13:88 Melanchton, văzând efectele negative ale antinomianismului, a devenit mai decis în a vesti importanţa Legii şi necesitatea unei morale practice în sistemul creştin. El, acum, socotea faptele bune causa sine qua non a mântuirii. Sub inspiraţia sa, unul dintre foştii lui elevi, George Major, profesor la Wittenberg, a început să propage că "faptele bune sunt necesare pentru mântuire şi că nimeni nu va fi mântuit prin fapte rele sau fără fapte bune, care, fără să constituie merite pentru mântuire, totuşi, sunt fructe necesare ale credinţei, a căror absenţă este un semn sigur că credinţa este moartă."17)