12:24 Notă: sunt doi poli opuşi: a-şi da dreptate sieşi (auto-îndreptăţire) sau a da dreptate lui Dumnezeu, prin recunoaşterea propriei vinovăţii şi prin primirea îndreptăţirii divine. "Îndreptăţirea de sine nu este neprihănirea adevărată şi cei ce se cramponează de ea vor fi lăsaţi să culeagă consecinţele unei decepţii fatale."7) "A da dreptate lui Dumnezeu" înseamnă recunoaşterea caracterului sfânt, drept şi desăvârşit al lui Dumnezeu, iar în contrast cu aceasta, implicit, recunoaşterea vinovăţiei noastre şi a faptului că suntem vrednici de moarte veşnică, singura care ni se cuvine. Aceasta este baza cunoaşterii de Dumnezeu.