27:63 Nepho-nephalia: "…ânseamnă a fi treaz, a sta departe de orice exagerare fizică, psihică sau spirituală, a fi vigilent, ponderat, prevăzător".20) Dar marele dicţionar grecesc Liddel-Scott ne face atenţi că înţelesul primar al cuvântului este "a fi treaz, a nu bea vin".21) În studiul său despre beţie, Philo de Alexandria vorbeşte astfel de termenul "nephalia": "Omul cu adevărat înţelept se străduieşte să aducă o jertfă abstinentă şi se hotărăşte cu toată puterea să se împotrivească folosirii vinului, generatorul tuturor relelor".22) A. Souter este de părere că "nephalios" trebuie tradus prin "treaz, neinfluenţat de vin".23) Despre traducerea corectă a termenilor "nepho" şi "nephalia", Gustav Tobler are următoarea argumentaţie: "Nepho înseamnă: fără vin, dispensat de vin, liber de acţiunea vinului. Acesta este înţelesul fundamental primar al cuvântului. În cazul că expresia se foloseşte figurat va avea înţeles potrivit numai dacă sensul primar va constitui baza celui secundar".24) Termenul grec a devenit astăzi un termen tehnic în sociologie, etnografie şi în istoria religiilor, aşteptând să fie "descoperit" şi în teologie. Iată câteva exemple: În Dictionnaire Ecyclopédique Quillet, Paris, 1935, la cuvântul "nephalism" găsim următorul sens: "abstinenţă totală de la alcool". Sau Webster "Approved Dictionary" (1949) citim comentariul: "Nephalist este cel care se abţine total de la folosirea băuturilor îmbătătoare; în Statele Unite i se spune prohibiţionist. Nephalism = cu totală abstinenţă".25) Sau în Grant Larousse citim o informaţie semnificativă: "Nephalion = libaţie (jertfă de băutură) din apă curată sau din apă cu miere".26) Când vorbim despre "nefalii" (fonetic!), sau jertfe nefalice, înţelegem acele jertfe care în religiile păgâne se aduceau din băuturi nealcoolice, de exemplu: apă dulce, lapte, etc. Aceste jertfe se aduceau mai ales zeiţelor artelor. Problema judecată astfel va fi o delectare pentru cititorul receptiv să facă el singur exegeza următoarelor texte, în care apar expresiile "nepho" şi "nephalia": 1 Tes. 5,6 (Néphomen); 1 Tim. 3,2 (Néphalion); 1Tim. 3,11 (Néphalius); Tit 2,2 (Néphalius); 1 Petru 1,13 (Néphontes); 1 Petru 4,7 (Népsate, la aorist imperativ); 1 Petru 5,8 (Népsate). Concluzia unei exegeze noi va fi edificatoare atât pentru folosirea acestor texte în predicile noastre, cât şi pentru formarea principiilor proprii.