24:66 Botezul pruncilor s-a extins mai pronunţat după încreştinarea Europei. În timpul reformaţiunii a fost deja o uzanţă solidă. De prin jurul anului 1300 s-a răspândit botezul prin stropire şi nu prin scufundare. Alternându-se însăşi practica cultică, aceasta a generat o modificare corespunzătoare a teologiei sacramentale, apa primind o semnificaţie cu totul nouă în teologia sacramantală speculativă. Astfel "concepţia despre sacrament -scrie Harnack -a devenit mai magică şi chiar de aceea mai indignatoare".21) În administrarea botezului se pretindea că pruncul este absolvit de aşa-zisul păcat strămoşesc.