12:72 Teologia ortodoxă vede în dezvoltarea spirituală a omului o analogie cu dezvoltarea firească a lui. Căci viaţa în Hristos "are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare a bărbăţiei, a desăvârşirii, sau a sfinţirii… Sfinţenia deplină se câştigă prin împlinirea statornică a poruncilor.19) Lipsa patimilor şi dragostea fierbinte, neântreruptă, sunt considerate a fi semnele indubitabile ale stării de sfinţenie. "Când a ajuns aici, omul s-a ridicat la chipul dumnezeiesc, restabilit în el la botez, la asemăna-rea cu Dumnezeu."20)