20:67 d) Biserica reformată: Ioan Calvin vorbeşte despre două semne de recunoaştere: a) predicarea Cuvântului; b) menţinerea sacramentelor.16) Guy de Bray în Confessio Belgica formulează trei semne de recunoaştere: a) vestirea curată a Cuvântului; b) distribuirea sacramentelor conform Cuvântului; c) adevărata disciplină în biserică. Aici se pare a fi amintită remarca foarte actuală a lui Karl Barth: "Biserica este totdeauna ameninţată de întrebarea dacă este ea biserica cea adevărată, sau cea falsă? Şi poate ameninţarea este mai pronunţată atunci când în modul cel mai sigur se declară că ea este cea adevărată."17) De aceea teologul nou-reformator vede un sigur raport în care se manifestă subzistenţa bisericii lui Dumnezeu: "Singurul lucru care fundamentează şi susţine biserica, în care cu adevărat ea poate fi mică sau cu adevărat mare: că omul ascultă de Dumnezeu. Ascultă, căci Dumnezeu îi vorbeşte. Unde se întâmplă lucrul acesta, acolo există biserica, chiar dacă sunt prezenţi numai doi sau trei oameni, şi aceştia nici nu aparţin de elită, nici de oamenii obişnuiţi, ci, poate, sunt lepădătura omenirii. Acolo unde vorbeşte Scriptura -şi prin Scriptură Însuşi Dumnezeu prin cuvântul faptelor Lui mari -şi acolo unde omul ascultă -Îl aude chiar pe Dumnezeu vorbind prin glasul martorilor Săi, acolo este şi subzistă biserica. Nu există biserică în afară de această relaţie."18)