English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Doctrina Adventista / Web / Manualul Doctrinelor Biblice AZS

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Manualul Doctrinelor Biblice AZS, 23


23:1 19. Spiritul Profeţiei

23:2 De memorizat: "Dar printr-un prooroc a scos Domnul pe Israel din Egipt şi printr-un prooroc a fost păzit Israel." Osea 12,13.

23:3 Introducere: "Profeţia este o minune a cunoştinţei, o declaraţie sau reprezentare a unor lucruri viitoare, care sunt mai presus de puterea omului de pătrundere, de a discerne şi calcula şi este dovada cea mai puternică a comuniunii supranaturale cu Dumnezeirea, a adevărului unei revelaţii primite din partea lui Dumnezeu."1)

23:4 În capitolul despre Revelaţie am văzut că Dumnezeu -în dorinţa Sa de a comunica cu oamenii păcătoşi -a fost nevoit să-Şi "îmbrace" revelaţia voinţei Sale slăvită în vorbirea nedesăvârşită a graiului omenesc. Cei care au vorbit în numele lui Dumnezeu au fost numiţi profeţi. În Vechiul Testament termenul folosit pentru a defini pe profet era "nabi",2) iar în Noul Testament "prophétes".3) În sens biblic prin numele de profet înţelegem mai mult decât exprimă sensul lexical al cuvântului, deoarece profetizarea lucrurilor viitoare a fost numai unul dintre elementele componente ale activităţii unui profet şi nu exprimă complexitatea chemării.

23:5 I. Darul profetic în Biblie

23:6 1. Ce însemna un prooroc în Vechiul Testament? Deut. 18,18.

23:7 Notă: Profeţii Vechiului Testament aveau un rol cu totul deosebit în relaţiile lui Dumnezeu cu poporul Israel. Ei aveau o misiune specială şi unică, cu totul diferită de activitatea altor personalităţi religioase pe care le cunoaştem în istoria religiilor orientale.

23:8 Se pot defini trei perioade ale activităţii profeţilor:

23:9 a) În faza de început a acestei activităţi întâlnim următoarele nume: Avraam, Moise, Samuel, Hulda, Natan, Gad, Ahia, Şemaia, Mica, fiul lui Iemla, etc. În această perioadă proorocul se numea şi văzător (1 Sam. 9,9).4) Perioada aceasta de început s-a întins pe o durată de 700-800 de ani.

23:10 b) În cea de-a doua perioadă are loc activitatea profeţilor făcători de minuni: Ilie şi Elisei, în sec. IX în.Hr.

23:11 c) Din sec. VIII începe perioada profeţilor literaţi (scriitori), cărora canonul ebraic le spune "profeţii târzii".

23:12 2. Care a fost motivul pentru care Dumnezeu S-a folosit de profeţi? Prov. 29,18.

23:13 Notă: "Dumnezeu a fost totdeauna categoric atunci când a tratat nelegiuirea. În vechime, El a trimis pe profeţii Săi ca să avertizeze pe cei vinovaţi, denunţându-le păcatele şi rostind sentinţe asupra lor."5)

23:14 După captivitatea babiloniană au urmat câteva secole ale "tăcerii profetice", perioada dintre canonul Vechiului Testament şi cel a Noului Testament. Primul mare profet care a curmat lunga tăcere profetică a fost Ioan Botezătorul. "Predicarea lui Ioan ajunsese să stăpânească cu atâta putere naţiunea întreagă, încât era nevoie ca autorităţile religioase să se intereseze de ea… De multă vreme nu mai fusese profet în Israel; de multă vreme nu mai trăise lumea o reformaţiune ca aceea care era acum în creştere."6)

23:15 3. Printre darurile spirituale date bisericii, întâlnim şi darul proorociei: 1 Cor. 12,10-11.28; Rom. 12,6.

23:16 Notă: Proorocii bisericii apostolice nu erau neapărat persoane investite cu slujbe oficiale în comunitate, ci, asemenea profeţilor liberi din Vechiul Testament, erau chemaţi şi inspiraţi de Duhul Sfânt în scopuri sfinte, pentru zidirea corpului lui Hristos.

23:17 2. 4. Care sunt cele trei scopuri pentru care a fost chemată la viaţă proorocia în viaţa bisericii creştine? 1 Cor. 14,3.

23:18 Notă: Verbul "prophetazo" are şi înţelesul de interpretare a Scripturilor sub influenţa directă a Duhului Sfânt (vezi nota nr. 3, subsol). Dar aceasta nu poate fi echivalată cu predicarea Cuvântului. În predică succesul depinde de conlucrarea factorului uman cu cel divin, deoarece presupune o pregătire anterioară. Manifestarea darului profetic nu necesită nici o pregătire intelectuală, fiind condiţionată numai de pregătirea moral-spirituală, de predarea şi supunerea necondiţionată a uneltei umane, factorului divin.

23:19 După o abundentă manifestare a darului profetic în biserica apostolică, în ciuda unor susţineri, a fost planul lui Dumnezeu acela ca darul profetic să rămână, să existe de-a lungul veacurilor în lume, este adevărat de intensităţi diferite, dar el n-a lipsit niciodată. sunt suficiente mărturii istorice ce merg până în secolul al XVIII-lea, despre existenţa şi manifestarea acestui dar în mijlocul celor ce au slujit lui Dumnezeu. Inspiraţia divină ne spune: "În fiecare generaţie Dumnezeu a trimis pe servii Săi să mustre păcatele din lume şi biserică… Spiritul lui Dumnezeu veni asupră-le", determinându-i să facă lucrarea ce le-a fost dată (T.V., 549). Nu se poate vorbi de o "tăcere profetică" după secolul I şi până în secolul al XIX-lea, ci despre o activitate mai puţin spectaculoasă, dar care a existat totdeauna, Dumnezeu având totdeauna slujitorii Săi, carea aduceau la îndeplinire lucrarea şi planurile Sale.

23:20 II. Manifestarea darului profetic în biserica rămăşiţei

23:21 1. Cum a fost profetizată manifestarea darului profetic în biserica rămăşiţei? Apoc. 12,17; 19,10 u.p.

23:22 Notă: Manifestarea darului profetic vizează direct biserica rămăşiţei. De timpuriu chiar, în Mişcarea millerită avem rapoarte despre manifestarea acestui dar. Astfel în anul 1842, în Boston, Mass., un pastor elocvent al mişcării millerite, un bărbat pregătit, William Foy, a primit două viziuni despre a doua venire a lui Hristos. Pentru un timp el a spus şi altora cele descoperite în aceste viziuni. În anul 1844, el a primit cea de-a treia viziune în care a văzut trei platforme sau scări, cea de-a treia se sfârşea în poarta sfântului oraş din ceruri. Pentru el viziunea a fost inexplicabilă şi neputând înţelege lumina transmisă, având în vedere credinţa neclintită în imediata revenire a Domnului, a părăsit chemarea şi lucrarea sa. În 1845, W. Foy a auzit relatări despre viziunile legate de cele trei solii îngereşti, dar puţin după aceea a fost răpus de o boală.7)

23:23 "Cam pe vremea aceea, locuia în Poland, Maine, un tânăr care se numea Hazen Foss şi care credea ferm că Domnul va veni în ziua a zecea din luna a şaptea. El era un om cu înfăţişare distinsă, cu exprimare plăcută şi destul de bine educat. Cu câteva săptămâni înainte de încheierea 'strigătului de la miezul nopţii', Domnul S-a apropiat de el şi i-a dat o viziune în care i s-a arătat călătoria poporului advent spre oraşul lui Dumnezeu, cu pericolele care îl

23:24 177

23:25 aşteptau. A primit câteva solii de avertizare pe care el trebuia să le transmită şi totodată a putut să vadă încercările şi persecuţiile prin care trebuia să treacă el, dacă va reda cu credincioşie cele văzute. La fel ca în cazul lui W. Foy, i s-au arătat trei trepte prin care poporul lui Dumnezeu va ajunge cu totul pe cărarea care duce la cetatea sfântă. Fiind un adept ferm al dictonului că Domnul vine 'ân câteva zile' (cum cântau ei), partea viziunii referitoare la cele trei trepte i s-a părut inexplicabilă; şi fiind din natură un om mândru s-a sustras de la povară, refuzând s-o relateze. Viziunea a fost repetată şi a doua oară, precizându-se că dacă va continua să refuze transmiterea celor văzute, povara va fi luată de la el şi dată unuia dintre cei mai slabi copii ai lui Dumnezeu, unul care va reda cu credincioşie cele relatate de Domnul. El a refuzat din nou. Atunci a primit a treia viziune prin care i s-a comunicat că fusese eliberat şi că povara a fost pusă asupra celei mai slabe dintre cei slabi, care va împlini porunca Domnului."8)

23:26 2. Cum s-a adeverit revelaţia dată prin apostolul Pavel şi descoperirea dată lui Hazen Foss, prin alegerea Ellenei G. Harmon? 1 Cor. 1,27-29.

23:27 Notă: "Domnul a ales propriul Său intrument pentru acest scop, separând ca reprezentantă a Sa pe cineva care nu numai că s-a predat cu totul Lui, dar a cărei viaţă tremura în balanţă ca 'cea mai slabă dintre cei slabi'. După două luni de la acea dată, d-ra Ellen G. Harmon, din Portland Maine, atunci având doar şaptesprezece ani, a început să primească descoperiri de la Domnul."9)

23:28 Prima ei viziune a fost dată într-o dimineaţă a lunii decembrie 1848, cu ocazia altarului familial ţinut în familia Haines. Ea este descrisă în cartea "Experienţe şi viziuni", pag. 23-29.

23:29 Ellen Gould Harmon, prin căsătorie White, s-a născut într-o familie de metodişti în Gorham, Maine, la 26 noiembrie 1827. Avea doar 11 ani când s-a întors la Domnul, iar peste un an a primit legământul botezului în comunitatea metodistă. În 1836, la vârsta de 9 ani a avut un accident, care a influenţat starea sănătăţii ei pentru toată viaţa. O fată a lovit-o cu o piatră în nas, ea a căzut în nesimţire şi în urma leziunilor, orice concentrare o aducea în pragul leşinului. Nu a mai putut continua studiile şcolare. Împreună cu părinţii ei, a îmbrăţişat solia vestită de mişcarea millerită. Ea a fost supravieţuitoarea marii decepţii din 22 octombrie 1844, după care a fost chemată să lucreze pentru zidirea, sfătuirea şi mângâierea bisericii rămăşiţei abia ieşită din chinurile naşterii marii decepţii. În ziua de 30 august 1846 s-a căsătorit cu James Springer

23:30 178

23:31 White (1821-1881), unul din fondatorii Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Până la decesul ei, survenit la vârsta de 87 de ani, Ellen G. White a produs un tezaur de peste o sută de mii pagini de manuscris. Cele 54 de volume tipărite din aceste manuscrise înseamnă mai mult de 30.000 pagini tipărite. Ea a decedat la Elmshaven, la trei mile de S.T. Helena, California, în ziua de vineri, 16 iulie 1915 şi a fost depusă la mormântul soţului ei din Battle Creek, în ziua de sâmbătă, 24 iulie 1915. Ellen G. White doarme tăcută şi liniştită în mormântul ei. Fiinţa ei plăpândă şi predispusă suferinţei şi-a pierdut graiul. Dar scrierile ei vorbesc despre Isus Hristos, Mântuitorul nostru, în mai mult de trei sute limbi, în multe milioane de exemplare. A fost cu adevărat ceea ce Edith Dean a denumit "port-vocea lui Dumnezeu".10)

23:32 3. Care fapt a fost demonstrat prin activitatea Spiritului Profetic? 1 Cor. 1,6-8.

23:33 Notă: La început seria comentariilor biblice (Patriarhi şi Profeţi, Profeţi şi Regi, Hristos Lumina Lumii, Faptele Apostolilor şi Marea Luptă) au fost socotite ca formând "Spiritul Profetic". Astăzi toate scrierile Ellenei G. White se încadrează în această denumire.

23:34 4. Care sunt criteriile de recunoaştere ale darului profetic?

23:35 a) Soliile lui sunt de acord cu Scriptura: Isaia 8,20.

23:36 b) Mărturiseşte întruparea şi divinitatea lui Hristos: 1 Ioan 4,2-6.

23:37 c) Nu se înalţă de sine, ci pe Hristos: 2 Cor. 10,5.

23:38 d) Nu măguleşte, ci mustră păcatul: Ieremia 23,16.17.

23:39 e) Viaţa şi roadele profetului indică izvorul descoperirii: Mat. 7,15-20.

23:40 f) Calitatea sa este confirmată de împlinirea profeţiilor lui: Deut. 18,21-22; Ieremia 28,9.

23:41 Adventişii de Ziua a Şaptea sunt convinşi că viaţa, lucrarea şi scrierile Ellenei G. White

23:42 corespund pe deplin acestor criterii.

23:43 III. Autoritatea Scripturilor şi autoritatea Spiritului Profetic

23:44 1. Poate fi lărgit canonul biblic cu scrieri egale în autoritate cu Scripturile? Deut. 4,2; Prov. 30,5-6; Apoc. 22,18-19.

23:45 Notă: Adventiştii de Ziua a Şaptea văd esenţa reformaţiunii în întoarcerea la singura autoritate primară a Scripturii exprimată în principiul reformator "Sola Scriptura". Adventiştii stau ferm pe această poziţie, fapt ilustrat de următoarele citate:

23:46 "În zilele noastre se vede o mare îndepărtare de la doctrinele şi preceptele Scripturilor şi este nevoie de o întoarcere la marele principiu protestant 'Biblia şi numai Biblia', ca regulă de credinţă şi datorie."11)

23:47 "Sfintele Scripturi trebuie primite ca o descoperire a voinţei Lui, plină de autoritate şi lipsită de greşeli."12)

23:48 Ellen G. White nu a considerat scrierile ei ca un adaos la Scripturi. Ea spunea: "Fratele J. a încurcat minţile căutând să înfăţişeze lucrurile ca şi când lumina dată de Dumnezeu prin Mărturii ar fi un adaos la Cuvântul lui Dumnezeu. El prezintă însă faptele într-o lumină falsă. Dumnezeu a găsit de bine ca pe calea aceasta să atragă atenţia poporului Său la Cuvântul Lui şi să îi dea o mai bună înţelegerea a acestuia."13)

23:49 Importanţa Spiritului Profetic pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea nu constă în minunile care i-ar dovedi autoritatea, nici într-un volum uriaş de scrieri, nici în maniera în care este scris şi nici în elocvenţa lui, ci în acea extraordinară claritate cu care el atrage atenţia credincioşilor asupra revelaţiei biblice, în latura ei actuală, pentru timpul şi lucrarea bisericii rămăşiţei, pregătind un popor pentru venirea Fiului lui Dumnezeu.

23:50 R e p e t i ţ i e

23:51 1. Cum a înţeles Dumnezeu să-Şi perpetueze conducerea în biserica Sa?

23:52 Răspuns: Dumnezeu nu a înfiinţat o ierarhie, ci prin darurile spirituale pe care le-a împărţit Duhul Sfânt în biserică, a chemat slujbaşi care să îndeplinească anumite însărcinări pentru zidirea Corpului lui Hristos.

23:53 1. 2. Cu ce scop a fost dat darul proorociei?

23:54 Răspuns: Darul proorociei a fost dat pentru zidirea, sfătuirea şi mângâierea bisericii.

23:55 2. 3. Prin cine s-a manifestat acest dar în biserica rămăşiţei?

23:56 Răspuns: Darul Spiritului Profetic s-a manifestat în ultima biserică în activitatea profetică a Ellenei G. White, caracterizată ca fiind "cea mai slabă dintre cei slabi". Domnul a trimis prin dânsa mărturii, mustrări, sfaturi şi lumină pentru lămurirea marilor adevăruri revelate în Scripturi, îndeosebi cele care vizează timpul şi activitatea bisericii rămăşiţei.

23:57 4. Care este raportul dintre Biblie şi Spiritul Profetic?

23:58 Răspuns: După cum însăşi E.G. White s-a exprimat, credem că scrierile ei nu constituie un

23:59 adaos la canonul Bibliei şi ele nu sunt egale cu Biblia. Adventiştii cred că Spiritul Profetic 180

23:60 reprezintă un comentariu autentic şi inspirat al Scripturii, fapt care îi conferă o autoritate biblică. Este lumina cea mică care îşi îndreaptă fascicolul ei de lumină asupra luminii celei mari -Biblia.

23:61 5. Care este raportul dintre autoritatea Scripturii şi cea a Spiritului Profetic?

23:62 Răspuns: Deoarece recunoaşterea darurilor spirituale decurge din autoritatea Bibliei, şi autoritatea Spiritului Profetic subzistă în acea recunoaştere pe care i-o conferă Sfânta Scriptură. Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că Biblia are autoritate primară, iar Spiritul Profetic are autoritate secundară, subordonată Scripturii şi controlată de ea.

23:63 Concluzii dogmatice

23:64 Domnul a acordat bisericii Sale în fiecare epocă daruri spirituale pentru ca fiecare membru al ei să fie folosit în serviciul iubirii pentru binele bisericii şi al omenirii. Date prin intermediul Spiritului Sfânt, darurile asigură capacităţile, talentele şi înzestrările necesare bisericii pentru împlinirea funcţiunilor ei rânduite de Dumnezeu.

23:65 Unul dintre darurile Spiritului Sfânt este darul profetic. El este semnul specific al recunoaşterii bisericii rămăşiţei şi s-a manifestat prin lucrarea Ellenei G. White. Fiind mesagera Domnului, scrierile ei sunt o continuă şi autorizată sursă a adevărului pentru a zidi, sfătui şi mângâia biserica în diferitele situaţii întâmpinate, în cursul săvârşirii mandatului ei universal. Spiritul Profetic nu constituie un adaos la canonul biblic şi, raportat acestuia, el se află într-un raport de subordonare şi condiţionare faţă de Scripturi.

23:66 În lunga istorie a bisericii creştine, problema autorităţii în biserică a fost una dintre cele mai spinoase probleme ale credinţei creştine. Vorbind despre autoritate înţelegem că în cadrul bisericii un for este într-un raport de prioritate faţă de alte foruri, privind apropierea lor de Capul bisericii, Isus Hristos. În biserica creştină, atât Scriptura cât şi darurile spirituale sau slujbaşii chemaţi în diferite servicii cultice sunt investiţi de Dumnezeu cu autoritate. Dar trebuie clarificat raportul dintre autorităţi pentru a vedea clar subordonările şi a nu crea supraordonări sau paralelisme nebiblice.

23:67 Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că în biserica rămăşiţei numai Scriptura este autoritate primară, necondiţionată, nemijlocită şi esenţială. Astfel, raportat la Scripturi, ei cred că Spiritul 181

23:68 Profetic are autoritate secundară, condiţionată şi mijlocită de Scripturi, o autoritate în formă şi nu în conţinut, deoarece -în esenţă -nu poate spune nimic nou, ceea ce nu ar avea nevoie de girul unui "aşa zice Domnul" al Scripturii.

23:69 Adventiştii nu au două Biblii, ci una singură, al cărei cel mai original şi cel mai autorizat comentariu inspirat îl constituie scrierile Spiritului Profetic. Astfel, biserica adventă, ca o continuare a reformaţiunii, nu a lepădat principiul reformator "Sola Scriptura", şi susţine că darurile Spiritului Sfânt, manifestate în cadrul ei, nu subminează autoritatea Bibliei, deoarece sunt condiţionate de ea şi au ca scop, în fapt şi în principiu, întărirea autorităţii şi a prestigiului Scripturii, ca mărturie primară a revelaţiei lui Dumnezeu.

23:70 Concluzii etice

23:71 Faţă de Spiritul Profetic sunt posibile trei poziţii: cea a subestimării, a supraestimării sau a estimării lui biblice. În primul caz este vorba de necredinţă faţă de darurile spirituale care au valabilitate permanentă în biserică. În cel de-al doilea caz avem de-a face cu fenomenul periculos al fanatismului care denaturează credinţa, o face ineficientă în viaţa fanaticului şi dăunătoare pentru mediul cu care vine în contact. Singura poziţie sănătoasă este cea a evaluării darului în sens biblic. Aici se cade a fi subliniat gândul că folosirea corectă a scrierilor Spiritului Profetic este în primul rând aceea de a fi considerat ca sfătuitor personal. Orice folosire insidioasă, tendenţioasă, voit condamnatoare a acestor scrieri, contravine cu spiritul lor şi denaturează scopul pentru care au fost scrise.

23:72 Nu putem uita faptul că Satana nu a lăsat nici acest domeniu al darurilor în afara atenţiei lui. Poate pe nici un tărâm nu a făcut atâtea victime ca în privinţa darurilor spirituale. Metoda sa preferată este de a imita, a contraface şi a denatura adevăratele daruri. Mântuitorul ne-a făcut atenţi cu privire la înmulţirea manifestărilor proorocilor falşi din vremea sfârşitului (Matei 24,11.24). Duşmanul sufletelor încearcă să se substituie şi să devină "înger de lumină" (2Cor. 11,13-15). Rareori există monede preţioase fără încercarea de a fi falsificate. Dar existenţa monedelor false ne face atenţi să le primim numai pe cele adevărate. Astfel şi existenţa profeţilor falşi ne convinge că trebuie să existe şi profeţi adevăraţi. Credincioşii sinceri vor recunoaşte din Scripturi manifestările autentice şi le vor deosebi de cele false.

23:73 Note suplimentare teologice

23:74 Spiritul Profeţiei: "To pneüma tes propheteias" (Apoc. 19,10) apare în această formă doar o singură dată în Noul Testament. El a devenit termen tehnic în teologia adventistă, care exprimă descoperirile date de Dumnezeu ultimei biserici prin intermediul Ellenei G. White. William A. Spicer14) arată că rădăcina tuturor factorilor principali care au contribuit la formarea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea se localizează în timp în anul 1844. În New Hampshire, New England, un grup de credincioşi au început să serbeze Sabatul. În octombrie 1844, un alt grup a primit lumina despre sanctuar şi judecata de cercetare. În decembrie 1844, în Portland, Maine, s-a manifestat darul Spiritului Profetic. Iată trei piloni importanţi care formează adevărurile cele mai specifice pe care le mărturiseşte biserica rămăşiţei.

23:75 Refuzul lui Hazen Foss şi lepădarea lui: Am văzut în citatul notei nr. II/1 cum a fost chemat

23:76 H. Foss şi cum a respins însărcinarea de a vorbi bisericii în numele lui Dumnezeu. Într-una din acele zile H. Foss a fost cuprins de un sentiment ciudat şi a auzit o voce care i se adresa astfel: "Tu ai întristat din cale afară Spiritul Domnului"15) Foss a încercat să comunice descoperirea într-una din adunările millerite, dar nu a reuşit să-şi amintească de viziune. După câteva încercări nereuşite, disperat a strigat: "S-a dus; nu pot spune nimic. Spiritul Domnului m-a părăsit."16) În decembrie, tânăra Ellen Harmon a primit prima ei viziune. Nu ştia nimic despre experienţa lui H. Foss. În februarie 1845, aflându-se în Poland, Maine (la 30 mile nord de Portland), a fost rugată să-şi relateze viziunea ei. Fiind invitaţi şi H. Foss, el nu s-a arătat în public, ci a ascultat relatările tinerei Harmon stând afară în faţa uşii închise. În ziua următoare

23:77 E.G. Harmon a fost invitată la sora lui Foss, unde a avut o întrevedere cu Hazen Foss, predecesorul darului profetic. Despre această întâlnire, E.G. White -mai târziu -într-o scrisoare personală scria că Foss i-a declarat următoarele: "Ellen… Domnul mi-a dat o solie să o duc poporului Său, dar eu, aflând consecinţele ei, am refuzat-o. Am fost mândru, nu m-am putut împăca cu decepţia. Am murmurat împotriva lui Dumnezeu şi-mi doream moartea. Atunci am simţit un sentiment ciudat ce m-a învăluit. De azi înainte voi fi mort pentru lucrurile spirituale. Te-am auzit vorbind seara trecută. Cred că viziunea a fost luată de la mine şi ţi-a

23:78 183

23:79 fost dată ţie. Nu refuza să asculţi de Dumnezeu, căci ai putea să-ţi pericliteze sufletul. sunt un om pierdut. Eşti aleasa lui Dumnezeu; fii credincioasă în a-ţi face datoria şi cununa pe care aş fi putut s-o am o vei primi".17) sunt cuvintele teribile ale unui om care era convins că a fost lepădat. Foss a trăit până în 1893, dar nu a mai manifestat interes pentru problemele religioase. H. Foss, pe lângă sincera încurajare pe care i-a dat-o tinerei E.G. Harmon a avut o contribuţie majoră la recunoaşterea darului profetic manifestat în activitatea acestei tinere, făcând cunoscut că darul care i-a fost luat va fi dat "celei mai slabe dintre cei slabi".

23:80 Calităţile şi metodele de lucru ale E.G. White: Fiind o femeie aproape neinstruită, lucrarea ei monumentală a ridicat multe întrebări şi a generat multe critici la adresa ei. Unii credeau că nu ştie să scrie corect, cum a fost de exemplu o doamnă din Australia care, după o expunere a Ellenei G. White în acea ţară, a cerut notiţele acesteia ca să le examineze acasă, dacă sunt scrise corect. Înapoindu-i notiţele, doamna i-a spus: "Am auzit din partea unor critici neprietenoşi că dvs. nu ştiţi să scrieţi corect englezeşte. Dar aici am văzut scrisul propriei dvs. mâini, găsindu-l într-o engleză corectă. Criticii dvs. sunt nedrepţi".18) Când şi cum a învăţat ea să scrie corect, dacă nu a avut ocazia să studieze temeinic? Nu este nici o taină, nici chiar vreo minune la mijloc. Profesorul ei a fost soţul ei, iar călătoriile lungi au fost folosite pentru stilizarea materialelor. "Am călătorit imens -scria ea. Câteodată am primit lumină în timpul nopţii, altă dată ziua, în faţa unor adunări mari. Instrucţiunile pe care le-am primit în viziune au fost aşternute pe hârtie cu conştiinciozitate, de îndată ce am avut timp sau putere pentru lucru. După aceea am examinat materialul împreună cu soţul meu, corectând greşelile gramaticale şi eliminând repetările inutile. Apoi a fost copiat cu grijă pentru persoanele interesate sau pentru tipar."19)

23:81 Ar putea surprinde pe cineva că textele Ellenei G. White au fost cizelate. N-a scris ea prin inspiraţie verbală? Metoda de lucru ne-o relatează chiar dânsa: "Cuvintele pe care le folosesc pentru a descrie ceea ce am văzut sunt ale mele proprii, afară de acelea care mi-au fost spuse de un înger, şi pe care le închid totdeauna în semnele citării".20)

23:82 În ciuda sănătăţii ei şubrede (plămânul drept era aproape distrus), avea o sârguinţă de invidiat. Când scria dânsa? Iată ce ne relatează la vârsta de 69 ani, în anul 1896:

23:83 "Niciodată n-am avut o sănătate mai bună ca acum şi niciodată n-am muncit mai mult scriind. Mă scol la trei dimineaţa şi nu dorm deloc ziua. Adesea mă deştept şi la ora unu, mă scol chiar şi la ora 12, să scriu cele ce mi-au venit în minte".21)

23:84 În ultimele decenii, Ellen G. White folosea o anumită hârtie tip, o cerneală roşie, şi corectările le făcea astfel ca să se poată citi cuvântul corectat. Nu lăsa să se facă vreo corectură de mână străină. Înainte de moarte ea a aranjat, cusut şi parafat manuscrisele ei, care sunt păstrate în seifurile Fundaţiei White şi ocrotite de orice deteriorare.

23:85 Succesiunea profetică a Ellenei G. White: După stingerea din viaţă a "port-vocii" lui Dumnezeu s-au ridicat mai mulţi pretendenţi la succesiunea spirituală a ei, atât din cadrul bisericii, cât şi din afara ei. Cea care a avut eşecul cel mai răsunător a fost o oarecare Margaret H. Rowen, dedată chiar la falsuri în manuscrisele bine păzite ale E.G. White, dar înşelătoria a fost lesne dovedită şi neutralizată. Vor mai veni, oare, profeţi? Mulţi şi-au pus această întrebare încă în viaţă fiind mesagera lui Dumnezeu. Răspunsul ei a fost plin de încredere în conducerea divină: "Fie că trăiesc sau nu, scrierile mele vor vorbi totdeauna şi influenţa lor va dăinui cât va exista pământul".22) Aceasta, totuşi nu exclude posibilitatea ca Domnul, dacă va vedea necesar, să Se manifeste din nou prin darul proorociei. Criteriile recunoaşterii darului autentic rămân aceleaşi. Să fim, însă, foarte atenţi căci -deocamdată -abundă proorocii falşi!

23:86 1) T.H. Horne, citat de A.J. Wearner, op. cit., 360.

23:87 2) Nabi este un participiu neregulat al verbului "nabah" (ca şi în arabă, înseamnă a fi înalt). "Nabi" poate fi întâlnit în Vechiul Testament de 315 ori (ân Ieremia de 95 ori). "Nabah" în Vechiul Testament nu apare niciodată în familia verbală "Qal", ci numai la "Nifal" şi la "Hitpael". Nifal-ul este o familie verbală pasivă-reflexivă, în care nibbáh înseamnă a izbucni, a erupe, a răbufni. Hitpael-ul este o familie verbală a acţiunii reciproce-intensive, iar hitnabeh înseamnă comunicarea celor auzite anterior. În acest caz subiectul acţiunii profetice este Dumnezeu, iar obiectul este omul ales, omul inspirat şi omul trimis de Dumnezeu. Cuvântul accadian "nabu", cât şi cel grecesc "anghelos" exprimă acest fapt, ambele având înţelesul de trimis sau împuternicit.

23:88 3) Prophémi, alcătuit din prepoziţia circumstanţială de loc şi de timp "pro" = înainte şi verbul "phémi "= a vorbi, a spune. "Propheteia" = activitatea de profet, darul sau chemarea de profet; profeţie, vestirea unei preziceri, revelaţie profetică. "Prophetazo": "În Noul Testament darul de a interpreta Scriptura sau a vorbi şi a predica sub influenţa Spiritului Sfânt." (Liddel-Scott, op. cit., 1539).

23:89 4) Roeh, din verbul raáh = a vedea; sau chozen, din verbul chazah = a vedea, a fi treaz; vedere-percepţie-sesizare interioară.

23:90 5) 4 M, 12.

23:91 6) H.L.L. 96.97.

23:92 7) Rise and Progress, 1909, 145-147.

23:93 8) Idem, 182.

23:94 9) Idem, 202.

23:95 10) Edith Dean, Great Women of the Christian Faith, citat de D.A. Delafield, Ellen G. White, Hamburg, 1963, 16.

23:96 11) T.V. 204.

23:97 12) Idem, VII -Introducere.

23:98 13) 4 M, 246.

23:99 14) William A. Spicer, The Gift of Prophecy in the Seventh-day Adventist Church, 1937

23:100 12.13 -William Ambrose Spicer (1865-1952) s-a născut într-o familie Baptistă de Ziua a Şaptea. De tânăr a îmbrăţişat credinţa adventă, devenind secretarul Dr. J.H. Kellog la sanatoriul din Battle Creek, apoi a plecat în Anglia unde a fost secretarul lui S.N. Haskell. Întors în S.U.A., lucrează ca redactor şi secretar la departamente. În 1898 pleacă în India ca misionar, fiind atunci singurul deservent întărit în Asia. În 1903 este ales ca secretar al Conferinţei Generale, iar în 1992 îl succede pe A.G. Daniells la preşedinţia C.G., până în anul 1930. Este autorul cărţii apărute şi în limba rom|nă "Timpul nostru în lumina profeţiilor".

23:101 15) S.D.A. Encyclopedia, 1966, 417.

23:102 16) Idem, 418.

23:103 17) Idem, 418.

23:104 18) W.A. Spicer, op. cit., 38.

23:105 19) Idem, 39.

23:106 20) R.H. 8.X.1857.

23:107 21) D.H. 428.

23:108 22) 1, S.M. 55.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: