14:10 Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului, de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim; iar Ierusalimul va fi înălţat, şi va rămâne liniştit la locul lui, de la poarta lui Beniamin până la locul porţii dintâi, până la poarta unghiurilor, şi de la turnul lui Hananeel până la teascurile împăratului.
Ca şesul. O prezicere a altor schimbări topografice care se vor petrece în afara celor menţionate în v. 4. Regiunea menţionată aici fusese anterior muntoasă. Gheba. Un loc cam la 9 km. la nord-est de Ierusalim, modernul Ieba?, folosit aici pentru a reprezenta punctul cel mai nordic al lui Iuda (vezi comentariul la 2Regi 23,8). Rimon. Fără îndoială Ex-Rimon, cam la 14,5 km. la nord de Beerşeba, modernul Kirbet Umm er-Ramamîr. Locul este folosit aici pentru a desemna extremitatea sudică a lui Iuda. Compară 2Regi
23,8, unde Gheba şi Beerşeba sunt folosite pentru a desemna extremitatea nordică şi respectiv cea sudică.
Poarta lui Beniamin. Probabil aceeaşi cu Poarta Oilor în colţul nord-estic al zidului (vezi harta,
p. 490). Porţii întâi. Poarta aceasta nu poate fi identificată definitiv. Totuşi, specificările sunt suficient de clare şi fără o cunoaştere a aşezării ei. Poarta unghiurilor. Menţionată şi în 2Regi 14,13; Ieremia 31,38. Privită a fi pe colţul de nordvest al zidului. În felul acesta Zaharia arată limitele cetăţii înspre răsărit şi apus. Turnul lui Hananeel. Un turn în zidul nordic (vezi harta, p. 490).
Teascurile împăratului. Acestea nu pot fi identificate cu claritate, dar erau fără îndoială în partea sudică a cetăţii, probabil aproape de grădina împăratului de la Chedron (vezi comentariul la Neemia 3,15). Turnul lui Hananeel şi teascurile de vin ale împăratului reprezintă astfel limitele de nord şi sud ale cetăţii. Imaginea din ultima parte a textului din Zaharia 14,10 este a unui oraş pe deplin locuit.