Printable ModeManualul Doctrinelor Biblice AZS, 24
|
24:1 20. Botezul 24:2 De memorizat: "Noi deci prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." Romani 6,4. 24:3 Introducere: Botezul este o orânduire evanghelică care -prin ilustrarea morţii, înmormântării şi a învierii lui Hristos -demonstrează că cel botezat renunţă în mod solemn la păcat, îşi asumă în mod voluntar crucificarea eului şi fiind acceptat în legământul harului, el devine membru viu, curăţit de păcat, al Corpului lui Hristos. 24:4 Botezul, prin semnificaţia lui intrinsecă, reânvie totdeauna adevărul că Evanghelia îşi are rădăcinile ei în moartea, ispăşirea şi învierea Domnului Hristos. Astfel botezul are o dublă însemnătate: este o vestire simbolică a esenţei Evangheliei, totodată o asigurare pentru păcătos că -prin "evenimentul -Hristos" -Dumnezeu L-a asigurat de o viaţă nouă. 24:5 Verbul folosit în Noul Testament pentru actul botezului este "baptizo", ceea ce înseamnă: a cufunda, a afunda în apă, a scufunda, a acoperi, a acoperi cu ceva lichid. Este singurul mod de a boteza în Noul Testament practicat de Hristos şi de biserica apostolică. 24:6 I. Botezul în Scripturi 24:7 1. 1. În serviciul sanctuarului, care a fost semnificaţia simbolică a ligheanului? Exod 29,17-21; Evrei 9,10. 24:8 2. 2. Cine a practicat prima dată botezul noutestamental şi de unde a primit însărcinarea aceasta? Marcu 1,4; Ioan 1,33. 24:9 Notă: Sulurile Mării Moarte dovedesc că nu numai Ioan Botezătorul şi esenienii, ci şi comunitatea din Vadi Qumran practica botezul prin scufundare spre iertarea păcatelor. 24:10 3. Cine a orânduit botezul în biserica creştină? Matei 28,19. 24:11 Notă: "Orânduirea botezului şi a Cinei Domnului sunt doi stâlpi monumentali: unul în afară şi altul înlăuntrul bisericii. Pe aceste orânduiri Hristos a înscris numele Dumnezeului cel adevărat."1) 24:12 4. Cu toate că Isus a fost fără păcat, ce exemplu ne-a lăsat în care să-L urmăm? Matei 3,13-15; Ioan 13,15. 24:13 Notă: "Isus n-a primit botezul ca o mărturisire a vinovăţiei Sale. El S-a făcut una cu păcătoşii, mergând pe calea pe care trebuie să mergem noi şi făcând lucrul pe care trebuie să-l facem noi. Viaţa Sa plină de suferinţă şi de răbdare de după botez ne este de asemenea o pildă."2) "Isus invită pe păcătoşi să facă paşii necesari spre a deveni copiii Lui. Prin viaţa Sa, El le-a dat ca exemplu supunerea Lui la orânduirea botezului. El este exemplul nostru în toate lucrurile."3) 24:14 II. Semnificaţia botezului 24:15 1. Botezul înseamnă curăţire, spălare de păcat în virtutea sângelui lui Isus Hristos: Fapte 22,16; Apoc. 1,5 u.p. 24:16 Notă: "Ca simbol pentru curăţirea de păcate, el (Ioan) îi boteza în apele Iodanului. În felul acesta intuitiv, declara că aceia care se numeau aleşii lui Dumnezeu erau acoperiţi de păcate şi că fără o curăţire a inimii şi a vieţii, ei nu puteau să aibă intrare în Împărăţia lui Mesia."4) 24:17 2. Botezul înseamnă moartea, îngroparea şi învierea împreună cu Hristos: Romani 6,3-4; Coloseni 2,12. 24:18 Notă: "Naşterea din nou este o experienţă neobişnuită în lumea noastră. Acesta este motivul pentru care sunt atât de multe tulburări în comunităţi. Mulţi, prea mulţi, care îşi asumă numele lui Hristos sunt neconsacraţi şi nesfinţiţi. Ei au fost botezaţi, dar au fost înmormântaţi de vii. N-au murit faţă de ei înşişi, de aceea ei n-au înviat într-o viaţă nouă în Hristos."5) 24:19 2. 3. Botezul este introducerea în Împărăţia harului şi în familia lui Dumnezeu: Ioan 1,12; 1 Corinteni 12,13; Luca 10,20. 24:20 Notă: "Hristos a făcut botezul ca intrare în Împărăţia Sa spirituală… Persoanele Dumnezeirii sunt prezente la fiecare botez ca să primească candidaţii care L-au primit pe Hristos în templul sufletului lor. Aceşti candidaţi au intrat în familia lui Dumnezeu şi numele lor sunt înscrise în cartea vieţii Mielului."6) 24:21 4. Botezul este acceptarea în legământul harului: Matei 28,197); Efeseni 2,12.13. 24:22 Notă: "Ei (cei botezaţi) declară în mod public că nu vor mai trăi în mândrie şi îngăduire de sine. Hristos Se bucură pentru cei care primesc această orânduire spre a-şi aduce aminte că ei sunt legaţi printr-un legământ solemn ca să trăiască pentru Dumnezeu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, puterile infinite şi atotştiutoare primesc pe cei care cu adevărat intră în relaţie de legământ cu Dumnezeu."8) 24:23 III. Condiţiile în care se poate efectua botezul 24:24 1. Care este condiţia principală ca cineva să poată fi admis la botez? Marcu 16,16; Fapte 16,31. 24:25 2. Ce fel de pregătire trebuie să facă cei care vor să se boteze? Matei 28,20. 24:26 Notă: "Se cere o pregătire mult mai temeinică din partea candidaţilor pentru botez. Ei au nevoie să fie învăţaţi cu mai multă credincioşie, de cum au fost învăţaţi de obicei."9) 24:27 3. Care este dovada ce demonstrează că mărturisirea credinţei este adevărată? Luca 3,8 p.p.; Iacov 2,17. 24:28 Notă: "Nici unul nu se poate sprijini pe mărturisirea lui de credinţă, ca dovadă că ar avea o legătură salvatoare cu Hristos. Noi nu trebuie să zicem doar: 'Eu cred', ci să punem adevărul în practică. Numai prin conformarea faţă de voinţa lui Dumnezeu în cuvintele, purtarea şi în caracterul nostru, numai astfel putem dovedi că avem legătură cu El."10) 24:29 2. 4. Care este modul biblic în care trebuie efectuat botezul? Rom. 6,4; Ioan 3,23; Fapte 8,36.38.39. 24:30 Notă: Am arătat în introducere că termenul tehnic folosit în Noul Testament pentru botez este cuvântul derivat din verbul "baptizo", a scufunda.11) Ori de câte ori citim în Scripturi cuvântul "botez", să nu uităm că în original este scris "scufundare". 24:31 5. De unde cunoaştem modul în care se efectua botezul în biserica apostolică? Fapte 8,26- 24:32 40. Răspuns: a) Condiţia botezului este credinţa în Isus Hristos şi în mărturisirea păcatelor; b) 24:33 Candidatul era scufundat în apă pentru ilustrarea morţii faţă de păcat şi a trăirii unei vieţi 189 24:34 schimbate; c) Înainte de botez, candidatul trebuia să demonstreze în practica zilnică schimbarea petrecută în caracterul său. 24:35 Se înţelege de la sine că numai cei ajunşi la capacitatea de a gândi, a lua hotărâri pentru ei, deci a avea conştienţa responsabilităţii proprii, puteau primi botezul credinţei lor. 24:36 R e p e t i ţ i e 24:37 1. Ce este botezul? 24:38 Răspuns: "Botezul este legământul încheiat cu Dumnezeu de către o conştiinţă luminată prin Evanghelie, pentru a îndeplini poruncile Sale, şi este înmormântarea omului cel vechi cu Hristos spre a învia apoi cu El pentru o viaţă nouă."12) 24:39 2. Cum se face botezul? 24:40 Răspuns: "El se face printr-o singură scufundare în apă a celui pocăit: în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt."13) 24:41 3. Cine poate fi botezat? 24:42 Răspuns: Poate fi botezat oricine satisface condiţiile puse de Dumnezeu, şi anume: pocăinţa, credinţa şi supunerea faţă de Dumnezeu. Candidatul trebuie să dovedească intenţia sa de a trăi o viaţă nouă prin fapte vrednice de pocăinţă. 24:43 Concluzii dogmatice 24:44 Prin botez noi mărturisim credinţa în moartea şi învierea Domnului Isus Hristos şi dovedim moartea noastră faţă de păcat şi hotărârea de a umbla într-o viaţă înnoită. Astfel noi Îl recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, devenim poporul Lui şi suntem primiţi ca membri ai bisericii Lui. Botezul este simbolul unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre şi al primirii Duhului Sfânt. El se face prin scufundare în apă şi este condiţionat de mărturisirea credinţei în Isus şi o dovadă a căinţei de păcat. El urmează după instruirea din Scripturi şi acceptarea învăţăturilor acestora. 24:45 Concluzii etice 24:46 Evenimentul spiritual cunoscut prin legământul botezului are trei faze importante: pocăinţa sau procesul de pregătire al legământului, crucificarea omului vechi, care este momentul crucial al evenimentului, şi învierea omului nou, ceea ce este începutul unui lung proces de transformare. 24:47 Pocăinţa este minunea harului divin, care începe prin trezirea conştiinţei asupra căreia acţionează Cuvântul lui Dumnezeu şi imboldul Spiritului Sfânt. Scopul şi conţinutul trezirii este întoarcerea, acea decizie care schimbă radical direcţia de mers în viaţă. 24:48 Crucificarea omului vechi este rezultatul unei adânci păreri de rău de păcatele săvârşite, o autocondamnare din cauza păcatelor săvârşite în trecut şi o hotărâre de a nu mai continua păcătuirea. În această stare deznădăjduită, păcătosul vede goliciunea sa morală şi neputinţa de a se îndrepta singur, ceea ce îl determină să se predea fără rezervă şi necondiţionat harului divin. Rezultatul este înfrânarea de către Duhul Sfânt a pasiunilor şi pornirilor firii pământeşti şi instituirea unui control sensibil al conştiinţei asupra firii crucificate. 24:49 Învierea omului este schimbarea autonomiei sau dependenţei de sine cu theotomia sau dependenţa totală de Dumnezeu. Învierea omului nou are trei semne de recunoaştere: a) lepădarea de sine; b) o dorinţă fierbinte de a trăi o viaţă sfântă; c) supunerea necondiţionată faţă de voinţa lui Dumnezeu şi o încredere nezdruncinată în puterea ocrotitoare de păcat a lui Dumnezeu. 24:50 Botezul nu este un act cultic care operează singur chiar şi în condiţiile unui legământ formal, fără conţinutul credinţei. Ca oricare legământ, şi botezul este condiţionat de loialitatea părţii contractante, şi în cazul întoarcerii în stare durabilă de trăire voită în păcat, legământul îşi pierde valabilitatea (Evrei 6,4-6). 24:51 Note suplimentare teologice 24:52 Mântuiţi sau botezaţi cu toată casa lor: Deoarece în Biblie nu se găseşte nici un text care să raporteze vreun botez infantil, unii se referă la cele cinci cazuri din Noul Testament când este vorba de "toată casa" unor convertiţi la creştinism, afirmându-se că în aceste cazuri putea fi vorba şi despre copii aflaţi în acele familii. Să vedem situaţiile concrete: 24:53 1. Corneliu. Îngerul i-a spus sutaşului că "vei fi mântuit tu şi casa ta" Fapte 11,14. În timpul vorbirii lui Petru, Duhul Sfânt S-a pogorât "peste toţi cei ce ascultau Cuvântul" (10,44). Petru, văzând fenomenul miraculos, "a poruncit să fie botezaţi… cei care au primit Duhul Sfânt" (10,48.47). Unui exeget nu-i pot scăpa aceste amănunte semnificative: au fost botezaţi toţi 24:54 191 24:55 care au primit Duhul Sfânt. Duhul Sfânt S-a pogorât asupra celor ce ascultau Cuvântul. Chiar dacă ar fi fost de faţă şi pruncii cu mamele lor, cine ar putea admite că aceşti prunci "au ascultat Cuvântul"? Pentru că a asculta Cuvântul presupune dorinţa de înţelegere şi colaborarea facultăţilor intelectuale. Cine ar putea admite aşa ceva în cazul pruncilor, fiind ei chiar şi nişte genii? 24:56 1. 2. Lidia "a fost botezată ea şi casa ei" (Fapte 16,15). Înainte Pavel a vorbit femeilor adunate laolaltă (v. 13). Lidiei "Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel" (v. 14). Se adeveresc şi în acest caz cuvintele lui Tertullian că "vestirea Cuvântului precede botezul", adică botezul este urmarea vestirii Cuvântului. Cum ar putea acesta fi valabil în cazul unor prunci? Apoi când Pavel a ieşit din temniţă, a intrat în casa Lidiei şi i-a mângâiat pe fraţii "din casa ei". Probabil fraţii erau îngrijoraţi din cauza arestării apostolului. S-ar putea presupune că nişte prunci ar fi putut fi îngrijoraţi din cauza celor petrecute cu Pavel? 24:57 2. 3. Temnicerul din Filipi "a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui" (Fapte 16,33). Dar mai înainte Pavel şi Sila "i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui cât şi tuturor celor din casa lui" 24:58 (v. 32). Dacă tuturor, atunci se presupune că şi eventualilor prunci! Dar cum ar fi putut înţelege aceştia ceva din vestirea Cuvântului? După botez, temnicerul "s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu" (v. 34). Ar fi prea de tot să presupunem că şi pruncii s-au bucurat că ei înşişi au crezut în Dumnezeu. 24:59 1. 4. Crisp, fruntaşul sinagogii din Corint, "a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui… şi au fost botezaţi" (Fapte 18,8). Dacă pruncii din casa lui Crisp au avut capacitatea să creadă şi ei, atunci, probabil, nu au putut fi exceptaţi nici de la botez. Dar în caz contrar?… 24:60 2. 5. Ştefana. Pavel recunoaşte că "da, am mai botezat şi casa lui Ştefana" (1 Cor. 1,16). Numai că la sfârşitul epistolei scrie despre cei botezaţi: "casa lui Ştefana… s-a pus cu totul în slujba sfinţilor" (1Cor. 16,15). Dacă se presupune că în casa lui Ştefana au fost botezaţi şi pruncii, atunci în ce fel s-au putut pune ei cu totul în slujba sfinţilor? Ce fel de prunci puteau să fie cei care puteau face un serviciu folositor membrilor majori ai comunităţii? 24:61 Botezul pruncilor în istoria bisericească: Adolf Harnack este de părere că "nu se găseşte o urmă sigură a botezului infantil în acea epocă (sec. II). Credinţa personală a fost o condiţie necesară".14) Apoi se face următoarea remarcă interesantă: "Origene (sec. III) a putut susţine uşor justificarea botezului infantil, deoarece el recunoaşte ceva păcătos în însăşi naşterea 24:62 192 24:63 trupească, deoarece el pretinde a cunoaşte şi păcatele comise într-o viaţă mai timpurie. Cea mai veche încercare de a justifica botezul infantil, prin urmare, se întoarce la o doctrină filozofică".15) Despre introducerea botezului pruncilor Loofs scrie că "botezul infantil prima dată poate fi dovedit la Irineu, însă e combătut de Tertullian, iar pentru Origene a fost o uzanţă apostolică".16) 24:64 Dar să-l ascultăm pe Tertullian, Quintus Septimius Florens (160-220), cum vorbeşte despre botezul copiilor: "Domnul a spus: 'Să nu-i opriţi de la Mine'. Să vină dar la Domnul când se fac mari, să vină când deja pot învăţa, când vor înţelege la cine trebuie să meargă; atunci să devină creştini când Îl pot recunoaşte pe Hristos. Această vârstă inocentă de ce s-ar grăbi pentru iertarea păcatelor? Oare, legea civică să fie mai prudentă faţă de prunci, că nu le dă în sarcină administrarea de bunuri pământeşti, iar noi să le punem în seamă pe cele dumnezeieşti? Cel puţin să ajungă până acolo să poată fi capabil să ceară mântuirea, şi să apară că i se dă aceasta unui solicitant".17) Ciprian (253) a fost de părere că un nou născut trebuie să fie botezat în cea de-a doua sau a treia zi. Dar mulţi dintre părinţii bisericii, ei înşişi, au fost botezaţi în plină maturitate. Înaintaşii lui Ambrozie, episcopul de Milano, au fost de mai bine de o sută de ani încreştinaţi, totuşi el s-a botezat la 34 de ani. Părinţii lui Hieronim erau creştini dalmaţieni, fiul lor a primit botezul la 20 ani. Grigore de Nazianz, fiul unui episcop, a fost botezat la 30 ani. Totuşi, el a considerat că la vârsta de trei ani copiii ar putea primi botezul, deoarece li s-au dezvoltat simţurile şi capacitatea de a vorbi. Vasile cel Mare sa născut într-o familie de martiri; s-a botezat după terminarea studiilor sale, iar Ioan Gură de Aur în timp ce era deja retor. Dar uzanţa de a boteza în pruncie s-a întărit, astfel că al doilea canon al Sinodului din Cartagena (418) spune răspicat: "Cine spune că pruncii nou născuţi nu trebuie botezaţi… să fie anatema".18) 24:65 a) În Evul Mediu: prin răspândirea botezului infantil s-a ridicat curentul care pretindea şi practica rebotezarea la majorat a celor botezaţi în pruncie. Împotriva lor au fost date decrete severe de către Teodosie cel Mare (379-395), Teodosie II (408-450) şi Iustinian I (527-265), prevăzând chiar executarea acestor eretici. Dar botezul credinţei făcut la majorat nu a putut fi curmat. Cei ce l-au practicat au fost valdenzii, chatarii, bogumilii, arnoldiştii, care în ciuda excomunicării, a prigonirii şi chiar a executării multora dintre ei, au reuşit să se menţină până în timpul reformaţiunii. Cunoaştem cazul lui Otto de Bamberg, supranumit "apostolul Pomeraniei", care a botezat majori prin imersiune, în jurul anului 1124. Despre discipolul lui Petru Abelard, numit Petru de Bruys, găsim că a predicat 20 de ani în sudul Franţei, rebotezând populaţia din districtul său. A fost ars pe rug în anul 1126.19) Arnold de Brescia a fost ars pentru acelaşi motiv în anul 1155, în Italia. Urmaşii lui se numeau arnoldişti. Fraţii boemi, rude spirituale cu valdenzii, botezau şi ei la majorat, şi până în anul 1535 rebotezau pe cei veniţi din biserica romană.20) 24:66 Botezul pruncilor s-a extins mai pronunţat după încreştinarea Europei. În timpul reformaţiunii a fost deja o uzanţă solidă. De prin jurul anului 1300 s-a răspândit botezul prin stropire şi nu prin scufundare. Alternându-se însăşi practica cultică, aceasta a generat o modificare corespunzătoare a teologiei sacramentale, apa primind o semnificaţie cu totul nouă în teologia sacramantală speculativă. Astfel "concepţia despre sacrament -scrie Harnack -a devenit mai magică şi chiar de aceea mai indignatoare".21) În administrarea botezului se pretindea că pruncul este absolvit de aşa-zisul păcat strămoşesc. 24:67 b) Aspectele mistice ale botezului medieval: Bineânţeles că nici botezul nu a putut scăpa de obiceiuri şi practici mistice ce au înflorit în cursul secolelor, prezentând pericolul unei sfinţiri exterioare urmărite în acest act. Încă în biserica martiră a început practicarea ungerii cu ulei după imersiune, şi primirea botezului prin punerea mâinilor. Apoi s-a introdus nu numai haina albă obligatorie pentru ceremonie, ci şi purtarea ei zilnică între Paşti şi Cincizecime, ca o expresie a curăţiri dobândite. Cam din sec. IV s-au introdus lumânările de botez, rostul cărora ar fi să exprime iluminarea lăuntrică a noilor botezaţi. În Evul Mediu treptat a fost despărţită punerea mâinilor de actul botezului, prima rămânând exclusiv în sarcina episcopului. Din acest obicei, completat progresiv de generalizarea botezului pruncilor, s-a născut "sacramentul" medieval numit firmung, preluat de protestantismul istoric din obiceiul "confirmării". Sinodul din Lyon, 1274, apoi cel din Florenţa, 1439, şi cel din Trident, 1562-1563, a stabilit vârsta minimă de 7 ani pentru firmung (confirmare). 24:68 c) Botezul şi reformaţiunea: Mişcarea botezării la majorat s-a ivit ca urmare directă a întoarcerii la bazele credinţei creştine enunţată de principiul "Sola Scriptura". Mişcarea a apărut ca o ramură secundară a reformaţiunii, care nu era unitară şi a produs mulţi martiri, a căror istorie a fost scrisă cu mult sânge. Nu este de mirare că unele grupări şi-au pierdut calmul şi au răspuns violenţei cu violenţă. 24:69 Zwingli la început s-a declarat împotriva botezului infantil, ca pe urmă să-l aprobe şi să dezaprobe botezul la majorat. Nici Luther n-a avut o poziţie fermă în problemă, căci din scrierile lui se pot cita opinii contradictorii. La început, înclina să admită nevoia manifestării credinţei ca o condiţie sine qua non a botezului (Vezi Grossen Katechismus, cap. "Von der Kindertaufe"; "Unde nu există credinţă, botezul rămâne un semn fără rod".). Tot pe acea vreme, el se împăca cu gândul imersiunii la botez. Dar mai târziu, ca şi în cazul doctrinei despre Cina Domnului, Luther s-a depărtat treptat de poziţiile primare şi s-a apropiat în teologia lui de teologia sacramantală catolică.22) Luther a ajuns până acolo să admită existenţa credinţei la prunci, dar fără ca ei să o poată manifesta, folosind falsul argument că nici noi nu suntem creştini în timp ce dormim! La aceste sofisticării lutheriene se referă Karl Barth, când conchide: "Ceea ce ar lipsi din credinţa copilului -în cazul că s-ar putea câtuşi de puţin conta pe ea -este chiar posibilitatea mărturisirii şi a solicitării botezului. Şi acest lucru nu poate fi omis din botez, pentru ca el să nu aibă caracterul unui act de constrângere".23) 24:70 Calvin a fost consecvent în favoarea botezului infantil. El, plecând de la analogia circumciziunii, considera că prin botez copilul este acceptat în legământul harului. În catehismul din Heidelberg se dă următoarea argumentaţie: "74. Trebuie botezaţi şi pruncii? Răspuns: Da, deoarece şi ei aparţin tot aşa de legământul şi biserica lui Dumnezeu, ca şi cei majori… de aceea prin botez, ca semnul legământului, şi ei trebuie introduşi în biserica creştină şi deosebiţi de copiii celor necredincioşi".24) 24:71 d) Botezul în teologia noureformatoare: Pornind dintr-o exegeză biblică fără prejudecăţi, teologia noureformatoare sau dialectică a lui Karl Barth (1886-1968) a generat o nouă teologie sacramentală, de la a cărei reverberaţii nu s-a putut feri nici teologia catolică contemporană. Chiar şi în bisericile vechi, tradiţionaliste se ridică tot mai accentuat întrebarea dacă pot fi botezaţi pruncii care sunt incapabili de o mărturisire personală? 24:72 Ultima carte teologică a lui Barth a fost un studiu amplu despre botezul biblic. El a prevăzut opoziţia de care se va lovi această lucrare chiar în sânul bisericii de care aparţine el, motiv pentru care scrie în prefaţă: "Parcă prevăd că prin această lucrare voi recâştiga iarăşi acea singurătate de care m-am bucurat cu 50 de ani în urmă… Fie şi aşa! Va veni ziua când şi în această problemă mi se va da dreptate!". 24:73 În cele ce urmează vom căuta să schiţăm câteva idei principale din concluziile lui Karl Barth: 24:74 "Cufundarea infantilă (Baptismus Infantium) este botezul acelora cărora înainte de actul cultic nu avem nimic de spus, căci încă nu pot spune nimic şi nici nu pot fi întrebaţi dacă doresc acest lucru sau că ar fi pregătiţi pentru el, fără să fie făcuţi responsabili; pe scurt: (botezul) este o formă pur pasivă din raţiunea că au fost procreaţi de părinţi creştini. Actualmente doctrina despre botez în toate cultele mari, înţelegând şi biserica noastră reformată -nu numai că are o lipsă, dar reprezintă chiar un vid, iar practica botezului ce se referă la doctrină este pur abstractă. Într-adevăr, nici exegetic, nici dogmatic nu poate fi demonstrat că, potrivit instituirii botezului, candidatul reprezintă doar obiectul acţiunii. Din contră, el este şi factor, de aceea -indiferent de vârsta la care s-ar afla -nu poate fi 'infantil'."25) 24:75 Barth susţine că prin omiterea mărturisirii personale şi a solicitării personale, botezul infant are un caracter de constrângere care, după expresia sa, "urlă după o întregire (Nachholung) şi 24:76 o completare (Ergänzung) dată în confirmaţiune ca o autentificare a legământului botezului… Astfel, putem vorbi despre un botez întreg sau despre unul numai pe jumătate?"26) 24:77 Căutând cauzele care au generat această practică nebiblică, Barth consideră că motivul penetrant al botezului infantil se află în afara obiectului însuşi. S-a căutat cu orice preţ să se menţină "Corpus Christianum" ce se vroia a fi ceea ce numim "biserica populară, care să subziste ca biserică de stat şi de masă. Dar natural, aceasta nu este o bază legitimă. De aceea trebuie înlăturat botezul pruncilor, reaşezându-se pe o bază justă această instituţie… Botezul corespunzător poate fi numai botezul aceluia care mărturiseşte şi se decide liber pentru acest act şi nu botezul minorului."27) 24:78 Paul Althaus, referindu-se la progresele exegetice realizate în acest sens de teologia barthiană, recunoaşte că "botezul pruncilor nu este poruncit sau dovedit expres în Noul Testament… Karl Barth atacă în mod just botezul copiilor".28) 24:79 "Ex opere operato": "Operează prin actul în sine" -este vestita teză a lui Optat de Mileve, episcop african, istoricianul schizmei donatiste din sec. IV şi V. Teza sa admite că puterea 196 24:80 sacramentului constă în însăşi puterea semnului deservit, care îi conferă un caracter de neşters (caracter indelebilis) celui căruia i s-a administrat sacramentul (botez, mir, hirotonire, etc.). În principiu, protestantismul refuză această teză, dar să cugetăm asupra semnificaţiei următoarei declaraţii spicuite dintr-un curs de teologie sistematică reformată: "Botezul este singular, care altoieşte în biserica creştină universală; puterea botezului odată săvârşit rămâne pentru întreaga viaţă."29) Dacă stăm să ne gândim că autorul se referă la botezul infantil, ne permitem să punem întrebarea cu şovăirea cuvenită: totuşi, ex opere operato?… 24:81 1) 6 M., 91. 24:82 2) H.L.L., 78. 24:83 3) 4 M, 42, 43. 24:84 4) H.L.L., 74. 24:85 5) M.S. 148, 1897, citat în S.D.A. 6 B.C., 1075. 24:86 6) M.S. 27, 1900, citat în S.D.A. 6 B.C., 1075. 24:87 7) Construcţia prepoziţională "eis to" din acest text introduce un compliment care exprimă 24:88 locul sau direcţia acţiunii. Comentatorii înclină că a fi scufundaţi în numele Trinităţii înseamnă 24:89 a ni se face loc, a fi introduşi în familia cerească. 8) M.S. 27, 1900, citat în 6 B.C., 1075. 9) 6 M., 91. 10) Idem, 92. 11) În versiunea greacă LXX apare prima dată acest termen în textul din 2 Regi 5,14. Textul 24:90 ebraic "vaiitbol haiordan şebet pöamim" (şi s-a scufundat în Iordan de şapte ori) foloseşte termenul de tabal = a scufunda, tradus în greceşte prin "baptizein" (inf.), ce a devenit în Noul Testament termenul tehnic al botezului, -Genesius, op. cit., 307. 24:91 12) Statutul A.Z.Ş., Mărturisirea de credinţă, par. 7, 28. 24:92 13) Idem, par. 7, 28. 24:93 14) Adolf Harnack, Dogmengeschichte, I, 150. 24:94 15) Idem, 358. 24:95 16) Dogmengeschichte, 1906, 212. 24:96 17) Tertullian, De baptismo, XVIII, 5. 24:97 18) Walter Eberthardt, Des Christen Lehre und Leben, Berlin, 1960, 314. 24:98 19) A.H. Newman, op. cit., I, 560. 24:99 20) Idem, I, 597. 24:100 21) A. Harnack, Lehrbuch der Dogmengeschichte, III, 544. 24:101 22) Johannes Warns, Die Taufe. Kassel, 1922, 72: "Cu aceasta Luther a ajuns iarăşi la 24:102 noţiunea catolică a sacramentului". -Trebuie amintit că poziţia nerezonabilă a lui Luther, atât în problema Cinei Domnului, cât şi în problema botezului, a provocat multe răni în sânul reformaţiunii şi a scindat protestantismul. 24:103 23) Karl Barth, Die kirchliche Lehre von der Taufe, Zürich, 1943, 34. 24:104 24) A heidelbergi káté, 59-60. 24:105 25) Die Kirchliche Lehre von der Taufe, 29. 24:106 26) Idem, 34-35. 24:107 27) Idem, 39. 24:108 28) Paul Althaus, Die christliche Wahrheit, Gütersloh, 1952, III, 348. 24:109 29) Geréb Pá, op. cit., II, 112. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: