25:3 Introducere: "Hristos Se afla la locul de trecere între cele două aşezăminte şi al celor două sărbători mari ale lor. El, ca Miel fără cusur al lui Dumnezeu, era gata să Se dea ca sacrificiu pentru păcat şi urma să pună capăt în felul acesta sistemului tipurilor şi ceremoniilor, care timp de patru mii de ani arătase către moartea Lui. În timp ce mânca Paştele cu ucenicii Săi, El a instituit în locul lor slujba care trebuia să amintească sacrificiul Său cel mare. Sărbătoarea naţională a iudeilor trebuia să fie pentru totdeauna desfiinţată. Slujba rânduită de Hristos trebuia să fie păstrată de urmaşii Lui în toate ţările, în toate timpurile."1)