11:1 Cap. 8 - Mintea şi religia
11:2 Iubirea lui Hristos umple de viaţă întreaga fiinţă. - Iubirea pe care o răspândeşte Hristos umple de viaţă întreaga fiinţă umană. Ea vindecă, prin atingerea sa, fiecare parte vitală a organismului - creierul, inima, nervii - şi activează energiile superioare ale fiinţei; eliberează sufletul de vinovăţia, tristeţea, anxietatea şi îngrijorarea care distrug puterile vieţii; aduce cu sine seninătate şi pace şi inspiră în suflet o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate risipi, o bucurie în Spiritul Sfânt, o bucurie dătătoare de sănătate şi viaţă. - MH 115 (1905)
11:3 Lucrarea lui Hristos este aceea de a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită. - Puterea vindecătoare a lui Dumnezeu este prezentă în structura intrinsecă a sistemului natural. Dacă este tăiat un copac, dacă o fiinţă umană este rănită sau îşi fracturează un os, natura începe imediat să repare răul produs. Chiar înainte de a apărea nevoia, agenţii vindecători sunt deja pregătiţi, iar atunci când este afectată o parte a sistemului, toate energiile sunt mobilizate pentru a realiza lucrarea de refacere. Tot astfel este şi în domeniul spiritual. Înainte ca păcatul să genereze nevoia, Dumnezeu a prevăzut şi a pregătit remediul. Fiecare suflet care cedează ispitei este lovit şi rănit de către vrăjmaş; dar, ori de câte ori apare păcatul,
11:4 Mântuitorul este prezent. Lucrarea lui Hristos este aceea de a-i "vindeca pe cei cu inima zdrobită, de a propovădui robilor de război slobozirea, de a da drumul celor apăsaţi" (Luca 4,18). - Ed 113 (1903)
11:5 Reţeta Mântuitorului pentru vindecarea suferinţelor mintale şi spirituale. - Cuvintele Mântuitorului nostru, "Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă" (Matei 11,28), reprezintă reţeta pentru vindecarea bolilor fizice, mintale şi spirituale. Deşi oamenii au adus suferinţa asupra lor înşişi, datorită propriilor lor greşeli, Hristos îi tratează cu compasiune. Ei pot găsi ajutor în Isus şi El va face lucruri mari pentru aceia care au încredere. - MH 115 (1905)
11:6 Superioritatea Evangheliei în raport cu ştiinţa şi literatura. - Ştiinţa şi literatura nu sunt în stare să aducă în mintea întunecată a oamenilor acea lumină pe care numai Evanghelia glorioasă a Fiului lui Dumnezeu o poate aduce. Singurul care este capabil să realizeze marea lucrare de iluminare a sufletului este Fiul lui Dumnezeu. Nu este de mirare că apostolul Pavel declara cu convingere: "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede" (Romani 1,16). Evanghelia lui Hristos se întrupează în cei care cred şi îi transformă în epistole vii, cunoscute şi citite de către toţi oamenii. În acest fel, aluatul neprihănirii dospeşte toată plămădeala. Înţelepciunea cerească ne face în stare să discernem şi să apreciem trăsăturile veritabile ale măreţiei caracterului, deoarece unicul standard, estimat ca fiind suficient, în ochii lui Dumnezeu este sfinţirea. - RH, 15, 1891. (FE 199, 200)
11:7 Numai Evanghelia poate vindeca relele care aduc blestemul asupra societăţii. - Hristos este singurul remediu al păcatelor şi suferinţelor omeneşti. Numai Evanghelia harului Său poate vindeca relele care aduc blestemul asupra societăţii. Nedreptatea manifestată de cei bogaţi faţă de săraci şi ura săracilor împotriva celor bogaţi îşi au rădăcinile în egoism, iar egoismul nu poate fi eradicat decât prin supunerea faţă de Hristos. Numai El poate transforma o inimă înrăită de păcat, într-o inimă iubitoare. Fie ca slujitorii lui Dumnezeu să predice Evanghelia cu puterea Duhului trimis de Hristos; şi să lucreze asemenea lui Isus, pentru binele oamenilor. Atunci omenirea
11:8 va fi binecuvântată şi înnobilată într-o asemenea măsură, încât rezultatele care se vor manifesta vor depăşi cu mult tot ceea ce ar fi fost posibil de realizat prin intermediul puterilor omeneşti. - COL 254 (1900)
11:9 Desăvârşirea poate fi realizată numai printr-o dezvoltare armonioasă. - Dezvoltarea minţii constituie obligaţia noastră morală atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de societate şi faţă de Dumnezeu. Cu toate acestea, mijloacele folosite în vederea cultivării facultăţilor intelectuale nu trebuie să fie concepute niciodată în detrimentul calităţilor morale şi spirituale. În realitate, nivelul cel mai înalt al desăvârşirii nu poate fi atins decât atunci când însuşirile intelectuale se dezvoltă în armonie cu trăsăturile morale. - CT 541 (1913)
11:10 Influenţa divină transformă mintea. - În parabolă, femeia a introdus aluatul în plămădeală. Era necesar să se adauge ceva care lipsea. Aluatul divin exercită o influenţă asemănătoare. Când mintea este transformată, facultăţile ei sunt trezite la viaţă. Conştiinţa care fusese moartă îşi recapătă sensibilitatea. La convertire, omul nu este dotat cu însuşiri noi, care să nu fi existat mai înainte, dar aptitudinile pe care le are sunt sfinţite şi înnobilate. O asemenea schimbare nu poate fi produsă prin intermediul puterilor omeneşti. Ea este în exclusivitate rezultatul intervenţiei Duhului Sfânt.
11:11 Lecţia aflată în pilda aluatului va fi înţeleasă numai atunci când mintea noastră se va afla sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Aceia care îşi deschid inimile pentru a primi adevărul vor ajunge să conştientizeze faptul că, în procesul de transformare a caracterului, cel mai puternic agent este Cuvântul lui Dumnezeu. - RH, 25 iulie 1899
11:12 Adevărul Evangheliei conferă o apărare sigură. - Cunoaşterea şi înţelegerea profundă a învăţăturilor Cuvântului lui Dumnezeu constituie o necesitate vitală pentru fiecare dintre noi. Mintea noastră trebuie să fie pregătită pentru a suporta orice încercare şi pentru a rezista în faţa oricărei ispite, indiferent dacă acestea provin din exteriorul sau interiorul fiinţei. Noi trebuie să ne conştientizăm motivaţiile, pentru a şti de ce credem ceea ce credem şi de ce ne aflăm de partea lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să exercite o permanentă supraveghere a inimilor noastre, pentru a ne avertiza şi pentru a ne mobiliza împotriva oricărui vrăjmaş. Toate resursele puterilor întunericului vor fi îndreptate împotriva noastră; iar aceia care sunt indiferenţi şi neglijenţi, aceia care şi-au legat afecţiunile de
11:13 comorile pământeşti şi care nu s-au dedicat înţelegerii relaţiei dintre Dumnezeu şi poporul Său vor constitui nişte victime sigure. Nici o putere în afara cunoaşterii adevărului, aşa cum este el în Isus, nu ne va putea face capabili să rămânem statornici; dar cel care deţine o asemenea cunoaştere va învinge o mie, iar doi vor pune pe fugă zece mii. - RH, 29 aprilie 1884. (HC 332)
11:14 Consacrarea noastră faţă de Hristos aduce pace. - Viitorul nostru depinde în întregime de dispoziţia inimii noastre de a-L primi în mod personal pe Isus, Prinţul păcii. Mintea poate găsi linişte şi odihnă numai în şi prin consacrarea fiinţei noastre faţă de Hristos, în care se află plinătatea puterii. Datorită nădejdii mari şi minunate descoperite celui care cunoaşte Marele Dar, inima se va bucura în Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi va primi acea pace, acea mângâiere şi acea speranţă, pe care numai El le poate oferi sufletului. În acest fel, veţi fi atât de plini de mulţumire, încât Îi veţi aduce slavă lui Dumnezeu pentru marea iubire şi pentru harul ce v-au fost dăruite.
11:15 Priviţi spre Isus Hristos, Ajutorul vostru! Spuneţi-I bun venit şi bucuraţi-vă de prezenţa Sa iubitoare. Mintea voastră poate fi înnoită în fiecare zi. A accepta pacea şi odihna, a vă înălţa mai presus de temeri şi a-L lăuda pe Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le primiţi reprezintă un privilegiu care vă aparţine. Nu ridicaţi bariere constituite din lucruri lipsite de valoare, care Îl ţin pe Isus departe de sufletul vostru. Schimbaţi-vă atitudinea; încetaţi să vă lamentaţi; exprimaţi-vă mulţumirea pentru marea iubire a lui Hristos, care a fost şi este arătată faţă de voi. - Lt 294, 1906
11:16 O minte preocupată de Hristos descoperă o motivaţie stimulatoare. - Dacă am îngădui ca mintea noastră să fie preocupată mai mult de Domnul Hristos şi de lumea cerească, am descoperi un temei puternic şi o motivaţie stimulatoare pentru a ne angaja în bătăliile Domnului. Contemplarea slavei acelei lumi mai bune, care va deveni curând propriul nostru cămin, va face ca influenţa mândriei şi a iubirii de lume să-şi piardă puterea. Atunci când sunt aşezate alături de farmecul lui Hristos, toate atracţiile pământeşti par să aibă doar o mică valoare. - RH, 15 noiembrie 1887
11:17 O cunoaştere care fortifică mintea şi întăreşte sufletul. - Noi avem nevoie de acea cunoaştere care va fortifica mintea şi va întări sufletul şi
11:18 care ne va face să fim oameni mai buni. Educarea inimii este mult mai importantă decât simpla acumulare a cunoştinţelor teoretice. Este bine şi chiar esenţial să ne însuşim o cultură intelectuală apreciată în lumea în care trăim; dar, dacă lăsăm eternitatea în afara intereselor noastre, vom comite o greşeală pe care nu o vom putea repara niciodată. - MH 450 (1905)
11:19 Mintea şi războiul spiritual. - Progresul nostru din punct de vedere al purităţii morale depinde de un mod corect de a gândi şi de a acţiona. "Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om". "Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om" (Matei 15,11.19.20).
11:20 Gândurile rele distrug sufletul. Puterea transformatoare schimbă inima, înnobilând şi purificând gândirea. Harul nu se poate manifesta în vieţile noastre, dacă nu exercităm un efort susţinut de a ne îndrepta gândurile în mod permanent asupra lui Hristos. Mintea trebuie să se angajeze într-un război spiritual. Fiecare gând trebuie să fie menţinut într-o atitudine de supunere şi ascultare faţă de Domnul Hristos. Toate aspectele comportamentale trebuie să fie supuse călăuzirii din partea lui Dumnezeu. - Lt 123, 1904
11:21 Preocuparea minţii ca mijloc de apărare împotriva răului. - Ca mijloc de apărare împotriva răului, preocuparea minţii cu lucruri bune este de o mai mare valoare decât nenumăratele interdicţii disciplinare sau legale. - Ed 213 (1903)
11:22 O imaginaţie pervertită produce întunecime. - dacă ochiul minţii este îndreptat spre minunăţia tainei neprihănirii şi spre superioritatea valorilor spirituale, în comparaţie cu cele lumeşti, întreaga fiinţă va fi plină de lumină. Dar, dacă imaginaţia este pervertită de fascinaţia splendorii şi a faimei pământeşti, până când ajunge să le considere vrednice de dorit, întreaga fiinţă se va umple de întunecime. Preocuparea pentru comorile lumii degradează şi secătuieşte puterile minţii. - RH, 18 septembrie 1888
11:23 Mintea îndreptată spre Creator, şi nu spre înălţarea de sine. - Acolo unde se va acorda atenţia cuvenită cerinţelor importante, implicate de acest principiu [de a lucra pentru slava lui Dumnezeu], unele metode uzuale de educaţie vor fi radical schimbate. În loc de a favoriza un spirit de competiţie, apelând la mândria şi la ambiţia egoistă, profesorii se vor strădui să le inspire elevilor lor dragostea de adevăr, frumuseţe şi calitate, să trezească în ei dorinţa de a excela în toate domeniile cărora le sunt dedicaţi. În loc de fi orientată spre atingerea unor simple standarde pământeşti sau de a fi motivată de dorinţa de înălţare de sine, dorinţă care în ea însăşi este degradantă şi înjositoare, mintea va fi îndreptată spre Creator şi va urmări să-L cunoască şi să devină asemenea Lui. - PP 595, 596 (1890)
11:24 Apă vie în locul unor fântâni crăpate. - Isus a cunoscut nevoile sufletului omenesc. Inima nu poate fi satisfăcută de fast, bogăţii şi onoare. "Dacă însetează cineva, să vină la Mine". Cei bogaţi, cei săraci, cei din poziţii înalte şi cei cu situaţii umile, toţi sunt la fel de bineveniţi. El făgăduieşte să elibereze inimile împovărate, să-i mângâie pe cei întristaţi şi să aducă speranţă pentru cei disperaţi.
11:25 Mulţi dintre aceia care Îl ascultau pe Isus erau îndureraţi datorită speranţelor înşelate, mulţi sufereau datorită unor necazuri neştiute de nimeni, mulţi încercaseră să-şi satisfacă dorinţele arzătoare ale inimii, căutând lucrurile lumii şi slava omenească; dar când toate acestea fuseseră obţinute, ei au descoperit că trudiseră numai pentru a ajunge la o fântână crăpată, din care nu îşi puteau alina setea. În mijlocul aparenţei de strălucire şi bucurie, ei erau trişti şi nemulţumiţi.
11:26 Deodată, meditaţia lor plină de amărăciune a fost întreruptă de o chemare surprinzătoare: "Dacă însetează cineva", şi în timp ce ascultau cuvintele care aveau să urmeze, în mintea lor a început să se aprindă scânteierea unei noi raze de speranţă. Duhul Sfânt continua să le prezinte un simbol în care, în cele din urmă, au reuşit să înţeleagă oferta nepreţuitului dar al mântuirii. - DA 454 (1898)
11:27 Necesitatea unirii puterii divine cu eforturile omeneşti. - Duhul Sfânt pune la dispoziţie întreaga putere necesară pentru a susţine sufletul care se străduieşte din răsputeri şi luptă ca să reziste în mijlocul situaţiilor disperate, în mijlocul ostilităţii din partea celor apropiaţi, în miezul urii acestei lumi,
11:28 în amărăciunea conştiinţei propriilor nedesăvârşiri şi greşeli. Unirea puterii divine cu eforturile omeneşti şi o legătură strânsă, necontenită, de la început şi până la sfârşit, cu Dumnezeu, Sursa puterilor infinite, constituie o nevoie imperativă şi absolută. - RH, 19 mai 1904. (HC 151)