12:69 Teologia reformată vede o corelaţie organică între credinţă şi fapte, dar ultimele nu sunt merite, ci urmări directe ale credinţei. Faptele izvorăsc din atitudinea de recunoştinţă şi mulţumire a creştinului. Îndreptăţirea nu se atribuie pentru noua viaţă pe care o trăim, sau cum spune Calvin: "Dumnezeu nu ne primeşte în harul Său, căci Se uită la îndreptăţirea noastră, parcă întoarcerea noastră ar fi pe baza iertării; ci El ne atrage pe noi din simplă îndurare".14) "Singurul motiv îndestulător pentru decizia îndreptăţitoare a lui Dumnezeu este comuniunea noastră cu Isus Hristos."15)