25:59 Cuvântului. Zwingli considera că puterea sacramentului este putere divină, ceea ce trebuie căutat în credinţă, anume în credinţa credinciosului care primeşte sacramentul. Biserica romano-catolică crede că puterea sacramentului subzistă în însăşi puterea semnului administrat. În semn este prezent Cuvântul, dar prin transformarea substanţială a semnului în trupul real al lui Hristos. Semnul astfel transformat operează indiferent de credinţă, "Ex opere operato", prin însăşi puterea administrării. Luther s-a situat pe o poziţie apropiată de cea catolică prin admiterea că, primar, Hristos este prezent în semn, apoi, secundar, în credinţă. Netransmiţând transsubstanţiaţia, el vorbeşte despre consubstanţiaţie, formulând vestita teză lutherană "ubiquitas". Calvin învăţa că sacramentul este darul oferit pentru credinţă, prin Duhul Sfânt, prin şi cu semnul sacramental.