8:1 Cuvântul Domnului oştirilor a vorbit astfel:
Cuvântul Domnului. Versetele 1-8 descriu promisiunea lui Dumnezeu de a locui cu poporul Lui într-un Ierusalim refăcut, plin de locuitori.
8:2 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Am o mare râvnă pentru Sion, şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.
Aşa vorbeşte Domnul. Formula aceasta apare de 10 ori în cap. 8. Repetarea certifică siguranţa promisiunilor divine. De fiecare dată cu excepţia uneia (v. 3) apare forma mai completă: ,,Aşa vorbeşte Domnul oştirilor”.
Râvnă pentru Sion. Compară Ioel 2,18.
8:3 Aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: Cetatea cea credincioasă, şi muntele Domnului oştirilor se va chema: Muntele cel sfânt.
Mă întorc. Faptul că restaurarea cetăţii şi a Templului erau acum în desfăşurare sugera că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său (vezi cap. 2,10). Totuşi, verbul tradus ,,mă întorc” poate fi tradus şi la timpul viitor (vezi LXX). Ceea ce fusese realizat până aici era doar începutul a ceea ce Dumnezeu Îşi pusese în gând să facă pentru Ierusalim.
Credincioasă. Sau ,,a adevărului”. Ebr. ’emeth, ,,tărie”, ,,siguranţă”, ,,credincioşie”, ,,adevăr”. De aici exprimarea ,,cetatea credincioasă”. LXX zice ,,cetatea adevărată”.
Muntele cel Sfânt. Aici un sinonim pentru Ierusalim (vezi Isaia 27,13; 66,20).
8:4 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iarăşi, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile.
Iarăşi. Versetele 4-15 descriu Ierusalimul aşa cum ar fi putut fi în decursul veacurilor (vezi p. 27-30). Planul lui Dumnezeu era ca Israelul restaurat să-şi accepte destinul glorios cu multă vreme înainte plănuit pentru el. Dacă ar fi fost dispuşi să lucreze în armonie cu planurile Cerului, s-ar fi bucurat de prosperitatea materială şi puterea spirituală descrise aici. Ierusalimul ,,ar fi putut să stea în fala prosperităţii ca împărăteasă a împărăţiilor, liberă în tăria puterii ei date de Dumnezeu.” (DA 577). Totuşi, promisiunile erau ,,condiţionate de ascultare” (PK 701), iar Israel nu a reuşit să împlinească planul divin (vezi Vol. IV, p. 30-33).
Din pricina marelui număr de zile. Longevitatea ar fi fost răsplata ascultării (vezi Geneza 15,15; Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Psalmi 91,16.; vezi comentariul la Isaia 65,20; vezi şi p. 27). O moarte timpurie era considerată o pedeapsă pentru păcat (vezi Psalmi 55,23).
8:5 Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, care se vor juca pe uliţe.
Băieţi şi fete. Un semn al unei creşteri demografice sănătoase şi al unei securităţi refăcute (vezi Osea 1,10).
8:6 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei? zice Domnul oştirilor.
De mirat. De la ebr. pala’, care poate fi tradus ,,a fi prea dificil” (vezi Geneza 18,14; Deuteronom 17,8; etc.). Înţeles astfel, aici avem de-a face cu o mustrare pentru lipsa de credinţă. Dacă lui Israel îi lipsea credinţa necesară, ceea ce plănuia Dumnezeu să facă urma să fie ,,prea dificil” pentru El. Pe de o altă parte, pala’ mai înseamnă ,,a fi deosebit”, ,,a fi distins”, ,,a fi curios”, de unde traducerea ,,de mirat”.
8:7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din ţara de la răsărit şi din ţara de la asfinţitul soarelui.
Eu izbăvesc. Dumnezeu va ,,izbăvi” poporul împrăştiat şi-l va ,,aduce înapoi” (v. 8) în ţara lor. Din nou ei vor ,,locui” în pace şi linişte şi ,,vor fi poporul Meu” (v. 8).
Ţara de la răsărit. Cele două direcţii menţionate în acest verset pot simboliza extinderea universală (vezi Psalmi 50,1; Maleahi 1,11; Matei 8,11).
8:8 Îi voi aduce înapoi, şi vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr şi dreptate.
Poporul Meu. O promisiune că legământul va fi reînnoit (vezi Ieremia 31,33).
8:9 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Întăriţi-vă mâinile, cei ce auziţi astăzi aceste cuvinte din gura prorocilor, care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oştirilor, când s-a început să se zidească Templul!
Întăriţi-vă mâinile. Un îndemn la curaj (vezi Judecători 7,11; Isaia 35,3).
Astăzi. Timpul prezent de atunci pus în contrast cu timpul ,,proorocilor de mai înainte” (cap. 7,7). Profeţii la care se face referire aici, Hagai şi Zaharia i-au mobilizat pe exilaţii întorşi la punerea ,,temeliei” Templului şi la rezidirea ei (Ezra 6,14; PK 573-578, 596).
8:10 Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului nici pentru vite. Cei ce intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace, din pricina vrăjmaşului, şi Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora.
Înainte de aceste zile. O aluzie la timpul de inactivitate (vezi Ezra 4) care a urmat după aşezarea iniţială a temeliei Templului după reîntoarcerea din captivitate. Nu era ,,răsplată”, adică, nu era leafă, din cauză că pământul nu rodea şi domnea o sărăcie extremă (vezi Hagai 1,11; 2,17).
Starea de lipsă de ,,pace” era pricinuită de opoziţia poporului ostil al ţării faţă de lucrarea de refacere a Templului (Ezra 4,4). Cuvintele ,,toţi oamenii unii împotriva altora” arată neînţelegerile interne între iudeii repatriaţi pe lângă opoziţia externă.
8:11 Acum nu voi mai face rămăşiţei poporului acestuia ca în trecut, zice Domnul oştirilor.
Nu voi mai face. Din cauza noii lor sârguinţe în lucrarea de refacere, atitudinea lui Dumnezeu faţă de ,,rămăşiţă” s-a schimbat (vezi Hagai 2,18.19). ,,Ca în trecut”, se referă la timpul de inactivitate menţionat în v. 10.
8:12 Ci semănăturile vor merge bine, viţa îşi va da rodul, pământul îşi va da roadele, şi cerurile îşi vor trimite roua; şi toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămăşiţei poporului acestuia.
Vor merge bine. Recoltele vor fi păzite de duşmani (vezi Levitic 26,16) şi astfel le va ,,merge bine” (vezi Levitic 26,4-6).
8:13 După cum aţi fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda şi casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui, şi veţi fi o binecuvântare. Nu vă temeţi, ci întăriţi-vă mâinile!
Un blestem. Vezi Ieremia 24,9.
Casa lui Iuda. Faptul că sunt menţionate atât casa lui Iuda cât şi casa lui Israel, arată că refacerea va cuprinde pe descendenţii tuturor celor 12 seminţii (vezi Ieremia 50,17-20.33.34). Pare evident că din fiecare din cele 12 seminţii se repatriase câte cineva (vezi comentariul la Ezra 6,17).
O binecuvântare. Cu privire la rolul Israelului din refacere, vezi p. 27-30.
8:14 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: După cum am căutat să vă fac rău când Mă mâniau părinţii voştri, zice Domnul oştirilor, şi nu M-am căit de lucrul acesta,
Nu M-am căit. Vezi comentariul la cap. 7,13.
8:15 tot aşa acum Mă întorc în aceste zile şi hotărăsc să fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Nu vă temeţi!
Să fac bine. Compară Ieremia 31,28. Profetul contrastează trecutul cu viitorul.
8:16 Iată ce trebuie să faceţi: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecaţi în porţile voastre după adevăr şi în vederea păcii;
Trebuie să faceţi. Măreţele făgăduinţe erau condiţionate de ascultare. Versetele 16 şi 17 pun accentul pe virtuţile morale (vezi comentariul la Mica 6,8). Vezi p. 27, 28.
8:17 nici unul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său, şi nici să nu iubiţi jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc, zice Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
8:18 Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
8:19 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a şaptea şi postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie şi de bucurie, în sărbători de voioşie. Dar iubiţi adevărul şi pacea!
Postul. Revenind la întrebarea iniţială (vezi cap. 7,3.5), Dumnezeu declară că posturile care comemorau vreo nenorocire anterioară urmau să fie schimbate în ocazii de bucurie. Posturile lunii ,,a patra” şi ,,a cincia” (Tamuz şi Ab) fără îndoială comemorau capturarea şi distrugerea Ierusalimului de către babilonieni (vezi 2Regi 25,1-9; Ieremia 52,12-16); acela al lunii ,,a şaptea” (Tişri), probabil omorârea lui Ghedalia şi fuga în Egipt (vezi 2Regi 25,22-26; Ieremia 41,1.2; comp. Zaharia 7,5); iar cel al lunii ,,a zecea” (Tebet) probabil timpul când Nebucadneţar a început asedierea Ierusalimului (vezi 2Regi 25,1.2; Ieremia 52,4).
8:20 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Vor mai veni iarăşi popoare şi locuitori dintr-un mare număr de cetăţi.
Popoare. Bunăstarea lui Israel urma să constituie pentru toate naţiunile o demonstraţie cu privire la beneficiile şi rezultatele unei închinări sincere la Iehova. Ca rezultat al aceste demonstraţii mulţi din naţiunile acestea vor fi atraşi să se închine Domnului (vezi p. 28, 29).
8:21 Locuitorii unei cetăţi vor merge la cealaltă, şi vor zice: Haidem să ne rugăm Domnului şi să căutăm pe Domnul oştirilor! Vrem să mergem şi noi!
Haidem. Sau ,,Să mergem repede”. Isaia descrie aceeaşi mişcare (vezi comentariul la Isaia 2,2-4).
8:22 Şi multe popoare şi multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oştirilor la Ierusalim, şi să se roage Domnului.
Să caute pe Domnul. Minunate ar fi fost rezultatele dacă izraeliţii, la întoarcerea lor din exil ar fi împlinit destinul lor măreţ. Întregul pământ ar fi fost astfel pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi p. 29, 30; PK 704).
8:23 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un Iudeu de poala hainei, şi-i vor zice: Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!
Toate limbile. Reprezentând o mişcare universală.
Apuca. O ilustraţie care evidenţiază şi mai mult dimensiunile acestei mişcări misionare. Cât de tragic că israeliţii s-au abătut de la ,,gloriosul lor destin şi şi-au însuşit în mod egoist ceea ce ar fi adus vindecare şi viaţă spirituală unor nenumărate mulţimi!” (PK 705)
Învăţătura este pentru ,,Israelul lui Dumnezeu” (Galateni 6,16). Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul prin biserica Sa de pe pământ (vezi p. 35, 36). Membrii ei trebuie să răspândească lumina adevărului la toate naţiunile (Apocalipsa 14,6). În viaţa lor personală ei trebuie să facă religia lui Isus Hristos atât de atrăgătoare, încât alţii să fie atraşi să-şi predea viaţa Mântuitorului. Biserica lui Dumnezeu este aceea care acum trebuie să fie o binecuvântare pentru lume (Zaharia 8,13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3, 7, 8, 12, 13 PK 704
13 PK 576
16 ML 233; PK 704