24:65 a) În Evul Mediu: prin răspândirea botezului infantil s-a ridicat curentul care pretindea şi practica rebotezarea la majorat a celor botezaţi în pruncie. Împotriva lor au fost date decrete severe de către Teodosie cel Mare (379-395), Teodosie II (408-450) şi Iustinian I (527-265), prevăzând chiar executarea acestor eretici. Dar botezul credinţei făcut la majorat nu a putut fi curmat. Cei ce l-au practicat au fost valdenzii, chatarii, bogumilii, arnoldiştii, care în ciuda excomunicării, a prigonirii şi chiar a executării multora dintre ei, au reuşit să se menţină până în timpul reformaţiunii. Cunoaştem cazul lui Otto de Bamberg, supranumit "apostolul Pomeraniei", care a botezat majori prin imersiune, în jurul anului 1124. Despre discipolul lui Petru Abelard, numit Petru de Bruys, găsim că a predicat 20 de ani în sudul Franţei, rebotezând populaţia din districtul său. A fost ars pe rug în anul 1126.19) Arnold de Brescia a fost ars pentru acelaşi motiv în anul 1155, în Italia. Urmaşii lui se numeau arnoldişti. Fraţii boemi, rude spirituale cu valdenzii, botezau şi ei la majorat, şi până în anul 1535 rebotezau pe cei veniţi din biserica romană.20)