14:12 "Qadaş" înseamnă pus deoparte, rezervat, reţinut pentru cineva, separat de cele obişnuite, sfânt.3) Nu există loc sau timp sfânt în sine. Numai prezenţa lui Dumnezeu sfinţeşte (Exod 3,5). Când El declară că a sfinţit Sabatul, înseamnă nu numai că l-a pus deoparte, ci a promis prezenţa Sa pentru ziua aceea, prin harul şi comuniunea Sa şi l-a rezervat pentru întâlnirea cu omul. În celelalte zile El ne-a oferit lucruri exterioare: cer, pământ, iarbă, pomi, animale şi păsări. În ziua aceasta S-a oferit pe Sine creaturilor Sale, ca cel mai mare dar. De aceea, pretenţia acestei zile este ca nici omul să nu aparţină lui însuşi sau intereselor sale vremelnice, căci Sabatul este ziua darului reciproc: Domnul Se oferă pe Sine omului, iar omul se predă lui Dumnezeu. Astfel se realizează comuniunea prin intermediul Sabatului. Întreţinerea acestei comuniuni exprimă supunerea acceptată a omului: primeşte, este de acord cu suveranitatea lui Dumnezeu asupra vieţii sale umane. Credincioşia sa pe acest teritoriu este egală cu recunoaşterea dreptului de proprietate a lui Dumnezeu asupra talantului-timp. Căci Dumnezeu, prin Sabat, nu a oferit omului doar timp, ci şi ocazie pentru realizarea sfinţeniei.