25:79 Luther a respins actul umilinţei, calificându-l "făţărnicie". Poate se referea mai mult la "spectacolul ritual" decât la actul biblic în sine. Calvin îl consideră obicei fizic epocal. Biserica anglicană şi cea evanghelică din Brandenburg un timp l-au practicat, cum de altfel l-a introdus şi Zinzendorf (1700-1760): "După cum este prea binecunoscut, am introdus din nou spălarea picioarelor; şi până în prezent este pentru mine actul cel mai agreabil şi respectabil".22) Herrnhutiţii au practicat actul umilinţei până în anul 1818.