pentru existenţă sau prins în goana după avere şi copleşit de dificultăţi, el lasă în grija soţiei şi mamei toate celelalte responsabilităţi care suprasolicită capacitatea ei fizică în cele mai critice perioade, conducând-o la extenuare şi boală. - MH 373 (1905)
19:9 Copii jefuiţi de mobilitatea intelectuală. - Dacă mama este privată de purtarea de grijă şi de înţelegerea de care are nevoie, dacă se îngăduie ca ea să-şi epuizeze puterile, datorită suprasolicitării sau a unei atmosfere de anxietate şi tristeţe, copiii ei vor suferi de lipsa puterii vitale, a mobilităţii intelectuale şi a echilibrului sufletesc
19:10 pe care ar fi trebuit să le primească drept moştenire. Situaţia ar fi cu totul diferită, dacă viaţa mamei lor ar fi luminoasă şi voioasă, dacă mama ar fi scutită de solicitări, de munci istovitoare şi de îngrijorări, pentru a favoriza transmiterea unei constituţii robuste copiilor, astfel încât, prin resursele de energie moştenite, aceştia să fie capabili să-şi croiască drumul în viaţă. - MH 375 (1905)
19:11 Nevoile mamei nu trebuie să fie neglijate. - Este inadmisibil ca nevoile fizice ale mamei să fie neglijate. De ea depind două vieţi, de aceea, dorinţele ei ar trebui să fie privite cu amabilitate şi nevoile ei, împlinite cu generozitate. Dar, în acelaşi timp, mai presus de orice altceva, ea însăşi este obligată să evite, în dietă şi în toate celelalte privinţe, tot ce i-ar putea slăbi puterile fizice şi mintale. Prin porunca lui Dumnezeu Însuşi, viitoarei mame îi este încredinţată responsabilitatea cea mai solemnă de a exercita stăpânirea de sine. - MH 373 (1905)
19:12 Responsabilitatea soţiei. - Femeile care ţin la principii şi care sunt bine instruite nu se vor îndepărta în această perioadă [a gravidităţii] de la stilul de viaţă simplu pe care l-au avut înainte. Ele vor înţelege în mod serios faptul că o altă viaţă este dependentă de viaţa lor şi vor manifesta precauţie în toate obiceiurile şi în special în dietă. - 2T 382 (1870)
19:13 Odrasle nevinovate aflate în rândul celor suferinzi. - Mulţi copii se nasc afectaţi de boli datorită satisfacerii poftelor nesănătoase ale părinţilor lor. Organismul nu are nevoie de toate acele alimente variate pe care mintea le solicită cu intensitate. O mare eroare, pe care femeile creştine trebuie să o evite, este concepţia că tot ce le trece prin minte trebuie să ajungă în stomac. Nu trebuie să i se permită imaginaţiei să decidă asupra nevoilor trupului. Aceia care manifestă îngăduinţă faţă de pretenţiile gustului vor plăti preţul dureros al încălcării legilor sănătăţii, care conduc fiinţa umană. Iar problemele nu se vor opri aici; odraslele lor nevinovate se vor afla printre cei suferinzi. - 2T 383 (1870)
19:14 Unii sfătuitori lipsiţi de înţelepciune vor recomanda mamelor să-şi satisfacă orice dorinţă şi orice impuls, ca şi cum acestea ar constitui o condiţie esenţială pentru bunăstarea copiilor lor. Un asemenea sfat este fals
19:15 şi înşelător. Prin porunca lui Dumnezeu Însuşi, asupra viitoarei mame este aşezată responsabilitatea cea mai solemnă de a exercita stăpânirea de sine. Care este vocea de care vom asculta - vocea înţelepciunii divine sau vocea superstiţiei omeneşti? - ST, 26 februarie 1902
19:16 O viitoare mamă trebuie să-şi formeze obiceiul de a renunţa la sine. - Mama care doreşte să devină un bun educator al copiilor ei trebuie ca, înainte de naşterea lor, să-şi formeze obiceiul autocontrolului şi al renunţării la sine; deoarece ea le va transmite copiilor propriile ei trăsături de caracter, atât calităţi, cât şi defecte. Vrăjmaşul sufletelor înţelege aceste aspecte cu mult mai bine decât mulţi părinţi. El îşi va îndrepta atenţia asupra mamei, ştiind că, dacă aceasta nu va reuşi să reziste ispitelor lui, prin intermediul ei, îl va putea afecta pe copil. Singura speranţă este în Dumnezeu. Orice mamă poate alerga la El pentru a primi har şi putere. Iar rugăciunile ei nu vor fi în zadar. El o va face capabilă de a le transmite copiilor ei calităţile de care vor avea nevoie pentru a avea succes în viaţa aceasta şi pentru a câştiga viaţa veşnică. - ST, 26 februarie 1902. (CD 219)
19:17 Temeliile unui caracter bun. - Temeliile unui caracter bun, care urmează să se manifeste în viitorul om, sunt aşezate în mod decisiv, prin practicarea unei cumpătări stricte în viaţa mamei, încă înainte de naşterea copilului... Această lecţie nu are voie să fie privită cu indiferenţă. - GH, februarie 1880. (AH 258)
19:18 Firea suspină sub povara blestemului acumulat. - Firea suspină fără încetare sub povara blestemului acumulat prin păcatele generaţiilor trecute. Cu toate acestea, lipsiţi de consideraţie şi grijă, bărbaţii şi femeile generaţiei prezente sunt toleranţi şi necumpătaţi prin supraalimentare şi prin consum excesiv de băuturi alcoolice, lăsând astfel drept moştenire generaţiei viitoare o serie de boli, un intelect slăbit şi o conştiinţă morală coruptă. - 4T 31 (1876)
19:19 Pofte nesatisfăcute, dorinţe nesfinte transmise tinerilor. - Caracteristicile mintale şi fizice, înclinaţiile şi gusturile le sunt transmise copiilor din partea
19:20 ambilor părinţi... Consumatorii de băuturi alcoolice şi tutun pot să le transmită copiilor lor, şi o fac, poftele lor mereu nesatisfăcute, sângele lor intoxicat şi nervii iritaţi. Dorinţele nesfinte şi bolile respingătoare ale celor lipsiţi de cumpătare şi stăpânire de sine constituie adesea moştenirea ereditară pe care o primesc odraslele lor. Şi, deoarece puterea copiilor de a rezista împotriva ispitelor este mai mică decât fusese aceea a părinţilor lor, fiecare generaţie tinde să decadă din ce în ce mai mult. - PP 561 (1890)
19:21 De regulă, fiecare om necumpătat care are copii transmite în constituţia acestora propriile lui înclinaţii şi tendinţe rele. - RH, 21 noiembrie 1882. (Te 170)
19:22 Modul de viaţă al lui Samson a fost prescris de către Dumnezeu înainte de a se naşte. - Cuvintele adresate soţiei lui Manoah conţin un adevăr pe care mamele din zilele noastre ar face bine să îl studieze. Vorbind acestei mame, Domnul li S-a adresat tuturor mamelor îngrijorate şi întristate din acel timp şi tuturor mamelor din generaţiile următoare. Da, fiecare mamă are posibilitatea de a înţelege datoria care îi revine. Ea trebuie să ştie că trăsăturile de caracter ale viitorilor ei copii depind într-o măsură cu mult mai mare de obiceiurile cultivate înainte de naşterea lor şi de eforturile personale depuse după naştere decât de avantajele şi dezavantajele de care aceştia vor avea parte pe parcursul vieţii. - ST, 26 februarie 1902. (CD 218)
19:23 Dumnezeu avea o lucrare importantă pe care copilul făgăduit lui Manoah urma să o îndeplinească şi, pentru a-i asigura calităţile necesare în vederea acelei misiuni, trebuia ca atât mama, cât şi copilul să fie deosebit de atenţi în respectarea prescripţiilor divine privitoare la stilul de viaţă... Copilul avea să fie influenţat spre bine sau spre rău prin intermediul obiceiurilor mamei. Dacă dorea să contribuie la bunăstarea copilului ei, mama trebuia să fie principială şi cumpătată şi să exercite un spirit de renunţare la sine. - CTBH 38, 1890. (Te 90)
19:24 Atât taţii, cât şi mamele sunt implicaţi în asumarea acestei responsabilităţi. - În asumarea acestei responsabilităţi sunt implicaţi atât tatăl, cât şi mama şi, prin urmare, amândoi ar trebui să ceară cu ardoare harul divin, pentru ca influenţa
19:25 exercitată de ei să poată fi aprobată de Dumnezeu. Întrebarea oricărui tată şi a oricărei mame ar trebui să fie: "Ce să facem pentru binele copilului care urmează să se nască?" Mulţi au privit influenţa prenatală cu indiferenţă, dar instrucţiunile pe care Cerul le-a adresat celor doi părinţi evrei - şi pe care le-a repetat de două ori în maniera cea mai explicită şi mai solemnă - ne dezvăluie modul în care Creatorul tratează această problemă. - ST, 26, 1902
19:26 Pecetea pornirilor pătimaşe ale părinţilor este imprimată în caracterul copiilor. - Prin îngăduinţa de sine, unii părinţi favorizează dezvoltarea propriilor lor înclinaţii fireşti, determinând astfel o slăbire a facultăţilor morale şi intelectuale. Caracterul spiritual este sufocat de pornirile senzuale, iar copiii lor manifestă aceleaşi predispoziţii accentuate ale firii, deoarece însuşirile părinţilor sunt imprimate în caracterul copiilor încă de la naştere... Intelectul acestor copii este subdezvoltat, memoria lor este deficitară... Păcatele părinţilor vor apărea în viaţa copiilor datorită faptului că părinţii le-au transmis pecetea propriilor lor porniri pătimaşe. - 2T 391 (1870)
19:27 Satana se străduieşte să degradeze mintea. - Mi s-a arătat că Satana se străduieşte să degradeze mintea celor căsătoriţi, astfel încât caracterul lor detestabil să poată fi reprodus în personalitatea copiilor.
19:28 Satana poate afecta caracterul copiilor mai mult chiar decât caracterul părinţilor lor, deoarece, influenţând mintea părinţilor, Satana va reuşi să imprime în copiii lor propriile lui trăsături de caracter. În felul acesta, copiii se vor naşte cu porniri fireşti extrem de accentuate, în timp ce capacităţile lor morale vor fi slab dezvoltate. - 2T 480 (1870)
19:29 Raţiunea trebuie să exercite un control în ce priveşte numărul de copii în familie. - Aceia care dau naştere unui număr din ce în ce mai mare de copii, în timp ce, dacă şi-ar fi consultat raţiunea, ar fi trebuit să ştie că labilitatea fizică şi mintală constituie o moştenire ereditară inevitabilă, sunt nişte călcători ai ultimelor şase porunci din Legea lui Dumnezeu... Ei contribuie
19:30 la degenerarea progresivă a rasei umane şi la decăderea societăţii şi, în felul acesta, fac rău aproapelui lor. Dacă Dumnezeu este atât de exigent în privinţa respectului faţă de drepturile aproapelui, oare nu acordă aceeaşi consideraţie atunci când este vorba de o relaţie atât de apropiată şi de sfântă cum este aceea din cadrul familiei? Dacă nici o vrabie nu cade la pământ fără a fi observată de El, oare este Dumnezeu indiferent faţă de situaţia copiilor care se nasc în această lume, suferind de boli fizice şi mintale, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe tot parcursul vieţii lor? Nu le va cere El socoteală acestor părinţi, cărora le-a dăruit capacitatea de a se controla, pentru faptul că s-au lăsat conduşi de pasiuni fireşti, fără a-şi exercita facultăţile superioare ale minţii, în timp ce, ca rezultat al comportamentului lor, generaţiile ulterioare sunt obligate să poarte stigmatul tarelor lor morale, mintale şi fizice? - HL (Partea a 2-a) 30, 1865. (2SM 424)
19:31 Transmiterea unor resurse vitale degradate. - Adesea, în relaţiile intime din cadrul familiei, unii bărbaţi şi femei care sunt bolnavi nu urmăresc altceva decât satisfacerea propriei lor plăceri egoiste. Ei nu tratează cu seriozitate această problemă, nu gândesc dintr-o perspectivă nobilă, în virtutea unor principii înalte, şi nu iau în considerare rezultatele care pot apărea în existenţa urmaşilor lor, ci îşi degradează puterile fizice şi mintale, contribuind la decăderea treptată a societăţii. - HL (Partea a 2-a) 28, 1865. (2SM 423)
19:32 Boli transmise de la o generaţie la alta. - Adesea, unii bărbaţi suferinzi au câştigat sentimentele unor femei aparent sănătoase şi, deoarece s-au iubit, aceştia s-au simţit pe deplin îndreptăţiţi să se căsătorească... Dacă aceia care se angajează în asemenea căsătorii ar fi rămas singuri, starea de degradare a lumii nu ar fi ajuns atât de avansată. Odraslele lor sunt condamnate la suferinţă datorită bolilor pe care li le-au transmis... Aceşti oameni au oferit societăţii un fond genetic degenerat, aducându-şi contribuţia la deteriorarea rasei umane prin transmiterea bolilor ereditare ce sporesc povara suferinţei omeneşti. - HL (Partea a 2-a) 28, 1865. (2SM 423)
19:33 Diferenţele de vârstă între parteneri. - Căsătoria între bărbaţi şi femei care prezintă diferenţe majore de vârstă constituie a altă cauză a degenerării manifestate în generaţia contemporană, în privinţa puterilor fizice şi a capacităţilor morale... În multe situaţii, copiii rezultaţi din aceste căsnicii sunt dezechilibraţi din punct de vedere mintal şi au o constituţie fizică slabă. Deseori, în acest gen de familii, apar trăsături ciudate şi insuportabile de caracter. Mulţi dintre copiii lor mor prematur, iar cei care ajung la maturitate, în numeroase cazuri, sunt deficitari din punct de vedere al puterilor fizice, mintale şi morale.
19:34 În felul acesta, este adusă pe lume o categorie de fiinţe care reprezintă o povară pentru societate. Iar părinţii sunt într-o mare măsură răspunzători pentru caracterele dezvoltate în copiii lor, caractere care se transmit din generaţie în generaţie. - HL (Partea a 2-a) 29, 30, 1865. (2SM 423, 424)
19:35 Dumnezeu ne va considera răspunzători pentru neglijenţa din perioada prenatală. - În loc de a respecta sugestiile propriilor lor conştiinţe, unele femei s-au lăsat adesea conduse de impulsuri fireşti. Dacă ar fi tratat cu consideraţie responsabilităţile înalte care le-au fost încredinţate, s-ar fi implicat în relaţiile intime ale căsătoriei într-o manieră care să prevină posibilitatea de a întipări în odraslele lor degradarea morală şi predispoziţia pasionată pentru satisfacerea poftelor denaturate, cu preţul sănătăţii şi chiar al vieţii. Dumnezeu le va cere socoteală în modul cel mai serios pentru caracterul moral şi pentru constituţia fizică transmisă în felul acesta generaţiilor viitoare...
19:36 Foarte mulţi din această categorie s-au căsătorit şi au lăsat ca moştenire copiilor lor tarele propriilor lor debilităţi fizice şi trăsăturile lor morale pervertite. Satisfacerea pasiunilor animalice şi a senzualităţii grosolane a devenit o caracteristică a personalităţii urmaşilor lor, care au decăzut din generaţie în generaţie, mărind povara mizeriei umane până la un stadiu îngrozitor şi grăbind degradarea rasei. - HL (Partea a 2-a) 27, 28, 1865. (2SM 422, 423)
19:37 Părinţii pregătesc şi transmit trăsăturile esenţiale ale existenţei copiilor. - Ceea ce sunt părinţii, aceea vor fi şi copiii lor, dar într-o măsură cu mult mai mare.
19:38 Constituţia fizică a părinţilor, predispoziţiile şi gusturile lor, înclinaţiile lor mintale şi morale sunt reproduse într-un grad mai mare sau mai mic în copiii lor. - MH 371 (1905)
19:39 Modelarea societăţii şi a viitorului. - Cu cât idealurile părinţilor sunt mai nobile, cu cât însuşirile lor mintale şi spirituale sunt mai înalte şi cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile lor fizice, cu atât mai bună va fi înzestrarea pe care o oferă copiilor lor pentru viaţă. Prin cultivarea celor mai alese însuşiri ale personalităţii lor, părinţii exercită o influenţă care formează societatea şi contribuie la progresul generaţiilor viitoare...
19:40 Dacă energiile vitale sunt risipite prin îngăduirea gusturilor degradate şi a pasiunilor fireşti, milioane de vieţi sunt ruinate, atât pentru lumea prezentă, cât şi pentru lumea viitoare. Părinţii trebuie să-şi aducă aminte că aceste tendinţe fireşti cultivate vor asalta existenţa copiilor lor. De aceea, pregătirea copiilor pentru a rezista cu succes în bătălia împotriva răului trebuie să înceapă încă înainte de naştere.
19:41 Responsabilitatea îi este încredinţată în mod special mamei. Mama, prin al cărei sânge aducător de viaţă este format şi hrănit copilul, oferă nu numai elementele nutritive, ci şi influenţele mintale care contribuie la modelarea caracterului şi a minţii. - MH 371, 372 (1905)
19:42 Părinţii le-au conferit copiilor pecetea propriului lor caracter. - Părinţii le oferă copiilor amprenta propriului lor caracter; şi dacă anumite trăsături sunt dezvoltate în mod inadecvat în personalitatea unuia dintre copii, iar un altul manifestă un aspect nedorit al caracterului, cine ar putea fi atât de răbdător, de înţelegător şi de blând, dacă nu tocmai părinţii? Cine ar putea fi la fel de stăruitor în cultivarea trăsăturilor preţioase ale caracterului dezvăluit în Isus Hristos, în caracterul copiilor, dacă nu tocmai părinţii?
19:43 Mamele nu apreciază nici pe jumătate privilegiile şi posibilităţile de care dispun. Ele nu par să înţeleagă faptul că pot fi, în cel mai înalt sens al cuvântului, nişte misionare, împreună lucrătoare cu Dumnezeu în efortul de a imprima trăsături armonioase în
19:44 caracterul copiilor lor. Aceasta este marea povară a lucrării încredinţate lor de Dumnezeu. Mama este slujitorul lui Dumnezeu pentru încreştinarea familiei ei. - RH, 15 septembrie 1891
19:45 Responsabilitatea părinţilor cu privire la influenţele prenatale. - Obiectivul principal care trebuie urmărit în creşterea copiilor este o constituţie fizică robustă, care să pregătească într-o mare măsură calea pentru dezvoltarea mintală şi morală. Sănătatea fizică şi cea morală se află într-o relaţie extrem de strânsă. Cât de imensă este responsabilitatea care se află asupra părinţilor, dacă ne gândim la faptul că stilul de viaţă cultivat înainte de naşterea copiilor lor are o implicaţie foarte mare în dezvoltarea caracterelor acestora după naştere! - HL (Partea a 2-a) 32, 1865. (2SM 426)
19:46 Ce este de făcut în situaţia defectelor moştenite de copii. - Este posibil ca unii părinţi să le fi transmis copiilor lor anumite înclinaţii... care vor face mai dificilă lucrarea de educare şi formare a acestor copii pentru exigenţa în cumpătare şi în cultivarea obiceiurilor curate şi virtuoase. Dacă gustul pentru hrana nesănătoasă şi pentru narcotice le-a fost transmis din partea părinţilor lor drept moştenire, cât de solemnă şi teribilă este responsabilitatea care le revine acestor părinţi, de a contracara tendinţele rele pe care le-au oferit copiilor lor! Cât de stăruitori şi de perseverenţi ar trebui să îşi îndeplinească aceşti părinţi, în credinţă şi speranţă, datoria faţă de nefericitele lor odrasle! - 3T 567, 568 (1875)
19:47 O zi a judecăţii pentru părinţi. - Ce scenă va fi aceea în care părinţii şi copiii lor se vor întâlni la judecata finală! Mii de copii, care au fost nişte sclavi ai apetitului şi ai viciilor degradante, ale căror vieţi au fost ruinate moral, vor sta faţă în faţă cu părinţii care i-au născut într-o asemenea stare. Cine altcineva va trebui să poarte responsabilitatea pentru această situaţie, dacă nu părinţii? Oare Domnul i-a făcut pe aceşti copii atât de corupţi? O, nu! Cine, deci, a realizat această lucrare îngrozitoare? Nu păcatele părinţilor au fost cele care s-au transmis în copii sub forma gusturilor şi a pasiunilor pervertite?
19:48 Oare nu tocmai aceia care şi-au neglijat propria educare, în conformitate cu prescripţiile date de Dumnezeu, sunt cei care au realizat o asemenea lucrare? Cum este de sigur faptul că aceşti părinţi există, tot atât de sigur este faptul că ei vor fi nevoiţi să se prezinte la judecată înaintea lui Dumnezeu. - CTBH 76, 77, 1890. (FE 140, 141)
19:49 Este necesar ceva mai mult decât o înţelepciune omenească. - Părinţii trebuie să îşi aducă aminte de faptul că urmaşii lor vor fi nevoiţi să se confrunte cu... ispite. Pregătirea copiilor pentru a fi capabili să lupte cu succes împotriva răului trebuie să înceapă încă înainte de naştere. - MH 371 (1905)
19:50 Ferice de părinţii ale căror vieţi reflectă caracterul divin. - Ferice de părinţii ale căror vieţi sunt reflectări veritabile ale caracterului divin, astfel încât făgăduinţele şi poruncile lui Dumnezeu să trezească în copiii lor respectul şi închinarea; ferice de părinţii ale căror duioşie, dreptate şi îndelungă răbdare reprezintă pentru copil iubirea, dreptatea şi îndelunga răbdare ale lui Dumnezeu şi care, învăţându-l pe copil să-i iubească, să-i asculte şi să aibă încredere în ei, îl învaţă să-L iubească, să-L asculte şi să aibă încredere în Tatăl ceresc. Părinţii care îi oferă unui copil asemenea daruri îl înzestrează cu o comoară mai preţioasă decât bogăţiile tuturor veacurilor - o comoară care rămâne pentru eternitate. - MH 375, 376 (1905)