22:80 Legământul harului diferă de orice fel de contract realizat prin negociere. Dumnezeu este partea donatoare, iar omul cea primitoare. În acest legământ nu operează principiul obligativităţii şi al părtăşiei reciproce, ca în cazul "DO ut DES"-ului9) din religia păgână romană. Omul -ca parte în legământul harului -nu poate nici "răscumpăra", nici "merita" mântuirea. El este pus în situaţia de a decide dacă acceptă sau dacă refuză harul oferit de legământul veşnic al lui Dumnezeu.