Printable ModeManualul Doctrinelor Biblice AZS, 6
|
6:1 2. Despre trinitate, Dumnezeu -Tatăl 6:2 De memorizat: "Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt." 1 Ioan 5,7. 6:3 Introducere: Doctrina despre Trinitate sau Sfânta Treime se referă la Dumnezeirea revelată în Sfintele Scripturi în persoana Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. De la începuturile creştinismului, această învăţătură a fost considerată ca un aspect primar şi distinctiv al concepţiei creştine despre Dumnezeu, "taina" credinţei creştine, rădăcină a celorlalte doctrine. 6:4 În general, popoarele păgâne sunt politeiste, adorând mai mulţi dumnezei. Evreii au adoptat 6:5 o credinţă monoteistă, crezând într-un singur Dumnezeu. Creştinismul este continuatorul acestui monoteism, dar într-un sens aparte. Crede într-un singur Dumnezeu, manifestat în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. 6:6 Expresia "Sfânta Treime" sau "Trinitatea" nu se găseşte în litera, ci în spiritul Scripturii. Vom vedea că Biblia -în totalitatea ei -vorbeşte despre existenţa, realitatea şi activitatea acestor trei persoane divine. 6:7 I. Bazele scripturistice ale doctrinei despre Trinitate 6:8 1. Ce declară apostolul Ioan despre divinitate? 1 Ioan 5,7. 6:9 Notă: "În Scripturi este vorba de trei persoane divine, fiecare dintre ele este Dumnezeul Cel adevărat, totuşi un singur Dumnezeu, nu mai mulţi."1) 6:10 2. Ce declară Scriptura despre singularitatea lui Dumnezeu? Deut. 6,4; Efeseni 4,5. 6:11 Notă: Dumnezeu este UNUL. Prin aceasta înţelegem singularitatea esenţei. Când admitem existenţa a trei persoane într-o singură esenţă divină, înţelegem forma sau ipostaza lor de manifestare. (Hypostasis (gr.) = subzistenţă, formă de manifestare, ipostază). Prin doctrina Trinităţii nu s-a creat un triteism (trei divinităţi), căci nu s-a renunţat la monoteism în favoarea politeismului, ci a fost doar recunoscută revelaţia Scripturii despre Dumnezeu, care ne învaţă că "Dumnezeu-Tatăl, ca Fons Deitatis (izvorul dumnezeirii) S-a făcut vizibil în Dumnezeu-Fiul şi Îşi revarsă puterea Sa dătătoare de viaţă prin Dumnezeu-Duhul."2) 6:12 3. Cum a fost prezentă Trinitatea cu ocazia botezului lui Isus Hristos? Matei 3,16.17. 6:13 Notă: "Trei Persoane vii alcătuiesc treimea cerească. Numele acestor trei Persoane ale Dumnezeirii sunt Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ei L-au asigurat pe Domnul Hristos la botez prin glasul unei încrederi vii; Persoanele Dumnezeirii unesc eforturile lor cu cele ale credincioşilor subordonaţi cerului spre a trăi o viaţă nouă în Hristos."3) 6:14 4. Cum este prezentă Trinitatea cu ocazia fiecărui botez? Matei 28,19. 6:15 1. 5. Caută să găseşti indicaţii în Vechiul Testament referitoare la prezenţa Trinităţii la creaţiune şi în istoria Israelului: Gen. 1,2.26; Isaia 63,7-10 (v. 7: Tatăl; v. 8-9: Fiul; v. 10: Duhul Sfânt). 6:16 2. 6. Care este raportul dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? a) sunt una: Ioan 10,30.b) Tatăl "locuieşte" cu Fiul: Ioan 14,10-11.c) Duhul adevărului purcede de la Tatăl: Ioan 15,26.d) Tot ce are Tatăl este şi al Fiului. Ce este al Fiului este şi al Duhului Sfânt: Ioan 16,13-15. 6:17 II. Natura lui Dumnezeu 6:18 1. Poate fi înţeleasă şi cuprinsă în mod desăvârşit natura adevărată a lui Dumnezeu? Iov 11,7-8; Romani 11,33-36. 6:19 Notă: În privinţa cunoaşterii Dumnezeirii există o barieră, un punct până unde poate pătrunde inteligenţa umană şi acest punct este delimitat de revelaţia lui Dumnezeu. Noi cunoaştem despre El atât cât a crezut de cuviinţă Dumnezeu să ne descopere; şi ceea ce ne-a descoperit este suficient pentru a intra în legământul Său şi a înţelege Planul Său de Mântuire. Să luăm aminte la sfatul inspirat care ni s-a dat în următorul citat: 6:20 "Descoperirea despre Sine, dată de Dumnezeu în Cuvântul Său, este pentru studiul nostru. Atât avem dreptul de a căuta să înţelegem. Dincolo însă de aceasta, nu putem pătrunde. Cea mai înaltă inteligenţă se poate zbate singură până la epuizare, vrând să ghicească natura lui Dumnezeu; dar efortul va fi zadarnic. Problema aceasta nu ne-a fost nouă dată să o rezolvăm. Nici o minte omenească nu-L cuprinde pe Dumnezeu. Să nu încerce omul limitat să-L explice. Nimeni să nu se lanseze în speculaţii privind natura Sa. Aici tăcerea este elocventă. Căci Singurul Atotştiutor este mai presus de discuţie."4) 6:21 III. Dumnezeu-Tatăl 6:22 1. În afară de revelaţia naturii şi a Scripturii, cine a descoperit în mod desăvârşit Persoana şi caracterul Tatălui ceresc? Ioan 14,6-10; 1,18. 6:23 1. 2. În dialogul Său cu samariteanca, cum L-a prezentat Mântuitorul pe Tatăl? Ioan 4,24. 6:24 2. 3. Arată câteva din atributele Tatălui, revelate în Sfintele Scripturi. 6:25 a) El este iubire. 1 Ioan 4,8. 6:26 b) El este sfânt. 1 Petru 1,15-16. 6:27 c) El este îndurător, milostiv, plin de bunătate şi credincioşie. Exod 34,6. 6:28 d) El este atotştiutor. Isaia 46,9-10. 6:29 e) El este atotputernic. Iov 22,25-26. 6:30 f) El este omniprezent. Psalmi 139,7-10. 6:31 g) El este desăvârşit. Matei 5,48. 6:32 h) El este neschimbător. Iacov 1,17. 6:33 i) Singurul nemuritor. 1 Tim. 6,15-16. 6:34 Notă: Caracterul lui Dumnezeu se reflectă în acţiunile Sale, mai ales prin cele două atribute de bază: sfinţenia şi dragostea Sa. 6:35 Sfinţenia lui Dumnezeu exprimă caracterul cu totul deosebit al divinităţii în comparaţie cu omul, fiinţă creată, ajungând, prin neascultare, într-o stare păcătoasă. În această privinţă, sfinţenia lui Dumnezeu exprimă depărtarea Sa, deosebirea Sa de tot ceea ce este păcătos şi stricat. Dar ea exprimă şi dorinţa, cerinţa lui Dumnezeu la slava şi supunerea creaţiunilor Sale. 6:36 Dragostea lui Dumnezeu exprimă suma şi baza tuturor atributelor divine, în relaţia şi lucrarea Sa deosebită cu omul păcătos. Dacă sfinţenia lui Dumnezeu reflectă depărtarea Lui de păcat, dragostea Sa, din contră, exprimă apropierea lui Dumnezeu de făpturile păcătoase, fără ca această apropiere să-I modifice sfinţenia şi desăvârşirea, atribute din veşnicii ale caracterului Său. Dacă sfinţenia Sa este o barieră pentru păcat, dragostea Sa, din contră, trece peste această barieră. Dacă sfinţenia Sa pretinde slava şi supunerea păcătosului, dragostea Sa, din contră, se dăruieşte pe Sine omului păcătos. 6:37 R e p e t i ţ i e 6:38 1. Ce învaţă Scriptura despre Dumnezeu? 6:39 Răspuns: Dumnezeu este UNUL singur, manifestat în trei Persoane divine: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. 6:40 2. Ce poţi spune despre natura lui Dumnezeu? 6:41 Răspuns: Natura reală a lui Dumnezeu pentru noi este o taină. Noi putem înţelege din viaţa şi natura specifică a lui Dumnezeu numai cât ni s-a descoperit în revelaţia divină. Orice speculaţie sau închipuiri omeneşti în acest domeniu sunt zadarnice. 6:42 3. Numeşte câteva din atributele fundamentale ale lui Dumnezeu-Tatăl. 6:43 Răspuns: Scriptura ne învaţă că Dumnezeu-Tatăl este: Iubire, Sfânt, Milostiv, Bun, Credincios, Drept, Atotştiutor, Atotputernic, Omniprezent, Desăvârşit, Neschimbător şi Nemuritor (Veşnic). 6:44 Concluzii dogmatice 6:45 Credem într-un Singur Dumnezeu Adevărat, descoperit în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, numite Sfânta Treime sau Trinitate. 6:46 Dumnezeu-Tatăl este o fiinţă personală şi spirituală: Atotputernică, Atotştiutoare şi Omniprezentă, Infinită în înţelepciune şi dragoste, Creatoare a tuturor lucrurilor şi a ordinii din Univers, realizate prin Legea Morală şi legea naturii. 6:47 Concluzii etice 6:48 Deoarece revelaţia ne descoperă existenţa unui Dumnezeu personal ca Fiinţă Supremă şi Infinită, cauza tuturor lucrurilor, recunoaştem astfel că am fost creaţi pentru a trăi în comuniune cu Dumnezeu. Conţinutul acestei comuniuni este o reciprocă iubire liberă, conştientă şi responsabilă. Această iubire pe care o datorăm Fiinţei Infinite, ne descoperă datoriile noastre elementare faţă de Dumnezeu: 6:49 -Să răspundem pozitiv la chemarea Sa pe care ne-o adresează prin revelaţie. 6:50 -Prin credinţă, predare şi supunere să recunoaştem stăpânirea Sa şi dependenţa noastră de El. 6:51 -Să ne temem de El (Apoc. 14,7; Iov 28,28), ceea ce înseamnă să trăim permanent cu conştienţa prezenţei Sale. 6:52 -Să ascultăm de Cuvântul Său şi să păzim Legea Sa. 6:53 Note suplimentare 6:54 Arianism: Erezia lui Arie (280-336), preot din Alexandria, a dezlănţuit cea mai aprigă controversă în problema Trinităţii şi a naturii lui Isus Hristos. Iată rezumatul învăţăturii lui: Cuvântul (Logos) are început de existenţă, altfel nu poate fi "Fiu". S-a născut din Tatăl, dar nu din esenţa Tatălui, deci nu este egal cu El. Căci singurul Dumnezeu Adevărat nu-şi poate împărţi natura Sa, fiind simplu (necompus). Nici prin procreare nu putea s-o transmită căci un "Dumnezeu născut" este o contradicţie. Fiul este creaţiunea Tatălui, un Mijlocitor Intermediar între Dumnezeu şi lume. Diferenţa dintre Dumnezeu şi Cuvânt este infinită; dar diferenţa dintre Cuvânt şi făpturi este diferită. Voinţa Fiului, ca şi cea a Creatorului, este schimbătoare: înclină şi spre bine şi spre rău. Poziţia Sa actuală a meritat-o prin viaţa Sa plăcută Tatălui. 6:55 Stabilirea doctrinei Trinitare: Obârşia terminologiei coboară până la Tertullian, la începutul secolului al treilea. Paşii cruciali în stabilirea doctrinei ca învăţătură oficială a bisericii s-au făcut în cele două concilii ecumenice, din Niceea (325) şi Constantinopole (381), când grupul condus iniţial de Atanasie (296-373) a triumfat asupra arienilor. De atunci a devenit standard următoarea formulă: "Dumnezeu este o singură fiinţă sau natură, manifestată în trei ipostaze". 6:56 Doctrina a avut de înfruntat multe curente eretice. Cele mai importante au rămas în istoria dogmelor sub numele de subordinaţionism, modalism, monarchianism sau priscillianism. Cea mai completă formulare a crezului despre Trinitate îl constituie Simbolul atribuit lui Atanasie, care pe parcursul secolelor următoare s-a dezvoltat până la forma sa actuală, formulată între anii 860-870 în jurul localităţii Rheims şi care mai este cunoscut şi sub numele de Simbolul Quicunque (quicunque -oricine, oricare, prima expresie a simbolului). 6:57 Symbolum Quicunque: "Credinţa universală este aceasta: să cinstim un Singur Dumnezeu în treime şi treimea în unitate fără a amesteca Persoanele şi fără să despărţim esenţa, căci alta este persoana Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, dar Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt formează Dumnezeirea: au aceeaşi slavă, măreţia Lor este deopotrivă veşnică. Cum este Tatăl, aşa este Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl este necreat, necreat este şi Fiul, necreat este şi Duhul Sfânt. Infinit este Tatăl, inifinit este Fiul, infinit este Duhul Sfânt. Veşnic este Tatăl, veşnic este Fiul, veşnic este Duhul Sfânt. Totuşi: nu trei sunt veşnici, ci Unul singur. După cum nu trei sunt necreaţi, nu trei sunt infiniţi, ci Unul singur este necreat şi Unul singur este infinit. Tot astfel Tatăl este Atotputernic, Fiul este Atotputernic şi Duhul Sfânt este Atotputernic. Totuşi nu trei sunt Atotputernici, ci Unul singur este Atotputernic. Deopotrivă Tatăl este Dumnezeu, Dumnezeu este Fiul şi Dumnezeu este Duhul Sfânt. Totuşi nu sunt trei Dumnezei, ci Un singur Dumnezeu. Astfel Tatăl este Domn; Domn este Fiul, Domn este şi Duhul Sfânt. Totuşi nu sunt trei Domni, ci Un singur Domn. După cum adevărul creştin ne obligă să recunoaştem fiecare Persoană ca Domn şi Dumnezeu, mărturisim: că religia universală ne opreşte să vorbim despre trei Dumnezei şi trei Domni. Tatăl nu S-a făcut din nimeni: n-a fost nici creat, nici procreat. Fiul este numai de la Tatăl: n-a fost făcut şi nici creat. Duhul Sfânt este de la Tatăl şi Fiul. Unul este deci Tatăl, nu trei Părinţi; un singur Fiu, nu trei; un Duh Sfânt, nu trei. În această Treime nimic nu este mai dinainte sau mai prejos; nici unul mai mare sau mai mic. Ci Persoanele, toate trei împreună, sunt veşnice şi egale. Astfel, cum am mai spus, trebuie să cinstim unitatea în trinitate şi trinitatea în unitate. De aceea, cel care doreşte să fie mântuit astfel să înţeleagă Sfânta Treime."5) 6:58 Problema "Filioque": În varianta apuseană a simbolului niceeano-constantinopolitan, în partea despre Duhul Sfânt apare expresia "Filioque", exprimând faptul că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi "de la Fiul". În Răsărit, bazat pe textul din Ioan 15,26 ("Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl"), mai ales de la patriarhul Fotie (858-886) încoace, s-a considerat că acest adaos este arbitrar şi reprezintă o învăţătură greşită despre Duhul Sfânt. Această dispută teologică a fost una din cauzele teologice majore ale schismei din anul 1054. 6:59 Persoana, ipostaza şi consubstanţa: Când admitem că Dumnezeu este descoperit în trei Persoane divine, transpunerea expresiei "persona" din limba latină, poate da naştere la o gravă confuzie doctrinală. În latină, expresia "persona" are semnificaţia de rol, personaj, mască (de actor), pe când în limba noastră "persoana" se distinge ca un eu, voinţă, intelect aparte, apropiată de expresia "personalitate", înţelegând o sumă de proprietăţi care o disting ca individualitate. În limba noastră, expresia de "trei persoane" are un iz de "triteism", ori intenţia formulei doctrinale a fost să exprime singularitatea lui Dumnezeu. Formula exprimă o bogăţie şi o complexitate internă fără a descompune Dumnezeirea în părţi aparte, ci descrie natura singularităţii sale, ca fiind total unitară. 6:60 S-a considerat că este mai corect să înlocuim termenul de "persoană" cu "mod de existenţă" sau "subzistenţă", ceea ce corespunde termenului grec "hypostasis" (ipostază), dând astfel posibilitatea păstrării unei rezerve pline de respect faţă de taina cu totul specifică a divinităţii. 6:61 Pentru exprimarea esenţei divine unitare, în Niceea s-a recurs la alegerea cuvântului homousios (consubstanţă). Se consideră a fi noţiunea cea mai expresivă, deoarece se compune din două cuvinte (homo-usios): primul exprimă identitatea trinităţii, iar cel de-al doilea esenţa ei. Expresia redă şi identitatea substanţei, dar exprimă totodată şi deosebirea persoanelor (subzistenţelor). Eusebiu al Nicomidiei, un fervent adept al lui Arie, a propus introducerea unei iote ("i") între cele două cuvinte ale termenului: homoiusios, însemnând nu consubstanţă, ci "similitudine substanţială" sau substanţă "asemănătoare" cu Tatăl. Expresia ar fi compromis total formula trinităţii. Sinodul a respins propunerea lui Eusebiu. Dar cele două expresii deosebite numai printr-un "i" -au stat la baza controverselor şi a luptelor ariene din secolul 6:62 IV. 6:63 Monarhianism: a fost un curent eretic al sec. II şi III care nega Trinitatea. Se cunosc două forme de monarhianism: cel modalist şi cel dinamic. În fond, formula lor comună susţine că "numai Tatăl poate fi, prin esenţa Sa, Dumnezeu. Nu există alte persoane divine, deosebite de El". În detalii, cele două curente se deosebesc astfel: 6:64 a) Monarhianismul modalist: Noëtus al Smirnei învăţa prima dată (180 d.Hr.) că, de fapt, Tatăl şi Fiul sunt aceeaşi Fiinţă divină, numai modul de apariţie (aspect) este diferit. El intenţiona să apere credinţa creştină de învinuirea "diteismului" (două dumnezeiri). 6:65 În acelaşi timp, Praxeas, în Asia Mică, învăţa că Tatăl S-a născut şi a pătimit ca Fiu, Tatăl Sa născut Fiu. Sloganul lui Praxeas stă la baza denumirii monarhianismului: "monarchiam tenemus" (noi păstrăm unitatea lui Dumnezeu). 6:66 Sabellius (excomunicat în Roma şi Egipt, 257 d.Hr.) a extins modalismul asupra trinităţii. Susţinea (ân baza trihotomiei platoniene) că, după cum în cazul omului, trupul, sufletul şi spiritul formează o singură substanţă, sau în cazul soarelui, lumina, căldura şi forma cercului formează o singură realitate, tot astfel şi în divinitate, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt aceeaşi persoană singulară. Denumirile diferite sunt exprimarea manifestării diferite ale aceleeaşi divinităţi şi că Fiul şi Duhul Sfânt sunt "subordonaţi" fiinţei Tatălui, fiind doar "puteri" divine, prin care Dumnezeu-Tatăl creează în mod economic lumea şi istoria sacră. De aceea, curentul este cunoscut şi sub denumirea de "subordinaţionism". 6:67 b) Monarhianismul dinamic: Teodot curelarul (190 d.Hr.) susţinea că Isus Hristos a fost numai om, dar cu ocazia botezului, a primit înţelepciunea harului, devenind Fiul lui Dumnezeu prin "adopţiune", primind tot atunci atribute divine. Ideea lui Teodot a devenit mai târziu teza ereziei "adopţioniste". 6:68 Pavel de Samosata (260 d.Hr.), episcop de Antiohia, a dezvoltat mai departe învăţătura lui Teodot, afirmând că Fiul şi Duhul Sfânt sunt atribute impersonale ale Tatălui. Logosul nu este 6:69 o ipostază proprie a Fiului, ci este impersonal, ca şi raţiunea în om, şi-l identifică cu înţelepciunea lui Dumnezeu. El insista asupra unipersonalităţii absolute a lui Dumnezeu. 6:70 Deficienţa fundamentală a modalismului constă în faptul că cele trei subzistenţe, fiind considerate numai atribute, Dumnezeu ar trebui căutat în dosul acestor atribute, ca o a patra subzistenţă ascunsă. Astfel modalismul ascunde pericolul quaternităţii (patru divinităţi) şi ar fi egal cu politeismul. 6:71 Sabellianismul a mai avut un adept bogat şi cult în persoana lui Priscillian, condamnat la conciliul din Saragossa (380) şi executat în urma ordinului împăratului Maximus. A fost primul caz în creştinism când biserica a recurs la ajutorul statului pentru executarea unor eretici. 6:72 Antitrinitarism, Unitarism, socinianism: Unitarismul sau antitrinitarismul este învăţătura apărută în timpul reformaţiunii din secolul XVI care neagă doctrina creştină despre trinitate, văzând în ea o decădere de la monoteismul strict. Dintre iniţiatorii şi adepţii acestei învăţături se disting: Mihail Servet, Fausto Soccini (socinianism), Francisc David (davidism), George Blandrata, etc. Unitarismul a ajuns să aibă o importanţă considerabilă în protestantismul liberal. În ţara noastră, unitarienii sunt un cult recunoscut de stat şi sunt organizaţi într-o episcopie cu sediul în oraşul Cluj-Napoca. 6:73 Socinianismul este o nuanţă a antitrinitarismului, al cărui iniţiator a fost Fausto Soccini (1539-1604). Din motive raţionale, el nega dumnezeirea lui Hristos şi ispăşirea. 6:74 Reformaţiunea şi trinitatea: Bisericile evanghelice, care îşi au originea în reformaţiunea din secolul XVI, în general au adoptat doctrina despre trinitate, chiar sub aspectul formulărilor sinoadelor ecumenice din 325 (Niceea) şi 381 (Constantinopole). Confessio Augustana (1530), prima confesiune protestantă din istorie, în prima secţiune despre Dumnezeu, mărturiseşte următoarele: "Ecleziile noastre învaţă în înţelegere că hotărârea sinodului din Niceea despre unitatea şi tri-personalitatea lui Dumnezeu este adevărată şi trebuie crezută fără îndoială; că anume există o singură Fiinţă divină, numită Dumnezeu, care este Dumnezeul cel Adevărat, Veşnic, Imaterial, Indivizibil, Atotputernic, cu înţelepciune şi bunătate veşnică; Creator şi Susţinător al tuturor celor văzute şi nevăzute, totuşi trei Fiinţe de aceeaşi esenţă, putere şi veşnicie: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cuvântul de "persoană" îl înţelegem aşa cum l-au folosit scriitorii eclesiastici, adică nu înseamnă o parte sau calitate inclusă în alta, ci înseamnă ceva ce există prin El Însuşi."6) 6:75 1) Calvin, Instituţia, I, 13,3. 6:76 2) Calvin, Instituţia, I, 13,3. 6:77 3) E.G. White, M.S., B., Nr. 7, 63. 6:78 4) E.G. White, M. 8, 279. 6:79 5) H. Bullinger, Confesiunea Helvetică II, 201. 6:80 6) S. Tavaszy, Dogmatika, 97. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: