12:83 În afară de faptele bune obligatorii (poruncile divine şi bisericeşti), teologia romană admite şi faptele bune ale aşa-zisei supracerinţi (opera supererogatoria), printre care primează sfaturile Evangheliei (consilia evanghelica) din Predica de pe Munte: 1. sărăcia voluntară; 2.abstinenţa totală; 3. ascultarea de ierarhii superiori; 4. castitatea. Astfel, credincioşii bisericii catolice se află împărţiţi în două clase: 1. cei ce trăiesc conform poruncilor, realizând în acest fel o viaţă merituoasă; 2. cei ce -conform sfatului Evangheliei -fac mai mult decât le cer poruncile divine şi cele bisericeşti.