12:71 În procesul mântuirii, omul nu poate fi iniţiator, ci harul dumneze-iesc, care se aplică la însuşirile naturale ale omului. Îndreptăţirea nu este un moment, ci un proces care culminează în sfinţire. Acest proces este identic cu renaşterea în Hristos, în cursul căruia are loc o conlucrare liberă a omului cu harul mântuitor. Pentru mântuire, Dumnezeu aşteaptă de la om credinţă şi fapte bune. Faptele bune sunt, în primul rând, "poruncile morale ale lui Dumnezeu, date prin Legea lui Moise, sau legea scrisă în inimă."17) Dar aceste fapte nu sunt "un preţ de schimb, pe care îl plăteşte omul lui Dumnezeu pentru mântuire, ca la un contract de vânzare-cumpărare, ci mijloace prin care se desăvârşeşte omul, folosindu-se de ajutorul harului, mijloace prin care omul se face tot mai mult asemenea lui Dumnezeu."18)