25:75 Actul umilinţei a fost introdus de Isus Hristos într-un timp spiritual critic pentru ucenici, deoarece se certaseră pe tema: Care să fie cel mai mare dintre ei? (Luca 22,24-27). De fapt acest spirit este chiar spiritul rebeliunii luciferiene şi opusul spiritului de servire al lui Hristos. Înainte ca Hristos să-Şi fi dat viaţa pentru noi, "S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob" (Fil. 2,7), ceea ce s-a realizat prin minunea întrupării şi a fost subliniat în mod expresiv prin gestul din camera de sus descris foarte amănunţit de apostolul Ioan în cap.13 al evangheliei sale. După cum botezul este marea decizie a ruperii cu păcatul, în mod general, tot astfel şi actul umilinţei este expresia aplanării "micilor diferende" ale vieţii de credinţă ce ar putea să umbrească comuniunea dragostei frăţeşti (Ioan 13,10). Apostolul Pavel face aluzie la acest act ca fiind practicat în biserica primitivă (1 Timotei 5,10).