26:41 Dăruirea sistematică în biserica A.Z.Ş.: La început, lucrarea a fost susţinută de jertfe ocazionale şi personale. Mulţi şi-au vândut proprietăţile ca să ajute lucrarea. Joseph Bates şi-a sacrificat casa pentru tipărirea unei broşuri despre Sabat. J. White lucra ca spărgător de piatră la calea ferată, şi din puţinul realizat astfel ajuta colaboratorii trimişi în lucrare. În aprilie 1858, o clasă biblică condusă de J.N. Andrews (1829-1883)7) a ajuns la concluzia că dăruirea regulată şi proporţională este principiul Bibliei. Ei au recomandat "binefacerea sistematică". Planul a fost susţinut cu entuziasm în 16 ianuarie 1859 şi adoptat în comunitatea Battle Creek. Apoi alte comunităţi s-au alăturat planului. Planul prevedea dăruirea regulată a unei sume săptămânale pentru lucrare în raport cu posibilităţile. În "Review and Herald" din 9aprilie 1861, J. White ridică prima dată problema principiului zecimii biblice. În 1876 D.M. Canright (1840-1919) face atentă biserica, afirmând că zecimea dată pentru susţinerea servilor lui Dumnezeu "este partea Domnului". Sesiunea Conferinţei Generale din 5 octombrie 1876 a adoptat ca principiu denominaţional sistemul dăruirii sistematice (zecimea). În practica generală a bisericii a fost introdusă în decembrie 1878.