19:30 la degenerarea progresivă a rasei umane şi la decăderea societăţii şi, în felul acesta, fac rău aproapelui lor. Dacă Dumnezeu este atât de exigent în privinţa respectului faţă de drepturile aproapelui, oare nu acordă aceeaşi consideraţie atunci când este vorba de o relaţie atât de apropiată şi de sfântă cum este aceea din cadrul familiei? Dacă nici o vrabie nu cade la pământ fără a fi observată de El, oare este Dumnezeu indiferent faţă de situaţia copiilor care se nasc în această lume, suferind de boli fizice şi mintale, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe tot parcursul vieţii lor? Nu le va cere El socoteală acestor părinţi, cărora le-a dăruit capacitatea de a se controla, pentru faptul că s-au lăsat conduşi de pasiuni fireşti, fără a-şi exercita facultăţile superioare ale minţii, în timp ce, ca rezultat al comportamentului lor, generaţiile ulterioare sunt obligate să poarte stigmatul tarelor lor morale, mintale şi fizice? - HL (Partea a 2-a) 30, 1865. (2SM 424)