23:4 În capitolul despre Revelaţie am văzut că Dumnezeu -în dorinţa Sa de a comunica cu oamenii păcătoşi -a fost nevoit să-Şi "îmbrace" revelaţia voinţei Sale slăvită în vorbirea nedesăvârşită a graiului omenesc. Cei care au vorbit în numele lui Dumnezeu au fost numiţi profeţi. În Vechiul Testament termenul folosit pentru a defini pe profet era "nabi",2) iar în Noul Testament "prophétes".3) În sens biblic prin numele de profet înţelegem mai mult decât exprimă sensul lexical al cuvântului, deoarece profetizarea lucrurilor viitoare a fost numai unul dintre elementele componente ale activităţii unui profet şi nu exprimă complexitatea chemării.