11:54 Pietismul: A apărut în secolul al XVII-lea ca o reacţie faţă de lutheranismul ortodox, devenit superficial şi formal, şi a însemnat o oarecare deviere de la spirit spre sentiment, de la credinţă spre evlavie şi de la scolasticism spre misticism. Cuvântul "pietist" îşi are obârşia în activitatea lui Philip Iacob Spener (1635-1705), care, în 1675, a scris o prefaţă la cartea lui Johann Arndt (1621) "Creştinism ade-vărat", prefaţă care mai târziu s-a publicat şi separat sub titlul "Pia desideria" (Dorinţe evlavioase). Acest titlu stă la baza denumirii mişcării lui Spener. Pentru reânnoirea vieţii creştine, Spener considera necesară introducerea studiului zilnic al Bibliei, înfiinţarea de cercuri de ore biblice (Collegium Pietatis), înnoirea instruirii preoţilor şi înnoirea lucrării de predicare. Urmaşul lui Spener, August Hermann Francke (1663-1727) a văzut în "pocăinţă" momentul culminant al înnoirii. El a socotit necesar ca cei majori să mărturisească în public hotărârea lor. Mărturia a fost considerată ca o declaraţie de ataşare la mişcare.