7:61 În doctrina sa, cunoscută în teologie sub denumirea de extra et intra-calvinisticum, Calvin susţine că întruparea lui Hristos, privind legile naturii, este o minune, ori minunile nu se supun nici logicii, nici raţiunii umane. Întruparea are un caracter paradoxal: Cuvântul S-a unit total cu natura umană în Isus Hristos, dar tot atunci a rămas şi pe dinafara naturii omeneşti. El nu susţine că Logosul S-a divizat în două părţi: o parte în trup, alta în afara lui, ci că în acelaşi timp Logos-ul este prezent şi în trup şi în afara lui. În acest sens, paradoxal spune Calvin că "finitum non est capax infiniti", adică natura umană a lui Hristos cuprinde, şi totuşi nu cuprinde în sine totalitatea naturii divine. Căci natura umană care a fost osândită pe cruce, pentru un timp şi-a încetat funcţiile sale vitale (de vineri, până în zorile primei zile a săptămânii), dar Dumnezeu fiind nemuritor nu a încetat să existe în tot acest timp, dar "ad extram", în afara trupului ce zăcea în nesimţire în mormântul lui Iosif. Calvin, păstrând doctrina deosebirii celor două firi, în acelaşi timp susţine şi inseparabilitatea lor; Isus Hristos nu poate fi corporaliter prezent în acelaşi timp în tot universul, nu poate locui trupeşte în noi, dar prin omniprezenţa naturii Sale divine, "ad extram" este şi omniprezent, poate locui şi în inimile noastre.