2:1 Veniţi-vă în fire, şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine,
Veniţi-vă în fire. Sau ,,Adunaţi-vă”. Întrucât adunarea laolaltă sporeşte tăria prin sfatul comun, mărturisirea unită şi rugăciunea unită către Dumnezeu, profetul îşi îndeamnă poporul să se strângă laolaltă (vezi Evrei 10,24.25; comp. Ioel 1,14; 2,16-18).
Fără ruşine. Sau ,,nedorită”. Ebr. kasaph, însemnând literal, ,,a deveni palid” (astfel keseph, ,,metalul palid”, este ,,argintul”). Kasaph, în forma folosită aici, are două sensuri posibile: ,,a dori după” şi ,,a fi ruşinat”. Dacă Iuda era o naţiune ,,nedorită”, înseamnă că ea nu era vrednică de iubirea şi ocrotirea lui Dumnezeu. Dacă naţiunea era ,,fără ruşine” înseamnă că poporul nu avea un simţ corespunzător al vinovăţiei pentru păcatele lor (vezi Isaia 29,22).
2:2 până nu se împlineşte hotărârea ca pleava trece vremea până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului!
Hotărârea. Adică, planul lui Dumnezeu de a-l pedepsi pe Iuda (vezi 1,2.4.8.18). Pentru aplicarea la ziua de pe urmă, vezi comentariul la cap. 1,7.
2:3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.
Căutaţi. Adresându-se acelora care pretind că-I slujesc lui Dumnezeu şi ascultă de Legea Lui, profetul îi îndeamnă să stea neclintiţi de partea lui Dumnezeu.
Smeriţi. Cei opuşi la caracter celor mândri, mulţumiţi de starea lor, şi lipsiţi de ruşine cărora li s-a vorbit anterior (vezi comentariul la v. 1). Cu privire la duhul mândriei, vezi comentariul la Matei 5,5.
Împliniţi. Cu toate că Iuda ajunsese să fie apostat şi degenerat, au fost unii care i-au rămas credincioşi lui Dumnezeu.
Poate că. Ebr ’ulay, ,,poate”; o expresie de nădejde, rugăminte sau teamă.
2:4 Căci Gaza va fi părăsită, Ascalonul va fi pustiit, poporul din Asdod va fi izgonit ziua în amiaza mare, şi Ecronul va fi smuls din rădăcini.
Gaza. Patru din cele cinci cetăţi de seamă ale Filistenilor sunt amintite aici pentru a reprezenta ţara aceea întreagă (vezi Amos 1,6-8). Ca şi Amos, Ţefania omite să amintească Gatul (vezi comentariul la Amos 1,6).
Ziua namiaza mare. Întrucât aceasta era partea cea mai dogoritoare a zilei, un timp când un atac al duşmanului părea cel mai puţin probabil, evident că expresia ,,ziua namiaza mare” înseamnă ,,pe neaşteptate”, sau ,,brusc” (vezi Ieremia 15,8).
2:5 Vai de locuitorii de pe malurile mării, vai de neamul Cheretiţilor! Aşa a vorbit Domnul împotriva ta, Canaane, ţara Filistenilor: Te voi nimici şi nu vei mai avea locuitori!
Cheretiţilor. Se crede că aceştia vor fi locuit în partea de sud a coastei maritime filistene (vezi comentariul la 1Samuel 30,14). LXX are paroikoi Kreton, ,,vecinii Cretanilor”, sau ,,cei care locuiesc printre Cretani.”
2:6 Malurile mării vor ajunge izlazuri de păşunat, locuinţe pentru păstori, şi târle de oi.
Izlazuri Literal păşuni
2:7 Malurile acestea vor fi pentru rămăşiţele casei lui Iuda; acolo vor paşte; se vor odihni seara în casele Ascalonului; căci Domnul, Dumnezeul lor, nu-i va uita, şi va aduce înapoi pe prinşii lor de război.
Malurile. Acestea urmau să fie date ,,rămăşiţelor” lui Iuda la reîntoarcerea în ţara lor (vezi Obadia 17-20).
Nu-i voi uita. Sau ,,îi va cerceta”. Aici scopul ,,cercetării” lui Dumnezeu este binele şi binecuvântarea (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5). Profetul exprimă o încredere neclintită că poporul său va fi readus din captivitatea babiloniană şi evident consideră doborârea Filistiei ca premergătoare acelui eveniment.
2:8 Am auzit ocările Moabului şi batjocurile copiilor lui Amon, când defăimau pe poporul Meu, şi se ridicau cu trufie împotriva hotarelor lor.
Ocările Moabului. Descendenţii lui Lot, Moabiţii şi Amoniţii, erau duşmani înverşunaţi ai israeliţilor, cu toate că erau înrudiţi cu ei prin sânge (vezi comentariul la Amos 1,13; 2,1).
Hotarele lor. LXX zice: ,,împotriva coastelor mele”. Întrucât Domnul îl numea pe Israel ,,poporul Meu”, tot aşa, hotarele naţiunii puteau să fie numite în mod corespunzător hotarele ,,mele”, iar încălcarea lor constituia o ofensă adusă lui Dumnezeu, (vezi Deuteronom 32,8.9).
2:9 De aceea, pe viaţa Mea, zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, că Moabul va fi ca Sodoma, şi copiii lui Amon ca Gomora: un loc acoperit cu mărăcini, o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni.
o groapă de sare, un pustiu veşnic; rămăşiţa poporului Meu îi va jefui, rămăşiţa neamului Meu îi va stăpâni.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3. Dumnezeu vorbeşte astfel despre Sine pentru a arăta că resursele tăriei Sale vor şi împlini ameninţarea Lui împotriva duşmanilor poporului Său.
Moabul. Proximitatea Moabiţilor şi Amoniţilor de Marea Moartă, vecinătatea străvechilor cetăţi Sodoma şi Gomora (vezi comentariul la Geneza 13,10), va conferi şi mai multă forţă acestei profeţii împotriva vecinilor lui Iuda.
2:10 Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi au fost semeţi cu poporul Domnului oştirilor.
Domnul oştirilor. Vezi comentariul la v. 9; Ieremia 7,3
2:11 Domnul va fi grozav împotriva lor, căci va nimici pe toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate ostroavele neamurilor.
Nimici. Ebr. razah, ,,a micşora”. Profetul privea înaintea spre timpul când Dumnezeu îi va face pe ,,toţi dumnezeii pământului” să se micşoreze, un timp când ei nu vor mai avea închinători pentru a le aduce jertfe.
Fiecare. Vezi Isaia 19,18.19; Maleahi 1,11 Ostroavele. Sau ,,ţinuturile de coastă”. Este vorba de ţări îndepărtate la care se ajungea călătorind pe mare.
2:12 Chiar şi voi, Etiopienilor, veţi fi străpunşi cu sabia Mea.
Etiopienilor. Ebr. kushim, ,,Cuşiţii” sau ,,locuitorii lui Cuş” (vezi comentariul la Geneza 10,6). Kush cuprinde Nubia şi unele părţi ale Arabiei învecinate cu Marea Roşie.
2:13 El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria, şi va preface Ninive într-o pustietate, într-un pământ fără apă ca pustia.
Asiria. În timp ce Asiria părea prosperă şi înfloritoare, profetul a prezis că şi ea va suferi mânia divină (vezi Isaia 10,12; Ezechiel 31,3-12; cartea lui Naum).
Fără apă ca pustia. Fertilitatea abundentă a Ninivei se datora irigaţiei. Când sistemul de irigaţie a fost distrus, n-a mai durat mult până ce Ninive a devenit o regiune aridă.
2:14 În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămâne noaptea pe acoperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă.
Turme. Avem aici o descriere amănunţită cu privire la ,,pustiirea” care urma să se abată asupra Ninivei (vezi v. 13). Profetul descrie printr-un limbaj viu lipsa locuitorilor omeneşti în ruinele cetăţii.
Pelicanul. Ebr. qa’ath, o pasăre care nu a fost identificată definitiv; poate ,,bufniţa”, ,,pelicanul”, sau ,,vulturul”. Ariciul. Ebr. qippod, probabil ,,bufniţa cu urechi mici”, Asio flammens; unii consideră că este vorba despre arici, Erinaceus auritus.
2:15 Iată dar cetatea aceea veselă, care stătea plină de încredere, şi zicea în inima ei: Eu şi nici una afară de mine! Vai! Cum s-a prefăcut în pustiu şi în culcuş de fiare! Toţi cei ce trec pe lângă ea fluieră şi arată cu mâna!
Plină de încredere. Sau, literal, ,,netulburată”, ,,în siguranţă”, ,,nestânjenită”. Cetatea este descrisă ca fiind fără teamă de vreun atac. În mândria ei Ninive îşi aroga chiar atributele divinităţii: ,,Eu şi nici una afară de mine” (comp. Isaia 14,13.14; 47,7; Apocalipsa 18,7).
Fluieră. Pentru a arăta batjocură sau dispreţ (vezi Ieremia 19,8; Mica 6,16).
Arată cu mâna. Sau ,,flutură mâna”. Un gest de lepădare dispreţuitoare.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–3PK 390; 1T 180; 5T 99
3 MYP 90; 1T 426, 619; 2T 222, 405, 438; 5T 137
14 PK 365
15 PK 364