1:12 În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: Domnul nu va face nici bine nici rău!
Ierusalimul. Capitala şi reprezentanta întregii naţiuni. Cu felinare. O ilustraţie care arată intensificarea căutării pe care inamicii lui Iuda o vor îndeplini pentru ca să măcelărească sau să captureze cât mai mulţi cu putinţă.
Pe drojdiile lor. Adică, poporul era împietrit în căile sale nelegiuite. Aşa-zişii urmaşi ai lui Iehova de pe vremea lui Ţefania nu-şi dădeau seama, aşa cum mulţi creştini de astăzi nu-şi dau seama, că nu trebuie să aibă loc o slăbire în lupta noastră spirituală până nu vom ajunge în cer. Nimeni nu trebuie să rămână mulţumit cu realizările lui spirituale prezente. Numai când arătăm un progres continuu, ne ridicăm la înălţimea ocaziilor date nouă de Dumnezeu. Complacerea este cel mai mare duşman al unei experienţe creştine vii.
Zic în inimi lor. O greşită concepţie despre Dumnezeu întotdeauna duce la un comportament greşit. Oamenii menţionaţi aici erau practic deişti. Ei erau de acord că există un Dumnezeu dar, şi-L închipuiau ca pe un Cârmuitor absent căruia puţin îi păsa de poporul Său şi care nu le dădea mare atenţie. Făgăduinţele Lui de binecuvântare şi avertizările Lui de pedeapsă erau la fel de lipsite de sens. El nu se deosebea deloc de zeii păgânilor.