Printable ModeManualul Doctrinelor Biblice AZS, 13
|
13:1 9. Decalogul 13:2 De memorizat: "Aşa că Legea negreşit este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună." Romani 7,12. 13:3 Introducere: Legea este principiul şi înfăptuirea ordinii din Univers. Ca principiu, Legea este exprimată în formă de reguli prescrise (Cele Zece Porunci). Ca procedeu, Legea exprimă dependenţa şi logica tuturor relaţiilor din Univers. În acest înţeles larg, Legea este egală cu ordinea cosmică, socială şi morală din lume. 13:4 Dar Legea are un înţeles particular pentru om. Aspectul uman al Legii este dublu: unul exterior şi unul interior. În aspectul său exterior, Legea, pentru om, operează sub formă de restricţie şi constrângere. În aspectul său interior, răspunsul omului la pretenţia Legii este sentimentul de obligativitate, ceea ce constituie izvorul conştiinţei umane. 13:5 O falsă închipuire despre o libertate fără "restricţia" Legii este o absurditate, ca şi cum ne-am imagina că trăim fără legea gravitaţiei sau fără legile opticii şi acusticii. 13:6 I. Originea Legii Morale 13:7 1. De unde ştii că Legea este veşnică, existând înainte de Sinai? Rom. 7,7; Gen. 4,7; Gen. 26,5. 13:8 Notă: "Adam a învăţat pe urmaşii lui Legea lui Dumnezeu şi ea a fost transmisă din tată în fiu în decursul generaţiilor care au urmat… Legea a fost păstrată de Noe şi de familia lui, iar Noe a învăţat pe urmaşii săi Legea celor Zece Porunci."1) 13:9 2. Cum este descris Decalogul, sau cele Zece Porunci? Exodul 20,2-17. 13:10 Notă: Decalogus (gr.) înseamnă "zece cuvinte" sau vorbe. Prin Decalog înţelegem Legea celor Zece Porunci date de Dumnezeu pe muntele Sinai. Atunci Legea a fost dată în scris, dar ca principiu, cum am văzut, există din veşnicii. 13:11 3. Cum a rezumat Mântuitorul Decalogul în două mari secţiuni? Marcu 12,30-31. 13:12 Notă: Cele două lespezi pe care s-a scris Legea Morală arată cele două direcţii ale obligaţiilor noastre morale: prima tablă, conţinând cele patru porunci, exprimă obligaţiile noastre în direcţia verticală, adică datoriile noastre faţă de Dumnezeu. Cea de-a doua tablă, conţinând ultimele şase porunci, exprimă obligaţiile noastre în direcţia orizontală, adică îndatoririle noastre faţă de semenii noştri. 13:13 "Dacă iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, trebuie să ţii prima tablă, iar dacă iubeşti pe aproapele tău din toată inima ta, trebuie să ţii a doua tablă."2) 13:14 II. Legea Morală şi cea ceremonială 13:15 1. Despre care altă lege mai găsim scris în Scripturi? Fapte 6,14; Efes. 2,15. 13:16 Notă: Cuvântul "ethos" (gr.) întâlnit aici (Fapte 6,14) înseamnă: obicei, morală, legi cultice, ceremonii, sau legi tranzitorii, neavând un caracter stabil. Se vede că membrii Soborului iudaic l-au înţeles perfect pe Ştefan că vestea ştergerea legilor lui Moise, cele cu caracter ceremonial. 13:17 2. Care sunt deosebirile fundamentale dintre Legea Morală şi cea ceremonială? 13:18 Legea Morală 13:19 1. 1. Este numită "Legea lui Dumnezeu" Rom. 7,22.25; 1 Cor. 9,21. 13:20 2. 2. Exista înainte de Sinai: Gen. 4,6-7; Gen. 2,2-3; Rom. 2,14. 13:21 3. 3. Scrisă pe piatră de Domnul: Ex. 31,18; Deut. 10,1-4. 13:22 4. 4. Păstrată în chivot: Deut. 10,5; 1 Regi 8,9. 13:23 5. 5. Prescrie numai îndatoriri morale, veşnice: Rom. 13,8-10; Matei 22,36-40. 13:24 6. 6. Prescrie Sabatul zilei a Şaptea: Ex. 20,8-11; Gen. 2,2-3. 13:25 7. 7. Este veşnică, neschimbată: Mat. 5,17; Evrei 8,10; Ps. 89,35. 13:26 8. 8. Este desăvârşită: Ps. 19,8. 13:27 9. 9. Ne obligă şi astăzi: Rom. 2,13; 3,31; 7,12; 1 Tim. 1,8; Iacov 2,8-12. 13:28 Legea ceremonială 13:29 1. 1. Este numită "legea lui Moise": Luca 2,22; 24,44; Fapte 13,39; 15,5; Evrei 10,28. 13:30 2. 2. Există numai de la Sinai: Exod 24,3-4; Gal. 3,17. 13:31 3. 3. Scrisă de Moise în carte (sul): Deut. 31,24; Ioan 1,17. 13:32 4. 4. Păstrată lângă chivot: Deut. 31,24-26. 13:33 5. Prescrie toate jertfele şi serviciile cultice, ceremoniale: Evrei 10,1-8; Gal. 5,2-3; Evrei 7,28. 13:34 1. 6. Prescrie toate celelalte zile de odihnă cu caracter ceremonial: Lev. 16,29-31; 23,6.7.11. 13:35 2. 7. Temporară, valabilă doar până la Hristos: Col. 2,14.16.17; Efes. 2,15; Gal. 3,10. 13:36 3. 8. N-a dat desăvârşirea: Evrei 10,1; 7,16-19. 13:37 4. 9. Nu ne mai obligă astăzi: Evrei 9,9-10. 13:38 Notă: "Mulţi încearcă să contopească aceste două sisteme, folo-sind texte care vorbesc despre legea ceremonială pentru a dovedi că Legea a fost desfiinţată; dar aceasta este o pervertire a Scripturilor. Deosebirea între cele două sisteme este foarte clară. Sistemul ceremonial este format din simboluri care arătau spre Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Atunci trebuia să înceteze toate jertfele."3) 13:39 III. Legea şi Evanghelia 13:40 1. Care este menirea Legii Morale? Rom. 3,20; Rom. 7,7-8. 13:41 76 13:42 Notă: "Când s-a proclamat Legea pe Sinai, Dumnezeu a făcut cunoscut oamenilor sfinţenia caracterului Său, ca prin contrast ei să poată vedea păcătoşenia propriului lor caracter. Legea fusese dată pentru a-i convinge de păcat şi a descoperi nevoia lor după un Mântuitor."4) 13:43 2. Ce este Evanghelia? Rom. 1,16. 13:44 Notă: Evangelion (gr.): veste bună, recompensă pentru o solie bună, dată unui mesager, proclamarea încoronării unui cezar, încoronarea simbolică a unui sol pentru vestea bună adusă.5) 13:45 Isus Hristos a fost Cel care a propovăduit de prima dată Evanghelia norodului (Mat. 4,23). El este nu numai Vestitorul, dar şi centrul soliei Evangheliei, Vestea bună adusă de El poate fi rezumată într-o singură propoziţie: Dumnezeu a venit în trup omenesc ca să mântuiască lumea (Ioan 3,16). 13:46 3. În sumarul Evangheliei, cum a înţeles apostolul Pavel să unească într-o singură solie Evanghelia şi Legea lui Dumnezeu? Tit 2,14. 13:47 Notă: Scriitorii Bibliei niciodată n-au intenţionat să opună Evanghelia, Legii lui Dumnezeu, sau credinţa şi harul -faptelor sau ascultării de Legea divină. Comentatorii obiectivi, de asemenea, au văzut Legea şi Evanghelia în unitatea lor biblică. Vom cita câteva poziţii, care nu sunt singulare în teologie: 13:48 Augustin: "Legea a fost dată ca să se caute harul; harul s-a dat pentru ca Legea să fie împlinită."6) Karl Barth: "Găsim că, deşi Legea nu este Evanghelia, totuşi fără Lege, de fapt, nu am avea nici Evanghelia."7) "În Scripturi nu găsim Legea lângă Evanghelie, ci în Evanghelie, după cum şi sfinţenia lui Dumnezeu nu se află lângă, ci în harul Său."8) Dietrich Bonhoeffer: "Numai cel care crede poate fi ascultător şi numai cel ascultător crede."9) 13:49 4. Ce declară Domnul Isus Hristos despre relaţia Sa cu Legea Morală? Mat. 5,17-18. 13:50 Notă: J. Calvin: "Privind doctrina, nu ar fi permis să inventăm desfiinţarea Legii prin venirea lui Hristos. Deoarece regula vieţuirii pioase şi sfinte este veşnică, ca şi singura şi desăvârşita neprihănire a lui Dumnezeu, ce se cuprinde în ea."10) 13:51 "Să nu credeţi că am venit să stric Legea şi proorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc!" Prin cuvintele acestea, Isus îndepărtează acuzaţia fariseilor. Misiunea Lui în lume era ca să apere cerinţele sacre ale acestei Legi despre care ei Îl acuzau că o strică. Dacă s-ar fi putut desfiinţa Legea lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie ca Hristos să sufere urmările neascultării noastre. El a venit să explice legătura Legii cu omul şi să ilustreze preceptele ei prin propria Lui ascultare."11) 13:52 5. Cum vorbeşte Biblia despre aspectul interior al Legii, în procesul de sfinţire? Evrei 8,10. 13:53 Notă: Am mai spus că în aspectul său exterior Legea operează ca restricţie şi constrângere. Aceasta era menirea Legii în Vechiul Testament. În procesul naşterii din nou, în Noul Testament, accentul cade pe aspectul interior al Legii. Căci pocăinţa (metanoia) înseamnă tranformarea gândirii, înnoirea facultăţilor mintale în sensul de a judeca în mod duhovnicesc şi, bineânţeles, moral. Judecata ne face capabili să deosebim binele de rău (Evrei 5,14). Judecata condusă de Duhul Sfânt este ca şi busola pentru corăbieri. Cândva corăbierii se ghidau după stele şi constelaţii.12) Dar când norii acopereau stelele, rămâneau fără călăuză. Un om condus numai de norme morale exterioare, fără să aibă principii etice interioare, personale, este ca şi corăbierul fără busolă: în furtună, în momentele de criză, sau când este singur, fără sfat şi fără încurajare, se pierde uşor în beznă. Vor fi împrejurări când nu vom putea apela la Biblie, la Biserică, sau la sfatul pastorului. Singura noastră călăuză va fi conştiinţa luminată de Duhul Sfânt, o conştiinţă al cărei izvor este Legea scrisă în inimă. Aceasta este adevărata morală. Este aspectul interior al Legii. 13:54 "Legea este exprimarea cugetării lui Dumnezeu; când este primită în Hristos ea devine cugetarea noastră. Ea ne înalţă deasupra puterii naturale a dorinţelor şi a tendinţelor, deasupra ispitelor care ne duc la păcat."13) 13:55 Repetiţie 13:56 1. Cum a exprimat Dumnezeu voinţa Sa privitoare la viaţa morală? 13:57 Răspuns: Voinţa lui Dumnezeu, în ce priveşte viaţa morală, este cuprinsă în Legea celor Zece Porunci, care enunţă marile principii morale imutabile (imuabile) şi obligatorii pentru orice om, din orice timp şi din orice loc. 13:58 2. Ce deosebire există între legea ceremonială şi cea morală? 13:59 Răspuns: Între cele două legi există deosebiri fundamentale: 13:60 a) Cea morală este numită "Legea lui Dumnezeu", pe când cea ceremonială, de obicei, 13:61 "legea lui Moise". 13:62 b) Legea Morală există din veşnicii, dar cea ceremonială numai de la Sinai. 13:63 c) Legea Morală a fost scrisă de Dumnezeu pe lespezi de piatră; legea ceremonială a fost scrisă de Moise, într-o carte. 13:64 d) Legea Morală trebuia păstrată în chivot; cea ceremonială, lângă chivot. 13:65 e) Legea Morală prescrie numai îndatoriri morale, cu caracter veşnic; cea ceremonială legifera sistemul jertfelor şi al serviciilor de cult simbolice şi temporare. 13:66 f) Legea Morală prescrie serbarea zilei de Sabat, arătând înapoi către opera creaţiunii; sărbătorile şi sabatele ceremoniale, din contra, arătau înainte spre Hristos, când avea să înceteze valabilitatea lor. 13:67 g) Legea Morală nu a fost schimbată, nici înlăturată de Hristos, pe când cea ceremonială a încetat cu ocazia morţii Lui. 13:68 3. Care este rolul Legii în viaţa păcătosului? 13:69 Răspuns: Rolul Legii Morale în viaţa păcătosului este cel al oglinzii: arată starea reală în păcat şi descoperă nevoia de un Mântuitor. 13:70 4. Există vreo contradicţie între Legea Morală şi Evanghelie? 13:71 Răspuns: În realitate nu există nici o contradicţie între Lege şi Evanghelie. Pentru că Legea este Evanghelia Vechiului Testament şi Evanghelia este Legea Noului Testament. Ele nu pot fi opuse una alteia, nici suspendate una în defavoarea celeilalte, Legea şi astăzi se află în Evanghelie. 13:72 5. A fost schimbată Legea prin venirea Domnului Hristos? 13:73 Răspuns: Hristos nu a schimbat Legea, ci prin exemplul vieţii Lui ne-a demonstrat cum trebuie ţinută Legea Morală în sensul ei original. 13:74 Concluzii dogmatice 13:75 Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt încorporate în Decalog şi exemplificate în viaţa lui Isus Hristos. Ele exprimă iubirea, voinţa şi planul lui Dumnezeu privind conduita şi legăturile umane, şi sunt obligatorii tuturor oamenilor de pretutindeni şi din toate timpurile. Aceste principii stau la baza legământului încheiat de Dumnezeu cu poporul Său şi formează etalonul judecăţii divine. Legea Morală, prin acţiunea Duhului Sfânt, descoperă păcatul şi trezeşte nevoia unui Mântuitor. 13:76 Mântuirea se acordă total din har, şi nu pentru meritele faptelor, dar roadele harului pot fi recunoscute în ascultarea de poruncile divine. Caracterul creştin este caracterizat de această ascultare din dragoste. Astfel se exprimă dragostea creştinului faţă de Dumnezeu şi interesul lui faţă de semenii săi. Ascultarea credinţei demonstrează puterea lui Hristos de a transforma viaţa oamenilor şi prin urmare întăreşte mărturia creştină. 13:77 Concluzii etice 13:78 Noi nu putem deosebi, de la noi înşine, binele de rău. S-a considerat că "răul este lipsa binelui"14), dar ce este însuşi binele? În Vechiul Testament, tob înseamnă "bine", adică ceea ce corespunde scopului pentru care a fost creat. Omul a fost creat de Dumnezeu. În postura sa de "creatură", binele pentru el este ceea ce a vrut şi a hotărât Creatorul ca menire şi finalitate.15) 13:79 Dumnezeu a hotărât prin legi şi porunci. Ambele au caracter şi obligativitate personală. Legea este voinţa divină odată şi pentru totdeauna, cu valabilitate universală şi cosmică. Porunca este un ordin, o dispoziţie divină personală, dată în diferite situaţii, dar cu valabilitate temporară, sau într-un sens limitat, sau local. (Vezi Ex.3,16; 8,1; 1 Regi 13,9 etc.). Cele "zece cuvinte sau vorbe" rostite pe Sinai, cum am văzut, alcătuiesc Legea lui Dumnezeu sau Legea Morală, cu o valabilitate permanentă, universală şi cosmică. 13:80 Când tânărul bogat s-a interesat care este "binele" pe care ar trebui să-l facă, Mântuitorul Sa referit precis la Legea Morală, recunoscându-i valabilitatea eternă (Matei 19,16-19). Această Lege Morală stabileşte obligaţiile morale bidirecţionale ale omului: în sens vertical, datoria faţă de Dumnezeu, în cel orizontal, datoria faţă de semenii lui. 13:81 Adventiştii de Ziua a Şaptea cred că singura etică valabilă este etica celor Zece Porunci, conţinând principiile veşnice de morală, care se găsesc incluse în Evanghelie. Ei cred că aceste principii, toate la un loc, formează Legea Morală veşnic valabilă a lui Dumnezeu şi că noi nu avem nici libertatea, nici căderea să alegem care anume să le acceptăm şi pe care să le respingem. Totodată ei cred că supunerea faţă de Legea Morală trebuie să fie un act al credinţei, izvorâtă din dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. 13:82 Note suplimentare teologice 13:83 Antinomianism: Încă de la începuturile lui, creştinismul avea să fie confruntat cu un curent având caracter sincretist, numit gnosticism. (Pavel face aluzie la el în 1 Tim. 6,20). În gnosticismul sec. II au fost şi unele caracterizate prin antinomianism. (Anti = în loc de, contra, împotriva; nomos = lege). Printre scrierile din acel secol, purtând o accentuată influenţă gnostică, se numără şi Epistola lui Barnaba (130-138). Ea trădează o vădită ostilitate faţă de iudaism şi iudei. Susţine că iudeii au căzut din legământul lui Dumnezeu în momentul în care Moise a spart tablele Legii. Epistola consideră că nu iudeii sunt adevăraţii părtaşi ai legământului, ci creştinii. Dumnezeu refuză să primească Sabatul iudeilor, căci înaintea Lui o zi este ca o mie de ani. Adevăratul Sabat va fi sărbătorit în cea de-a şaptea mie de ani. 13:84 Marcion din Pont în anul 144 a fondat o biserică proprie, excluzând din credinţă toate elementele iudaice. În scrierea sa "Antithesis" (Antiteze) a opus pretinsele contraziceri din Vechiul şi Noul Testament. El credea că cele două părţi ale Bibliei nu sunt opera aceluiaşi Dumnezeu. El a inventat un dualism biblic, recunoscând în Iehova pe "Theos dikaios" (Dumnezeul drept, aspru) şi în Tatăl Noului Testament pe "Theos agathos" (Dumnezeu bun). Despre Hristos afirma că a murit aparent şi că prin minunile şi învăţăturile Sale a combătut Legea şi opera Dumnezeului "aspru". 13:85 Şi în reformaţiune au apărut unele curente antinomianistice. În controversa şi disputele sale cu teologia romană, Martin Luther oscila în afirmaţiile lui când în favoarea, când împotriva Legii lui Dumnezeu. În scrierile lui timpurii, nu o dată întâlnim fraze ca acestea: "Evanghelia este cerească şi divină, Legea este pământească şi omenească. Îndreptăţirea Evangheliei diferă tot atât de mult de cea a Legii, ca şi cerul de pământ, sau ca lumina de întuneric. Evanghelia este lumină şi ziuă, dar Legea este întuneric şi noapte."16) 13:86 Astfel de paragrafe l-au contrariat pe Melanchton, încât s-a văzut silit ca în "Articole de inspecţie" (1527) să insiste ca pastorii să dea o mai mare importanţă pocăinţei şi lepădării păcatelor, deoarece ei s-au obişnuit să vorbească despre credinţă, care fără pocăinţă, fără doctrina temerii de Dumnezeu, fără doctrina legii, obişnuieşte poporul cu o siguranţă firească, mai rea decât erorile papale. Melanchton a fost imediat atacat de Johann Agricola, care mai târziu şi-a dezvoltat ideile sale antinomiane în optsprezece teze. El afirma că pocăinţa trebuie vestită, dar nu din Decalogul lui Moise, ci din Evanghelie. Legea lui Moise nu este necesară nici pentru începutul, nici pentru mijlocul sau sfârşitul îndreptăţirii. Din contră, Legea fără Duhul Sfânt, este un blestem. 13:87 Luther a citit tezele discipolului său şi le-a respins în şase controverse. Acum el a afirmat că Legea, realmente, este de la Dumnezeu, plantată de El în inimile noastre şi dată de Dumnezeu lui Moise. De aceea, în esenţă este bună şi sfântă. Agricola a fost adus la tăcere de influenţa lui Luther şi de autorităţile civile. 13:88 Melanchton, văzând efectele negative ale antinomianismului, a devenit mai decis în a vesti importanţa Legii şi necesitatea unei morale practice în sistemul creştin. El, acum, socotea faptele bune causa sine qua non a mântuirii. Sub inspiraţia sa, unul dintre foştii lui elevi, George Major, profesor la Wittenberg, a început să propage că "faptele bune sunt necesare pentru mântuire şi că nimeni nu va fi mântuit prin fapte rele sau fără fapte bune, care, fără să constituie merite pentru mântuire, totuşi, sunt fructe necesare ale credinţei, a căror absenţă este un semn sigur că credinţa este moartă."17) 13:89 Controversa antinomiană s-a înteţit acum prin Musculus, elevul lui Agricola, care, căzând în extrema unei totale respingeri a Legii Morale, a susţinut că "cei ce propagă că noi trebuie să facem fapte bune sunt de la diavolul, împreună cu toţi ce-i urmează."18) 13:90 Teologia lutherană afirmă astăzi că Legea şi Evanghelia totdeauna au fost unitare şi că trebuie vestite împreună. În ambele cazuri, lucrează Dumnezeu: prin Lege face o lucrare străină (opus alienum), prin care judecă lumea, iar prin Evanghelia harului îşi face propria Sa lucrare (opus proprium). Legea are o importanţă aparte pentru omul neprihănit şi născut din nou prin Duhul Sfânt. Se consideră că învăţătura reformatorului este cel mai clar formulată în următoarea frază: "De aceea spunem că Legea trebuie păstrată şi că fiecare om este capabil să 13:91 o păstreze şi trebuie să crească în dragoste şi temere de Dumnezeu, ceea ce este adevărata ascultare de Legea lui Dumnezeu. Când vorbim despre ţinerea Legii sau despre faptele bune, ne gândim la ambele: în interior la o inimă bună, în exterior la fapte."19) 13:92 Formula Concordiae (1577), una dintre cele mai importante mărturisiri evanghelico-lutherană, vorbeşte despre cele trei foloase ale Legii: "Legea a fost dată oamenilor din trei motive: 1.ca, prin ea, oamenii sălbatici şi nesupuşi să fie disciplinaţi în exterior (usus politicus); 2. prin ea, oamenii să ajungă la cunoaşterea păcatelor lor (usus paedagogicus); 3. după ce au fost renăscuţi şi totuşi firea îi leagă, prin Lege, obţin un îndrumător (normator), după care să-şi cârmuiască toată viaţa lor (usus normativus)."20) 13:93 Poziţia reformatorilor helvetici: Nu sunt antinomişti şi este important că au o învăţătură clară în această problemă: "Învăţăm că Legea lui Dumnezeu ne descoperă voinţa lui Dumnezeu: ce vrea să facem sau să nu facem, ce este binele şi răul, ce este drept sau nedrept. Mărturisim deci că Legea este bună şi sfântă… Credem că Legea lui Dumnezeu ne comunică, fără rezerve, toată voinţa lui Dumnezeu şi toate poruncile Lui necesare în toate împrejurările vieţii."21) 13:94 Calvin vede legile Vechiului Testament în unitatea lor: "Sub denumirea de lege înţeleg nu numai cele Zece Porunci, care ne descriu regulile unei vieţi evlavioase şi neprihănite, ci înţeleg acea formă de religie pe care Dumnezeu a comunicat-o lui Moise."22) Reformatorul conchide -şi în aceasta constă sâmburele învăţăturii calvine despre lege -că "Legea nu a fost dată ca poporul să fie salvat prin ea, ci pentru ca să alimenteze speranţele mântuirii în Hristos, până la venirea Lui."23) 13:95 Cele trei foloase ale legii, în teologia calvină sunt: 1. usus politicus; 2. usus elenchticus (rolul de judecător al legii); 3. usus didacticus (prin care Tatăl Îşi învaţă copiii). 13:96 Pietas -Probitas: Legea Morală a fost gravată de Dumnezeu pe două lespezi de piatră. Pe prima au fost înscrise îndatoririle noastre faţă de Dumnezeu (primele patru porunci). În teologie, această tablă a Legii se numeşte pietas, ceea ce exprimă evlavia şi temerea de Dumnezeu a poporului ales. Cealaltă tablă se numeşte probitas, căci exprimă o categorie juridică a atitudinii faţă de aproapele. 13:97 Idolatrie -titanism: Adventiştii de Ziua a Şaptea au o solie actuală care se referă la noua formă de idolatrie la care se recurge în era modernă. "Temeţi-vă de Dumnezeu" (Apoc. 14,7) ne face atenţi la marile principii pe care le conţine tabla "pietas" a Legii divine. Ne referim mai cu seamă la interdicţia ca omul să recunoască alţi dumnezei, în afară de singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul cerurilor şi al pământului. Ni se pare puţin anacronică această pretenţie, fiindcă socotim că timpul idolatriei, al închinării la zeităţi cioplite sau turnate, a dispărut irevocabil din istoria religiilor. Da, s-ar putea ca zeităţile făcute de mâna omului să fi intrat definitv în muzeele etnografice, dar nu s-a curmat idolatria, ca sistem religios, ca atitudine specifică a ze-ificării umanului şi a titanismului uman. 13:98 În fond, ce este un idol, ce este idolatria? Idolul este secularizarea lui Dumnezeu, sau zeificarea lumii prin transpunerea Infinitului în finit, sau prin impersonificarea Persoanei Absolute, transformând-o într-o putere, forţă sau mijloc impersonal, cu atribut de cauză primară şi universală a lumii. Idolatria nu este doar atributul fanteziei primitive, ci o particularitate a păcatului, din care cauză omul păcătos nu vrea să-L primească pe singurul Dumnezeu adevărat, ci transformă realul în ireal, adevărul în minciună. Un fenomen primar în lumea religiilor este contopirea naturii cu Dumnezeu. Acest lucru se petrece şi în panteism şi în religiile mistice. Motivul acestuia este tot păcatul, căci omul, refuzând Revelaţia, Îl refuză pe Dumnezeu, deoarece nu vrea să admită mai presus de sine guvernarea şi legislaţia unui Dumnezeu necondiţionat şi suprauniversal, de aceea tinde spre transformarea omenescului în divin. 13:99 Titanismul este o altă formă de idolatrie modernă. În mitologie, titanii erau semizei. În forma modernă a titanismului, fenomenul este urmarea creşterii încrederii în sine în problema mântuirii, a consideraţiei de sine a omului păcătos, ajuns până la auto-sacralizare. La început, omul a constatat doar o înrudire dintre spiritul divin şi cel uman. Apoi, treptat, a descoperit şi identitatea cu Spiritul Absolut. Concepţia s-a dezvoltat mai ales sub dăltuirea "filosofiei identităţii" lui Schelling şi Hegel. Ultimul susţinea în teoria "înstrăinării" că orice proces de obiectivizare se naşte din spirit, adică natura şi societatea sunt obiectivizarea spiritului. El susţinea că subiectivul şi obiectivul se află în identitatea Creatorului cu creaturile Sale. 13:100 Astfel se admite încetarea distanţei "calităţii" dintre Dumnezeu şi om, ceea ce înseamnă că nu este nevoie să se "întâmple" ceva între Dumnezeu şi om, nu este nevoie de realizarea unei 84 13:101 comuniuni, deoarece relaţia comună este o premiză existentă deja din veşnicii. Acest idealism mistic stă la baza titanismului modern. 13:102 Unicitatea şi diversitatea poruncilor: Când vorbim despre unicitatea poruncilor, înţelegem că porunca este una singură: cea a iubirii bidirecţionale. Când vorbim despre diversitatea poruncilor, înţelegem ce anume înseamnă iubirea în diversele cazuri concrete. De exemplu: porunca a cincea ne arată ce înseamnă iubirea în relaţia copil-părinte. Porunca a patra ne învaţă cum să ne exprimăm dragostea noastră faţă de Dumnezeu în relaţia timpului. Principiul care stă la baza ascultării este dragostea (Rom. 13,10). 13:103 1) E.G. White, P.P., 363. 13:104 2) C.H. Spurgeon, Perpetuitatea Legii, 5, citat de A.J. Wearner, Probleme Fundamentale de Doctrină Biblică, 1937, 98. 13:105 3) E.G. White, P.P., 365. 13:106 4) E.G. White, H.L.L., 223. 13:107 5) H.G. Liddell -R. Scott, A Greek-English Lexicon, Oxford, 1976, 704-705. 13:108 6) Citat de H. Heinz, Dogmatik, Bern, 1974, 128. 13:109 7) K. Barth, Hirchliche Dogmatik, II/1. 407. 13:110 8) K. Barth, Hirchliche Dogmatik, II/1, 407. 13:111 9) D. Bonhoeffer, op. cit., 35. 13:112 10) Calvin, Kommentar zur Evanghelienharmonie, Mat. 5,17; CR. LXXIII, 170. 13:113 11) E.G. White, H.L.L., 222-223. 13:114 12) "Secole întregi corăbierii care s-au avântat pe întinderea mărilor, s-a orientat după stele şi constalaţii. Această imperfecţiune a fost depăşită atunci când s-a descoperit busola care indica totdeauna nordul. De atunci, corăbierii s-au putut orienta şi în nopţile cele mai întunecoase de pe cele mai îndepărtate mări. Un progres asemănător trebuia căutat pentru a ajunge la o etică mai perfectă. Atâta vreme cât avem numai o etică bazată pe îndatoriri şi virtuţi, este ca şi cum ne-am orienta după stele, care oricât de strălucitoare ar fi, ne călăuzesc mai mult sau mai puţin bine, iar ceaţa le poate acoperi. În nopţile cu furtună ele lasă omenirea aşa cum se întâmplă şi acum fără călăuză. Dacă, din necesitatea de a gândi, ca o trezire a conştiinţei de sine, ajungem la etica respectului faţă de viaţă, atunci în om începe o aprofundare etică atotcuprinzătoare şi un progres etic al omenirii." -Albert Schweitzer, Die Lehre der Ehrfurcht vor dem Leben, 1963, 39-40. 13:115 13) E.G. White, H.L.L., 223. 13:116 14) Scolasticii, la întrebarea: Ce este răul? răspundeau: Malum est absentia boni. Dar ce este binele? În concepţia lui Kant, binele este ceea ce nu conţine în sine o contradicţie principală. Binele acesta formează un "imperativ categoric" pentru omul de caracter. Dar dacă cineva corespunde legilor morale numai prin înclinaţiile sale naturale, atitudinea sa este doar legalistă şi nu morală. Fapta în sine devine morală numai dacă izvorăşte din supunere conştientă faţă de legile morale -spune Kant. 13:117 15) Omul nu a fost creat să fie scop în sine. Numai Dumnezeu poate fi scop în Sine. Supunerea sau ascultarea este egală cu acceptarea acestui "scop în sine" al lui Dumnezeu, adică recunoaşterea necondiţionată a suveranităţii lui Dumnezeu. Aceasta implică admiterea legislaţiei şi a guvernării lui Dumnezeu, urmând cu credincioşie drumul pe care, în înţelepciunea Sa, Dumnezeu l-a văzut de bine ca noi să-l urmăm. 13:118 16) A.H. Newman, op. cit., II, 318. 13:119 17) Idem, 319. 13:120 18) Idem, 319. 13:121 19) Ph. Melanchton, Apologia Confessionis, IV, 136. 13:122 20) W. Niesel, op. cit., 209. 13:123 21) H. Bullinger, Confesiunea Helvetică, II, XII, 142. 13:124 22) I. Calvin, op. cit., II, 7, 1. 13:125 23) Idem, II, 7. 13:126 1 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: