14:95 În vestita controversă pascală dintre Est şi Vest, ce a avut loc între anii 155-190, în trei faze, cei din Asia ţineau datele morţii şi învierii lui Isus Hristos la 14 Nisan, după calendarul iudaic, indiferent de ziua săptămânii în care cădea data. Din această cauză ei au fost numiţi "quartodecimani" (quartodecima = patrusprezece). Cei din Vest serbau Paştele în ziua de duminică imediat următoare după 14 Nisan. Lupta a durat mai mult de un secol, în care timp episcopul Victor al Romei i-a excomunicat pe quartodecimani. Prima dată sinodul de la Arelate (314) a exprimat nevoia adoptării unei uzanţe unitare, ca apoi sinodul din Nicea (325) să stabilească" canonul Paştelui: prima duminică după prima Lună plină următoare a echinocţiului de primăvară (21 martie). Canonul prevede ca în cazul că s-ar potrivi data cu paştele iudeilor, atunci sărbătoarea se va amâna cu o săptămână. A fost o influenţă anti-iudaico-gnostică.