20:68 Biserica vizibilă şi indivizibilă: Denumirea aparţine lui Augustin şi a fost preluată de reformatori. Luther foloseşte termenii de biserică internă şi externă: "Biserica are două feţe: numerică şi semnificativă, aparentă şi reală, nominală şi faptică, internă şi externă…"19) Biserica externă se găseşte pe meridiane geografice, această biserică este "trupească" şi vizibilă. Dar în comunitatea internă a sfinţilor nimeni nu observă cine este sfânt şi credincios, căci "gloata" acestei biserici nu poate fi cuprinsă, deoarece nimeni nu poate aprecia cu siguranţă credinţa celuilalt om. În concepţia lui Calvin, nu se poate vedea biserica în totalitatea ei, căci în ea aparţin şi oamenii decedaţi şi cei care se vor naşte de acum înainte. Dar nu aparţin de ea nici unii care sunt acum membrii, căci este multă pleavă între grâu. "Deosebirea bisericii vizibile şi invizibile… a făcut ca protestantismul să încline spre o eroare primejdioasă. Conform acestei erori, cele spuse despre biserică se referă la biserica credinţei, la biserica adevărată, cea care este invizibilă. Biserica în care trăim nu poate fi confundată cu aceea. Deşi are putere şi din biserica adevărată, ea (cea vizibilă) este numai o realitate sociologică în lume. Declaraţia din Barmen afirmă că biserica, chiar ca biserica păcătoşilor iertaţi, formează acea biserică în care Isus Hristos este prezent şi lucrează. Biserica este biserica lui Isus Hristos chiar în această ipostază problema-tică a ei. Dar numai atunci este biserica lui Hristos dacă în propovăduirea ei şi în viaţa ei va vesti numai Cuvântul lui Hristos şi-I va sluji Lui."20)