Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Ţefania

Ţefania, 3


3:1 Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire!

Vai. Întorcându-se către Ierusalim, Ţefania îl avertizează că pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcătoşi îi va cuprinde şi pe păcătoşii împietriţi ai lui Iuda (v. 1-5).

Spurcată. De la ebr. mara’, care după unii autori, înseamnă ,,a fi rebel”; iar după alţii ,,a fi murdar”.



3:2 Ea n-ascultă de nici un glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său.

Glas. Adică, glasul lui Dumnezeu, aşa cum este exprimat în Lege şi prin profeţi (vezi Ieremia

7,23-28; 9,13).

Mustrare. Ei n-au ţinut seama de ceea ce Dumnezeu a trimis pentru binele naţiunii.

Nu se încred. În vremuri de necaz Iuda îşi pusese adesea încrederea în alianţe cu străinii, în idoli şi nu ,,în Domnul”.



3:3 Căpeteniile ei în mijlocul ei sunt nişte lei care răcnesc; judecătorii ei sunt nişte lupi de seară care nu mai lasă nici un os până dimineaţa.

Lei care răcnesc. Căpeteniile lui Iuda mâncau poporul ca pe o pradă (vezi Proverbe 28,15). În cursul minoratului regelui Iosia o astfel de purtare ar fi relativ uşoară. Lupi de seară. Vezi Ezechiel 22,27; Habacuc 1,8. Aceste animale de pradă îşi urmăreau şi îşi mâncau prada neajutorată mai ales noaptea.



3:4 Prorocii ei sunt uşuratici şi înşelători; preoţii ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă Legea.

Prooroci. Adică, profeţii mincinoşi (vezi Mica 2,11; 3,5). Uşuratică. Literal, ,,neruşinată”, sau ,,dezmăţată”. Lucrurile sfinte. Sau ,,Sanctuarul”. Preoţii aceştia nelegiuiţi nu făceau nici o deosebire între sacru şi profan (vezi Ezechiel 22,26).

Legea. Ebr. torah (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1). Chiar preoţii, care ar fi trebuit să fie păzitorii învăţăturilor lui Dumnezeu, şi aceia care să răspândească lumii lumina adevărului lui Dumnezeu (vezi comentariul la 2Cronici 15,3), erau aceia care abăteau poporul de la Legea lui Dumnezeu.



3:5 Domnul este fără prihană în mijlocul ei. El nu face nici o nelegiuire; în fiecare dimineaţă El Îşi scoate la lumină judecăţile, fără să înceteze vreodată; dar cine este nelegiuit nu ştie de ruşine!

În mijlocul. Călcătorilor de lege li se aduce aminte cu hotărâre că Dumnezeu este permanent în mijlocul lor, mărturisindu-Şi dreptatea prin intermediul Templului, al slujbelor acestuia, şi al adevăraţilor Săi închinători, înlăturând astfel orice scuză pentru neascultarea de voia Sa.



3:6 Am nimicit neamuri, le-am dărâmat turnurile, le-am pustiit uliţele şi nu mai trece nimeni pe ele! Cetăţile lor sunt pustiite, nu mai au nici un om în ele, şi nimeni nu mai locuieşte în ele!

Nimicit. Călcătorii de lege ştiau bine că în trecut, Domnul ,,nimicise” neamurile nelegiuite, ca de pildă canaaniţii, atunci când Israel luase în stăpânire ţara făgăduinţei, precum şi regatul de nord al lui Israel, distrus de Asiria. Tot astfel Iuda, împreună cu alte naţiuni, era avertizat aici cu privire la răsplata pentru păcat a lui Dumnezeu.

Nimeni nu mai locuieşte. Această profeţie oarecum figurată s-a împlinit cu prilejul asediului final al Ierusalimului, chiar înainte de căderea cetăţii (vezi comentariul la Ieremia 32,43). Limbajul figurat folosit însemna doar că Iuda va fi pustiit.



3:7 Ziceam: Dacă ai voi măcar să te temi de Mine, şi să ţii seama de mustrare! Nu ţi-ar fi nimicită locuinţa, şi n-ar veni peste tine toate pedepsele cu care te-am ameninţat. Dar ei s-au grăbit să-şi strice toate faptele.

Dacă ai voi măcar. Astfel de pedepse din trecut aplicate ,,neamurilor” (vezi comentariul la v. 6) ar fi trebuit să-i înveţe pe israeliţi să se pocăiască şi să asculte de Dumnezeu.

Pedepsele cu care te-am ameninţat. Literal, ,,pe care le-am adus asupra ei” (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). LXX zice ,,toată răzbunarea pe care am adus-o asupra ei.” Cu alte cuvinte, dacă Ierusalimul şi Iuda nu vor face o reformă, ei vor avea parte de o pedeapsă sigură.

S-au grăbit. Sau ,,S-au sculat de dimineaţă”. Un idiom ebraic care înseamnă a face ceva cu nerăbdare sau cu râvnă (vezi comentariul la Ieremia 7,13).



3:8 De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.

De aceea. Întrucât păcătoşii aceştia nu voiau să se pocăiască, pedeapsa divină este sigură.

Ziua. Probabil o referire la pedeapsa aplicată lui Iuda şi altor naţiuni de babilonieni.

Neamurile. Probabil că profetul se referă aici, cel puţin în primă instanţă la naţiunile menţionate în cap. 2,4-15 (vezi comentariul la Ioel 3,2).

Toată ţara. Vezi comentariul la cap. 1,2.

Masoreţii (vezi Vol. I, p. 34, 35) au observat că acesta este singurul verset din întreg Vechiul

Testament care conţine toate cele 22 de litere ale alfabetului ebraic.



3:9 Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând.

Atunci. Pasajul acesta indică în mod clar un timp de refacere pentru Israel. Indiferent din ce naţiune sau de ce limbă ar fi, toţi aceia care se alătură lui Israel pentru a-I aduce închinare adevăratului Dumnezeu vor vorbi cu ,,buze curate” fără a mai fi spurcate de vreo formă de idolatrie (vezi Psalmi 16,4; Osea 2,17).



3:10 Dincolo de râurile Etiopiei, Îmi vor aduce daruri de mâncare închinătorii mei, obştea Mea cea risipită.

Dincolo. ,,Dincolo” de Etiopia, adică până în cele mai îndepărtate regiuni ale pământului.

Etiopia. Ebr. Kush (vezi comentariul la cap. 2,12).

Daruri de mâncare. Ebr. minchah, folosit aici pentru a desemna daruri aduse lui Dumnezeu (vezi comentariul la Levitic 2,1).



3:11 În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt!

În ziua aceea. Profetul priveşte către un timp când copiii Domnului Îl vor sluji cu sinceritate şi din toată inima.

Voi scoate. În ziua aceia toţi aceia care fiind mulţumiţi de sine şi ,,îngâmfare” au umblat pe propriile căi, s-au încrezut în cele materiale şi lumeşti în loc să se încreadă în Dumnezeu, vor fi nimiciţi (vezi Isaia 2,12-22).

Muntele Meu cel sfânt. Vezi comentariul la Isaia 11,9.



3:12 Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.

Smerit. Ebr. ani, aici tradus ,,smerit”, ca în Zaharia 9,9, sau ,,nenorociţi”, ca în Psalmi 9,12. Cuvântul pentru ,,mic” poate fi tradus şi el tot prin ,,smerit”. Profetul descrie trăsăturile de caracter ale rămăşiţei. Planul lui Dumnezeu era ca printre copiii Lui să nu se găsească nici o persoană îngâmfată, înfumurată, încrezută.



3:13 Rămăşiţele lui Israel nu vor mai săvârşi nelegiuire, nu vor mai spune minciuni, şi nici în gura lor nu se va mai găsi o limbă înşelătoare. Ci vor paşte, şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura.

Rămăşiţele. Vezi comentariul la Ioel 2,32. ,,Rămăşiţele” la care se face referire aici este grupul menţionat în v. 12 care ,,se va încrede în Numele Domnului”. Ei sunt aceia care vor rămâne în Iuda după ce păcătoşii din ţară vor fi fost nimiciţi. Profetul priveşte aici înainte către timpul restaurării menţionat în v. 14-29.

Vor paşte. Profetul foloseşte aici o ilustraţie obişnuită în Vechiul Testament, unde poporul lui Dumnezeu este asemănat cu o turmă de oi condusă de un ,,păstor bun” (vezi Psalmul 23).



3:14 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!

Fiica Sionului. Adică, Ierusalimul (vezi comentariul la Isaia 1,8).



3:15 Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire!

Abătut. Profetul arată aici că Ierusalimul se va bucura pentru faptul că ,,pedepsele” lui, necesare din cauza păcatului, au fost abătute, iar ,,vrăjmaşul” lui a fost ,,îndepărtat”. Vrăjmaşul tău. Adică, aceia care îl asupriseră pe Iuda. Aici Ţefania îi vizează în mod special pe babilonieni. În mijlocul. Vezi Isaia 12,6; Apocalipsa 21,3; 22,3.



3:16 În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile!

Slăbească. De la ebr. raphah, ,,a se scufunda”, ,,a cădea”, ,,a pica”, sau ,,a decădea”. ,,A lăsa mâinile să cadă” sau ,,a-i slăbi (cuiva) mâinile” este o expresie idiomatică care are sensul de ,,a pierde curajul”.



3:17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.

În mijlocul. Vezi v. 5, 15

Va tăcea. LXX spune la acest verset: ,,El te va înnoi în iubirea lui.”

Veselie. Sau ,,Cu cântare”. Atât de mare este iubirea şi bucuria lui Dumnezeu pentru poporul Său încât Dumnezeu este înfăţişat cântând.



3:18 Voi strânge pe cei întristaţi, care sunt departe de adunarea sfântă, pe cei ieşiţi din sânul tău, asupra cărora acum apasă ocara.

Întristaţi. Aflându-se în exil, cei credincioşi faţă de Dumnezeu fuseseră lipsiţi de privilegiul de a participa la sărbătorile sfinte (vezi comentariul la Osea 2,11). Prin credinţă, profetul priveşte înainte către un timp când adevăraţii fii ai lui Dumnezeu vor fi adunaţi ca să I se închine, netulburaţi de vreo ,,ocară”.



3:19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strânge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sunt de ocară acum.

Lucra împotriva. Sau ,,voi avea de a face cu” (RSV).

Voi izbăvi pe cei şchiopi. Lucrarea permanentă a Domnului este aceea de a-i ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, care poate se poticnesc pe calea vieţii. Dumnezeu Se aşteaptă ca noi să conlucrăm cu El în a da un astfel de ajutor altora (vezi 6T 458).



3:20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război sub ochii voştri, zice Domnul.

Vă voi aduce. Profetul îşi încheie cartea cu imaginea unei făgăduinţe măreţe, accentuând ziua viitoare a restaurării şi refacerii din captivitatea babiloniană (vezi p. 31, 32).

O laudă. Dumnezeu avea de gând ca Israel să primească cea mai mare cinste ,,între toate popoarele”. Dar Israel nu s-a ridicat la înălţimea posibilităţilor sale, iar aceste măreţe făgăduinţe îşi pot găsi împlinirea deplină doar prin biserica răscumpărată a Domnului (vezi p. 35, 36).

Zice Domnul. Cele din urmă cuvinte ale profeţiei lui Ţefania sunt o afirmare a certitudinii soliei profetului, deoarece se sprijină pe cuvântul unui Dumnezeu care niciodată nu minte. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12–176T 457

13 ML 331

14 6T 63

14–17PK 391; 8T 278

16, 17 Ev 282

17 COL 207; DA 151; FE 465, 480; ML 238, 289; 6T 63, 125; WM 93

18–206T 458

19, 20 PK 390

20 8T 14