24:69 Zwingli la început s-a declarat împotriva botezului infantil, ca pe urmă să-l aprobe şi să dezaprobe botezul la majorat. Nici Luther n-a avut o poziţie fermă în problemă, căci din scrierile lui se pot cita opinii contradictorii. La început, înclina să admită nevoia manifestării credinţei ca o condiţie sine qua non a botezului (Vezi Grossen Katechismus, cap. "Von der Kindertaufe"; "Unde nu există credinţă, botezul rămâne un semn fără rod".). Tot pe acea vreme, el se împăca cu gândul imersiunii la botez. Dar mai târziu, ca şi în cazul doctrinei despre Cina Domnului, Luther s-a depărtat treptat de poziţiile primare şi s-a apropiat în teologia lui de teologia sacramantală catolică.22) Luther a ajuns până acolo să admită existenţa credinţei la prunci, dar fără ca ei să o poată manifesta, folosind falsul argument că nici noi nu suntem creştini în timp ce dormim! La aceste sofisticării lutheriene se referă Karl Barth, când conchide: "Ceea ce ar lipsi din credinţa copilului -în cazul că s-ar putea câtuşi de puţin conta pe ea -este chiar posibilitatea mărturisirii şi a solicitării botezului. Şi acest lucru nu poate fi omis din botez, pentru ca el să nu aibă caracterul unui act de constrângere".23)